Terorismul

Capitolul III


TERORISMUL CONTEMPORAN

Punctul de plecare al terorismului contemporan - dacă putem încerca să fixăm unul - l-a constituit al doilea război mondial odată cu ajutorul dat diferitelor naţionalisme ale Europei occidentale de către propaganda nazistă, repunerea în discuţie a imperiilor coloniale, războaiele succesive din sud-estul Asiei şi înfruntarea americano-sovietică aproape constantă.

De atunci încoace lupta nu a făcut decât să se intensifice, să se întindă în lumea întreagă, dar rămânând fidelă aceluiaşi tip de scenariu.

Grupările teroriste se vor deda din 1970 în 1978 unei serii de operaţiuni de hărţuire, fără o eficacitate directă deosebită, dar destinate să ţină opinia internaţională trează: o opinie parţial informată de către mass-medii, mobilizată la fiecare incident luat în mod separat, incapabilă să discearnă acţiunea unei voinţe unice în lume, pe deasupra şocurilor dintre interese diferite ce se înfruntă într-o ceaţă, înadins opacă, de dezordini însângerate.

Terorismul comite într-o primă etapă patru tipuri de atentate:

- răpirea de personalităţi pentru obţinerea unei răscumpărări şi adesea eliberarea teroriştilor deţinuţi;

- deturnarea de avioane, urmată în general de aceleaşi cerinţe;

- jefuirea băncilor şi a armureriilor, pentru “a susţine” grupurile armate;

- distrugerea de clădiri sau de instalaţii de diferite tipuri în funcţie de simbolica foarte subiectivă a teroristului, de moment.
La toate aceste atentate se adaugă măsuri destinate să frapeze opinia internaţională, cum ar fi cererea de publicare în ziare a “comunicatelor” şi difuzarea lor pe posturile de radio şi televiziune.

1.