Teste la chirurgia oro-maxilo-facială anul II

. CBMF pag.358

267. C.M. Diagnosticul diferenţial al osteomielitei cronice se face cu:

1. 
   Osteoperiostita;
   
2. 
   Supuraţiile periosoase;
   
3. 
   Displazii fibroase;
   
4. 
   Osteomielita acută;
   
5. 
   Tumori benigne osoase centrale şi periferice.
   

CBMF pag.357

268. C.M. Procesul infecţios în osteomielita odontogenă poate avea o evoluţie:

1. 
   Acută;
   
2. 
   Subacută;
   
3. 
   Cronică;
   
4. 
   Recidivantă;
   
5. 
   Nici una din ele. . CBMF pag.355-357
   

269. C.M. Anatomia patologică. Microscopic, osteomielita odontogenă trece prin următoarele faze:

A. Etapa de necroză osoasă;

B. Etapa de reparaţie osoasă;

C. Etapa de supuraţie osoasă;

D. Etapa de congestie osoasă;

E. Etapa de mineralisare şi restabilire definitivă.

CBMF pag.354

270. C.S. Cel mai frecvent (90%) în osteomielite se întâlnesc următorii germeni patogeni:

1. 
   Streptococ hemolitic;
   
2. 
   E, coli;
   
3. 
   Pneumococii;
   
4. 
   Stafilococii auriu şi alb;
   
5. 
   Actinomicete.CBMF pag.354
   

271. C.M. Există o serie de criterii de care este necesar să se ţină cont în stabilirea gravităţii unei osteomielite acute de cauză dentară:

1. 
   Rapiditatea cu care s-au instalat fenomenele clinice;
   
2. 
   Dificultăţi funcţionale severe în respiraţie, deglutaţie, şi masticaţie (trismus extrem de strâns);
   
3. 
   Interesarea lojilor şi spaţiilor perimaxilare;
   
4. 
   Febră peste 38,5^o c;
   
5. 
   Deficienţe ale capacităţii proprii de apărare.
   

CBMF pag.355

272. C.M. Simptomatologia generală în osteomielita odontogenă acută este marcată de:

1. 
   Febră, freson, tahicardie, tahipnee;
   
2. 
   Greţuri, vărsături, inapetenţă, disfuncţii tractului digestiv;
   
3. 
   Cefalee, insomnie;
   
4. 
   Stare generală alterată, pierderea capacităţii de muncă;
   
5. 
   Paliditatea tegumentelor corporale, transpiraţii.
   

CBMF pag.355

273. C.M. Simptomatologia locală în osteomielita odontogenă acută este marcată:

1. 
   Tumefacţie difuză, cu tegumentele congestionate, lucioase, distinse;
   
2. 
   La palpare regiunea este infiltrată sau fluctuentă;
   
3. 
   Mucoasa bucală congestionată şi edemaţiată;
   
4. 
   Palparea proceselor alveolare este dureroasă pe versantele orale ţi vestibulare remarcându-se îngroşarea periostală;
   
5. 
   Dinţii sunt dureroşi spontan şi la percuţie, mobili acoperiţi de papile dentare hipertrofiate. Din şanţul gingival se elimină puroi.CBMF pag.355
   

