Terorismul

Minutemen au în comun cu Weathermen şi cu Noua Stângă o certă voinţă de distrugere a societăţii liberale actuale. Diferă doar modalităţile de organizare ale societăţii autoritară cu punerea lor în practică.

Ca şi Weathermen, Minutemen se antrenează în mânuirea diferitelor arme: bazooka, mitraliere silenţioase, grenade; de asemenea în utilizarea dinamitei şi a nitratului de amoniu. Ei provin, ca şi duşmanii lor, din clasa mijlocie şi sunt în 41 de state din Uniune.

Terorismul pentru ei nu este decât un mijloc de provocare. Scopul fiind acela de a face guvernul să ia măsuri represive împotriva unei părţi importante a populaţiei pentru a putea pe urmă ridica poporul împotriva guvernului până la o înfruntare decisivă - până la abolirea pluralismului democratic şi instalarea unei dictaturi elitiste (cf. James Boyd, New York Times Magazine, From Far Right to Far Left, 6 decembrie 1970, pag. 49 şi Kenneth Keniston şi Michael Lerner, New York Times Magazine, Recent Study of Right Wing and Left Wing Extremists, 8 noiembrie 1970, pag. 28-29).

Fără a merge până acolo încât să spunem ca aceşti autori că “extremele se confundă”, putem constata că cele două categorii de marginali devianţi, prin refuz sau prin exces de conformitate, constituie în Statele Unite, ca şi în alte părţi fără îndoială, o masă instabilă - în sens chimic, periculoasă -, un explozibil social, în care mulţi artificieri încearcă să-şi plaseze detonatoarele, ca şi dispozitivele lor de reglare.

The Black Liberation Army, Armata de Eliberare neagră, declară în ziarul mişcării Right on - pe 29 februarie 1972 - că ea caută să atigă acelaşi scop ca şi Tupamaros în Uruguay, Frelimo în Mozambic sau ca toate celelalte forţe de eliberare: “a pune în practică întreaga teorie şi retorică revoluţionară”. Unul dintre liderii săi: Eldridge Cleaver, afirmase deja “dreptul absolut al afro-americanilor de a lua armele şi de a declara război asupritorilor lor”. El recomanda în plus luarea iniţiativei de a ataca şi de a ucide “porcii” - poliţiştii, în argoul terorist american. Black Liberation Army s-a manifestat în 1971, când unii dintre membrii săi au rănit cu rafale de pistoale mitralieră poliţişti care urmăreau nişte automobilişti ce săvârşiseră o infracţiune. Două zile mai târziu, alţi doi poliţişti erau asasinaţi de către un grup al BLA.

La 15 februarie 1972 acelaşi organ îşi cheamă cititorii la “violenţă armată revoluţionară, de exemplu devalizarea băncilor”. Alte bande teroriste americane, ca Symbionese Liberation Army, preconizează asasinarea persoanelor vinovate de împiedicare a acţiunii revoluţionare, adică de opunere faţă de terorism. La 6 noiembrie 1973, un grup din această “armată” asasinează un director de şcoală, la Oakland în California, “vinovat” de a fi propus asigurarea securităţii şcolilor de către paznici şi de a fi cerut elevilor şi personalului carnete de identificare.

În sfârşit, la 4 februarie 1974, aceeaşi Symbionese Army o răpeşte pe Patricia Hearst, fiica unei importante personalităţi a presei americane. Teroriştii cer o răscumpărare de mai multe milioane de dolari... “în merinde care vor trebui distribuite celor mai nevoiaşi”. În plus, familia Hearst va trebui să publice în presă diverse proclamaţii emanând din acelaşi grup.
Această formă de criminalitate, pretinzându-se cu scop politic, imposibil de distins de crimele de drept comun, mai ales atunci când criminalii începători şi ucenicii terorişti sau intelectualii revoltei fac apel la criminali experimentaţi, s-a răspândit în lume, orientând într-o manieră deosebită tensiunile nelipsite traduse în limbajul luptei de clasă.

3.