274. C.M. În osteomielita odontogenă acută sunt observate schimbări matabolice, biochimice ca:

1. 
   Acidoză şi deshidratare;
   
2. 
   Albuminuria;
   
3. 
   Anemie prin scăderea numărului de eritrocite şi hemoglobine;
   
4. 
   Leucocitoza cu creşterea numărului de p.m.n.neutrofile;
   
5. 
   VSH-ul este crescut. CBMF pag.355
   

275. C.M. Înr-un abces sau flegmon a regiunii suborbitare punctul de plecare a infecţiei este:

1. 
   Incisivii;
   
2. 
   Caninii;
   
3. 
   Premolarii;
   
4. 
   Molarii;
   
5. 
   Molarul de minte. Робустова Хир. Стоматология стр.197
   

276. C.M. Semnele clinice a unui abces (flegmon) a regiunii suborbitare sunt:

1. 
   Tumefiere în regiunea suborbitară, pleoapei inferioare;
   
2. 
   Tumefacţie buzei superioare şi ştergerea plicei nasopalatine;
   
3. 
   Aripa nazală este deviată spre partea sănătoasă;
   
4. 
   Buza suprioară puţin anesteziată;
   
5. 
   Fundul de vas vestibular superior bombat.
   

Т.Робустова Хир. Стоматология 1990 стр.197

277. C.S. În abcesul (flegmonul) regiunii suborbitare incizia se face:

1. 
   Pe marginea inferioară a orbitei;
   
2. 
   Pe plica nazo-labială;
   
3. 
   Pe versantul nazal;
   
4. 
   Pe fundul sacului vestibular;
   
5. 
   În fosa canină. Робустова Хир. Стоматология стр.198
   

278. C.M. Tabloul clinic al abcesului regiunii zigomatice poate fi reprezentat de:

1. 
   Edem, congestia tegumentelor regiunii molare,
   
2. 
   Edemul se poate răspândi spre regiunile învecinate (temporale, suborbitale, parotidiene);
   
3. 
   În unele cazuri de trismus este implicat m. maseterin;
   
4. 
   Temperatură locală mărită;
   
5. 
   Toate. Робустова Хир. Стоматология стр.205
   

279. C.S. Un abces al regiunii zigomatice poate fi deschis printr-o incizie:

1. 
   Pe fundul sacului vestibular superior;
   
2. 
   La tuberozitate;
   
3. 
   Pe marginea inferioară a orbitei;
   
4. 
   Pe marginea inferioară a osului molar;
   
5. 
   În regiunea temporală. Т.Робустова Хир. Стоматология стр.205
   

280. C.M. Simptomatologia unui flegmon genian este prezentată de:

1. 
   Tumefacţie de obraz difuză cu pielea congestionată, netedă, lucioasă, în tensiune;
   
2. 
   Şanţurile peribucale şterse;
   
3. 
   Edemaţie puternică a regiunilor din jurul obrazului;
   
4. 
   Mucoasa jugală congestionată, lucioasă, cu amprenta dinţilor, acoperită cu depozite;
   
5. 
   Palparea dureroasă, se determină, fluctuenţă.
   

CBMF pag.331

281. C.M. Pe lângă simptomatologia clasică a flegmonului genian, mai apar simptoame pasagere, ca:

1. 
   Trismus;
   
2. 
   Hipersalivaţie;
   
3. 
   Halenă fetidă;
   
4. 
   Tulburări funcţionale (masticaţie, fonaţie);
   
5. 
   Anchiloze. CBMF pag.331
   

282. C.M. Formele periostitelor sunt:

1. 
   Periostita acută seroasă;
   
2. 
   Periostita acută purulentă;
   
3. 
   Periostita cronică hyperplastică (productivă);
   
4. 
   Periostita cronică purulentă;
   
5. 
   Nici una din ele. . Робустова Хир. Стоматология стр.168
   

283. C.M. Despre abcesul vestibular se poate spune că:

1. 
   Este mai frecvent la dinţii arcadei superioare;
   
2. 
   Debutează prin fenomene de parodontită apicală acută;
   
3. 
   Durerile dispar aproape complet când se erodează periostul;
   
4. 
   Incizia este longitudinală, până la planul osos;
   
5. 
   Se drenează 24-48 de ore cu lamă de cauciuc. CBMF pag.324
   

284. C.M. Unde este plasată incizia pentru deschiderea colecţiei pe cale cutanată într-un flegmom genian:

1. 
   Pretragian;
   
2. 
   Submandibular;
   
3. 
   Prestemocleidomastoidian;
   
4. 
   În treimea inferioară a regiunii geniene;
   
5. 
   În regiunea geniană, sub nivelul bombării maxime. CBMF pag.332
   

285. C.M. În abcesul (flegmonul) lojei parotidiene factorii etiologici sunt:

1. 
   Infecţiile glandei parotide (parotidite cute supurate);
   
2. 
   Adenitele intraparotidiene;
   
3. 
   Infecţii la nivelul mastoidei;
   
4. 
   Procese dentoparodontale la molarul de minte inferior;
   
5. 
   Infecţii la nivelul conductilui auditiv extern. CBMF pag.334
   

286. C.M. Simptomatologia generală într-un abces (flegmon) al regiunii parotidiene este:

1. 
   Febră, freson;
   
2. 
   Stare septică;
   
3. 
   Pierderea capacităţii de muncă.
   
4. 
   Cefalee, insomnie, inapetenţă;
   
5. 
   Nici una din ele.
   

CBMF pag.334

287. C.M. Simptomatica locală într-un abces (flegmon) parotidian este:

1. 
   Tumefacţie cu pielea netedă, congestionată, în tensiune;
   
2. 
   Palaprea foarte dureroasă;
   
3. 
   Trismus;
   
4. 
   Uneori torticolis sau uşoară disfagie;
   
5. 
   Modificări evidenţiate de secreţie salivară. CBMF pag.334
   

288. C.S. Diagnosticul diferenţial al unui abces parotidian se face cu:

1. 
   Tumorile mixte parotidiene;
   
2. 
   Chistadenolimfoamele;
   
3. 
   Parotidele acute supurate;
   
4. 
   Chistul sebaceu pretragian;
   
5. 
   Parotida epidemică. CBMF pag.334
   

289. C.S. O supuraţie care a cuprins loja parotidiană o incizaţi:

1. 
   Preauricular;
   
2. 
   Subangulomandibular;
   
3. 
   Presternocleidomastoidian;
   
4. 
   Pe marginea anterioară a ramului mandibular;
   
5. 
   Oricare din aceste incizii. CBMF pag.334
   

290. C.S. În abcesul lojii parotidiene, pe lângă incizia şi drenajul colecţii purulente se recomandă şi instalaţiile endocanaliculare cu tripsină în glanda parotidă atunci când:

1. 
   Prin incizie ne s-a evacuat întreaga colecţie;
   
2. 
   Secreţia salivară este modificată;
   
3. 
   Irigaţiile pe tub cu soluţii antiseptice nu se pot efectua deoarece tuburile sunt obstruate;
   
4. 
   S-a practicat o inciziee mică de 1-2 cm urmărindu-se remisiune cât mai rapidă;
   
5. 
   Toate acestea. CBMF pag.334
   

291. C.S. Complicaţiile septice postanestezice în fosa subtemporală apar în special după:

1. 
   Anestezia plexală sau prin baraj;
   
2. 
   Anestezia la gaura incisivă sau infraorbitară;
   
3. 
   Anestezia la spina Spix sau la tuberozitate;
   
4. 
   Anestezia la gaura mandibulară sau palatinală;
   
5. 
   În nici una din aceste situaţii. CBMF pag.104
   

292. C.M. Simptoamele locale ale unui abces (flegmon) a regiunii subtemporale sunt:

1. 
   Edem supra şi subzigomatic (simptomul ceasului de nisip);
   
2. 
   Tumefacţia regiunilor învecinate;
   
3. 
   Trismus;
   
4. 
   Endobucal tumefacţie pretuberozitară cu mucoasa congestionată, lucioasă, în tensiune;
   
5. 
   Tulburări funcţionale (de masticaţie, glutiţie, fonaţie). CMF pag.337
   

293. C.M. Diagnosticul diferenţial al flegmonului regiunii subtemporale se face cu:

1. 
   Neuralgiile trigemine;
   
2. 
   Tumorile cu localizare infratemporală;
   
3. 
   Osteomielita ramului ascendent a mandibulei;
   
4. 
   Fracturile osului molar, arcului zigomatic, candilul şi ramul ascendent a mandibulei;
   
5. 
   Nici una din ele. CBMF pag.337
   

294. C.S. În abcesul fosei intratemporale apariţia semnelor: chemosis, edem palpebral, uşoară exoftalmie este datorată:

1. 
   debutului cu dureri nevralgiforme;
   
2. 
   tresmusului puternic;
   
3. 
   difuzării procesului septic spre orbită;
   
4. 
   difuzării infiltratului inflamator perituberozitar;
   
5. 
   toate acestea. CBMF pag.337
   

295. C.S. În cazirile în care supuraţiile de fosă intratemporală au drept cauză o sinuzită maxilară supurată se indică:

1. 
   Deschiderea supuraţiei endobucal retromaxilar;
   
2. 
   Deschiderea supuraţiei pe cale submandibulară;
   
3. 
   Deschiderea supuraţiei pe cale transsinuzală;
   
4. 
   Deschiderea supuraţiei pe cale endobucală pterigomandibulară;
   
5. 
   Oricare cale este corectă. CBMF pag.337
   

296. C.M. Osteomielita odontogenă este un proces infecţios extensiv care interesează:

1. 
   Porţiunea medulară osoasă;
   
2. 
   Sistemul Hawersian;
   
3. 
   Corticala maxilarelor;
   
4. 
   Periostul;
   
5. 
   Ţesuturile înconjurătoare moi. CBMF pag.354
   

297. C.M. Ca factor etiologic în osteomielita maxilarelor se încriminează:

1. 
   Gangrena pulpară, complicată cu parodontită apicală acută;
   
2. 
   Procese periapicale cronice acutizate;
   
3. 
   Fracturile oaselor maxilare;
   
4. 
   Însămânţare pe cale hematogenă din focare de la distanţă;
   
5. 
   Plăgile postextracţionale, dinţii incluşi. CBMF pag.355
   

298. C.M. După localizarea şi forma clinică a procesului infecţios, infecţiile oaselor maxilare se clasifică în:

1. 
   Osteomielite supurate şi nesupurate;
   
2. 
   Periostită;
   
3. 
   Osteită alveolară,
   
4. 
   Osteomielita primară şi secundară;
   
5. 
   Osteomielita acută şi cronică. CBMF pag.352
   

299. C.M. Etiologia abceselor şi flegmonului lojii submandibulare poate fi:

1. 
   Procese septice cu punct de plecare molarii inferiori;
   
2. 
   Adenite supurate submaxilare;
   
3. 
   Litiaza salivară submandibulară suprainfectată;
   
4. 
   Osteomielita, periostita odontogenă a corpului mandibulei;
   
5. 
   Traumatismele dentoparadontale fracturii de corp a mandibulei.
   

CBMF pag.328

300. C.M. Semnele clinice locale în flegmonul de lojă submandibulară sunt:

1. 
   Tumefacţie în regiunea submandibulară;
   
2. 
   Tegumentele congestiv-lucioase, netede cu ştergerea reliefului;
   
3. 
   La palpare durere, fluctuenţă;
   
4. 
   Endobucal edemul mucoasei, roşaţă în unele cazuri fluctuenţă;
   
5. 
   Trismusul. CBMF pag.328
   

301. C.M. Semnele clinice generale în flegmonul de lojă submandibulară sunt:

1. 
   Febră (38,5-40,0C), freson;
   
2. 
   Starea generală alterată;
   
3. 
   Tulburări funcţionale (deglutiţie, masticaţie, fonaţie);
   
4. 
   Pierderea capacităţii de muncă;
   
5. 
   Paliditatea tegumentelor, transpiraţii, tremur. CBMF pag.328
   

302. C.S. deschiderea abcesului de lojă submaxilară, pe cale cutanată:

1. 
   Este indicată în supuraţiile ce se dezvoltă în porţiunea posterioară a lojei;
   
2. 
   Este rareori folosită datorită cicatricii nefizionomice consecutive;
   
3. 
   Se face printr-o incizie de 5-6 cm paralelă şi înăuntrul marginii bazilare a mandibulei;
   
4. 
   Se poate asocia şi o incizie în recesus;
   
5. 
   Nici una din acestea. CBMF pag.328
   

303. C.S. Incizia în recesus, în cazul supuraţii de lojă submandibulară o efectuaţi în:

1. 
   Supuraţiile anterioare ale lojei;
   
2. 
   Supuraţiile posterioare ale lojei;
   
3. 
   În ambele localizări;
   
4. 
   În localizările de pe linia mediană;
   
5. 
   Când pacientul nu are trismus. CBMF pag.329
   

304. C.S. Abcesul lojei submandibulare se incizează pe cale endobucală, atunci când:

1. 
   Supuraţia este situată subangulomandibular;
   
2. 
   Osul nu este deperiostat;
   
3. 
   Osul trebuie deperiostat;
   
4. 
   Supuraţia este recentă (48-72 ore);
   
5. 
   Supuraţia evoluiază în recesus. CBMF pag.329
   

305. C.M. Condiţiile care favorizează cantonarea proceselor infecţioase mai frecvent la mandibulă sunt:

1. 
   Prezenţa canalului mandibular;
   
2. 
   Frecvenţa mai mare a fracturilor la acest nivel;
   
3. 
   Vascularizaţia săracă de tip terminal;
   
4. 
   Corticala groasă;
   
5. 
   Frecvenţa crescută a parodontopatiilor. CBMF pag.353
   

306. C.S. În cazul unui flegmon submandibular care este elementul principal cauzal:

1. 
   Osteomielita acută a corpului mandibulei;
   
2. 
   Fractura deschisă a corpului mandibulei;
   
3. 
   Parodontita apicală exacerbată;
   
4. 
   Adenita supurată submaxilară;
   
5. 
   Abcesul sublingual ce sa difuzat în loja submandibulară. CBMF pag.353
   

307. C.S. Care este incizia pentru deschiderea colecţiei de puroi în loja submandibulară:

1. 
   Incizia în fundul de sac vestibular;
   
2. 
   Incizia retrotuberozitară;
   
3. 
   Incizia retromandibulară;
   
4. 
   Incizia pe şanţul planşeului bucal;
   
5. 
   Incizia liniară (6-8 cm) paralelă cu marginea bazilară a mandibulei la 21,5-2 cm.
   
6. 
   CBMF pag.328
   

308. C.M. Factorii etiologici ale abcesului şi flegmonului lojei submentonieră sunt:

1. 
   Procese septice cu punct de plecare incisivii şi caninii inferiori;
   
2. 
   Adenitele supurate submentoniere;
   
3. 
   Furuncule ale buzei inferioare sau ale mentonului;
   
4. 
   Propagarea de la lojile vecine (sublinguală, submandibulară);
   
5. 
   Osteomielita de menton, factori mediane. CBMF pag.330
   

309. C.M. Simptomatologia locală a unui abces al lojei submentoniere se prezintă prin:

1. 
   Tumefacţie a regiunii submentoniere;
   
2. 
   Tegumentul congestionat, lucios, neted cu ştergerea reliefului;
   
3. 
   Aspect clinic de bărbie dublă;
   
4. 
   Palparea dereroasă, fluctuenţă;
   
5. 
   Trismus. CBMF pag.330
   

310. C.M. Diagnosticul diferenţial al abcesului submentonier se face cu:

1. 
   Ranula şi chistul dermoid;
   
2. 
   Adenita supurată;
   
3. 
   Osteomielita ramului ascendent;
   
4. 
   Piodermite cu localizare submentonieră;
   
5. 
   Abcesul perimandibular extern. CBMF pag.331
   

311. C.S. Abcesul submentonier se incizează:

1. 
   Longitudinal, pe linia mediană;
   
2. 
   Paralel cu arcul mentonier;
   
3. 
   Endobucal;
   
4. 
   Combinat;
   
5. 
   Sunt corecte toate variantele. CBMF pag.331
   

312. C.M. Factorii etiologici într-un abces sublingval sunt:

1. 
   Procese dentoparodontale ale premolarilor şi molarilor inferiori;
   
2. 
   Litiaza infectată a canalului Wharton;
   
3. 
   Înţepături septice sau corpi străini localizaţi la nivelul planşeului bucal;
   
4. 
   Pericoronaritele;
   
5. 
   Fracturi de mandibulă. CBMF pag.329
   

313. C.M. Simptoamele clinici locale ale unui abces sublingval sunt:

1. 
   Tumefacţie în partea anterioară a planşeului;
   
2. 
   Congestia mucoasei care este lucioasă, proeminentă;
   
3. 
   Plica sublinguală în “creastă de cucoş” acoperită cu depozite fibrinoase;
   
4. 
   Limba împinsă spre partea sănătoasă;
   
5. 
   La palpare durere, fluctuenţă. CBMF pag.329
   

314. C.M. Tulburările funcţionale într-un abces sublingual sunt reprezentate de:

1. 
   Disfagie;
   
2. 
   Jenă în masticaţie şi fonaţie;
   
3. 
   Mişcările limbii dureroase;
   
4. 
   Trismus pronunţat;
   
5. 
   Diplopie. CBMF pag.330
   

315. C.M. Diagnosticul diferenţiat a abcesului sublingual se face cu:

1. 
   Abcesul lojii submandibulare;
   
2. 
   Abcesul subgingivomucos;
   
3. 
   Ranula şi chistul dermoid al planşeului bucal;
   
4. 
   Osteomielita mandibulei;
   
5. 
   Fracturi de mandibulă. CBMF pag.330
   

316. C.S. Abcesul lojei sublinguale îl deschideţi de obicei:

1. 
   Pe cale cutanată;
   
2. 
   Pe cale endobucală;
   
3. 
   Pe cale combinată;
   
4. 
   Prin decolarea mucoasei la coletul dintelui;
   
5. 
   Orice tehnică este corectă. CBMF pag.330
   

317. C.M. Etiologia abcesului (flegmonului) limbii poate fi:

1. 
   Procese dentoparodontale ale premolarilor şi molarilor inferiori;
   
2. 
   Suprainfectarea unor hematoame linguale;
   
3. 
   Leziuni traumatice;
   
4. 
   Corpi străini;
   
5. 
   Propagarea de la corpi străini. CBMF pag.335
   

318. C.M. Tabloul clinic local în abcesul limbii este prezentat de:

1. 
   Tumefacţie, congestie, suprafaţa netedă lucioasă;
   
2. 
   Pe marginile limbii amprenta dinţilor;
   
3. 
   Macroglosie;
   
4. 
   Depozite alb-cenuşii;
   
5. 
   Dureri la palpare, fluctuenţă. CBMF pag.335
   

319. C.M. Modificările funcţionale în abcesul (flegmonul) limbii pot fi:

1. 
   Hipersalivaţie;
   
2. 
   Deglutiţia afectată;
   
3. 
   Respiraţie cu fenomene asfixice;
   
4. 
   Masticaţie;
   
5. 
   Fonaţie. CBMF pag.335
   

320. C.S. În flegmonul limbii apar tulburări funcţionale majore, însă unul din ele pune în pericol viaţa pacientului:

1. 
   Tulburări de deglutiţie;
   
2. 
   Tulburări de masticaţie;
   
3. 
   Tulburări de fonaţie;
   
4. 
   Tulburări de respiraţie cu fenomene asfixice;
   
5. 
   Trismusul. CBMF pag.335
   

321. C.M. Simptomatologia generală în flegmonul limbii este:

1. 
   Starea generală alterată;
   
2. 
   Febră (38,2-40C), frisoane;
   
3. 
   Agitaţie,
   
4. 
   Insomnie;
   
5. 
   Pierderea capacităţii de muncă. CBMF pag.335
   

322. C.M. Tratamentul abcesului (flegmonului) limbii constituie o urgenţă datorită complicaţiilor asfixice care pot apărea şi incizia se face:

1. 
   Pe cale exobucală între osul hioid şi menton;
   
2. 
   Calea endobucală în traiect orizontal (2-3 cm) situată la polul cel mai bombat al colecţiei;
   
3. 
   În regiunea sublinguală (dreapta, stânga);
   
4. 
   La rădăcina limbii pe suprafaţa dorsală;
   
5. 
   În regiunea submandibulară. CBMF pag.335
   

323. C.M. Complicaţiile flegmonului lingual pot fi:

1. 
   Difuzarea în alte loji din vecinătate;
   
2. 
   Septicemie;
   
3. 
   Afixie;
   
4. 
   Anchiloze;
   
5. 
   Paralizii linguale. CBMF pag.336
   

324. C.S. Incizia exobucală în abcesele de limbă o practicaţi în:

1. 
   Abcesele porţiunii libere a limbii;
   
2. 
   Supuraţiile marginale ale limbii;
   
3. 
   Când procesul este localizat posterior şi are tendinţa de a invada planşeul bucal;
   
4. 
   Când supuraţia apare după o înţepătură cu retenţie de corpi străini;
   
5. 
   Toate acestea. CBMF pag.337
   

325. C.M. Procesul infecţios al lojei maseteriene se poate dezvolta având de obicei ca punct de plecare:

1. 
   Erupţia dificilă a molarilor de minte inferiori;
   
2. 
   Osteomielita odontogenă a ramului ascendent a mandibulei;
   
3. 
   Chisturile odontogene suprainfectate (la unghi,ram);
   
4. 
   Propagarea de la lojile de vecinătate;
   
5. 
   Procese dentoparodontale ale molarilor inferiori. CBMF pag.333
   

326. C.M. Procesul infecţios în abcesul (flegmonul) maseterin se poate dezvolta:

1. 
   Între muşchi şi piele;
   
2. 
   Între muşchi şi os,
   
3. 
   Între partea externă şi internă a muşchiului;
   
4. 
   În ramul ascendent al mandibulei;
   
5. 
   În glanda parotidă. CBMF pag.333
   

327. C.M. Simptomatologia generală într-un abces (flegmon) maseterin poate fi prezentată de:

1. 
   Febra ridicată, freson;
   
2. 
   Iritabilitate;
   
3. 
   Cefalee, insomnie;
   
4. 
   Paliditate tegumentelor, transpiraţii;
   
5. 
   Simptomatologia generală lipseşte. CBMF pag.333
   

328. C.M. Simptomatologia locală în abcesul (flegmonul) maseterin este:

1. 
   Tumefacţie de-a ramului ascendent cu pielea congestionată, netedă în tensiune;
   
2. 
   Palparea dureroasă;
   
3. 
   Duritate şi lipsa fluctuenţei în caz de localizare profundă;
   
4. 
   Fluctuenţa în localizarea superficială;
   
5. 
   Trismusul puternic. CBMF pag.333
   

329. C.M. Indicaţi care dintre următoarele afecţiuni trebuie luate în consideraţie în scopul precizării diagnosticului:

1. 
   Abcesul obrazului;
   
2. 
   Abcesul lojei maseterine;
   
3. 
   Parotidita acută supurată;
   
4. 
   Fractura ramului ascendent mandibular;
   
5. 
   Fractura arcadei temporo-zigomatice. CBMF pag.333
   

330. C.S. În cazul unui abces meseterin care este semnul funcţional dominant:

1. 
   Hipersalivaţie;
   
2. 
   Dispneea;
   
3. 
   Trismusul;
   
4. 
   Tahicardia;
   
5. 
   Disfagia. CBMF pag.333
   

331. C.S. Care este incizia pentru deschiderea colecţiilor profunde submaseterine:

1. 
   Incizia în fundul şanţului vestibular inferior;
   
2. 
   Incizia verticală plasată în afara marginii anterioare a ramului ascendent mandibular;
   
3. 
   Incizia retrotuberozitară;
   
4. 
   Incizia transversală, jugală de la comisura bucală la comisura intermaxilară;
   
5. 
   Incizia în şanţul paralindual paralelă cu creasta alveolară.
   

CBMF pag.333

332. C.M. Cauzele abcesului pterigomandibular sunt:

1. 
   Afecţiunile dentoparodontale molarilor inferiori;
   
2. 
   Puncţia septică la spina Spix;
   
3. 
   Erupţia dificilă a molarului de minte inferior;
   
4. 
   Propagarea de la lojile de vecinătate;
   
5. 
   Pătrunderea corpilor străini. Т.Робустова Хир. Стоматология стр.211
   

333. C.M. Simptomatologia locală în abcesul lojii pterigo-mandibulare este prezentată de:

1. 
   Edem şi infiltraţia sub unghiul mandibulei;
   
2. 
   Mucoasa plicii pterigo-mandibulare congestionată, netedă, roşie, lucioasă;
   
3. 
   Trismusul;
   
4. 
   Glutiţia dureroasă;
   
5. 
   Macroglosie. Т.Робустова Хир. Стоматология стр.212
   

334. C.M. Trismusul apare în evoluţia următoarelor abcese:

1. 
   În semilună;
   
2. 
   Al obrazului;
   
3. 
   Lojei submandibulare;
   
4. 
   Lojei parotide;
   
5. 
   Submentoniere.CBMB pag. 327,328,334.
   

335. C.M. Puncţia septică poate fi incriminată în etiologia următoarelor supuraţii:

1. 
   Abces palatinal;
   
2. 
   Abces perimandibular intern submucos;
   
3. 
   Abcesul spaţiului pterigomaxilar;
   
4. 
   Abces vestibular;
   
5. 
   Abcesul spaţiului pterigomandibular. CBMF pag.337
   

336. C.M. Abcesul (flegmonul) lojii pterigomandibulare se deschide prin incizia:

1. 
   Endobucală paralel cu plica pterigo-mandibulară;
   
2. 
   Exobucal incizie în unghi ce înconjoară unghiul mandibular;
   
3. 
   Submandibulară de o lungime 7-8 cm;
   
4. 
   Retromandibulară de-a lungul marginii posterioare a ramului ascendent;
   
5. 
   Pe fundul sacului vestibular. CBMF
   

337. C.M. Complicaţiile abcesului (flegmonului) pterigo-mandibular pot fi:

1. 
   Propagarea în loja laterofaringiană;
   
2. 
   Propagarea în loja submaxilară;
   
3. 
   Propagarea în loja sublinguală;
   
4. 
   Propagarea în loja subtemporală;
   
5. 
   Osteomielita secundară corticală a mandibulei.
   

Т.Робустова Хир. Стоматология стр.212

338. C.M. Cauzele frecvente ale abceselor laterofaringiene sunt:

1. 
   Supuraţii amigdaliene;
   
2. 
   Accidente de erupţie ale molarilor inferiori;
   
3. 
   Difuzia din loji vecine;
   
4. 
   Puncţia septică;
   
5. 
   Adenite supurate latero-cervicale. CBMF pag.338
   

339. C.M. Simptomatologia locală unui abces (flegmon) al regiunii laterofaringiene este:

1. 
   Edem pre- şi retrosternocleidomastoidian;
   
2. 
   Trismus;
   
3. 
   Endobucal o tumefacţie voluminoasă unilaterală a peretelui laterofaringian;
   
4. 
   Istmul gâtului aproape închis;
   
5. 
   Sub unghiul mandibulei la palpare se determină infiltraţie sau fluctuenţă.
   

CBMF pag.339

340. C.M. Însămânţarea osului cu germeni patogeni pe cale directă se poate face de la:

1. 
   Fracturi deschise ale oaselor maxilare;
   
2. 
   Amigdalita acută;
   
3. 
   Otita medie;
   
4. 
   Pericoronarita supurată;
   
5. 
   Procese septice nazale. CBMF pag.353
   

341. C.M. Însămânţarea osului cu germeni patogeni pe cale hematogenă poate avea drept cauză:

1. 
   Sinuzita maxilară;
   
2. 
   Furunculul pielii;
   
3. 
   Impetigo;
   
4. 
   Gripa;
   
5. 
   Erizipel