Text pentru placheta

Septembrie
O lună de zile la mănăstirea Izbuc. A fost cea mai bună terapie pentru sufletul meu îndoliat. Loc tainic si izolat în vârf de munte, cu un staret tânăr dar foarte postitor si rugător, care a înteles din două cuvinte sufletul meu. Cu emotie mare am participat la o călugărie si mi-a plăcut atât de mult, încât pe loc am hotărât ca mobila brâncovenească pirogravată să i-o dau părintelui staret să o pună în chilia noului călugăr, mai ales când am văzut că nu avea decât un fotoliu-pat si o măsută. Toti călugării din mănăstirea Izbuc sunt foarte tineri si râvnitori, iar părintele staret este hotărât să-i facă pe toti teologi, asa că am convenit să-i dăruiesc si o jumătate din cărtile bibliotecii mele, în special operele complete: Sadoveanu, Arghezi, Tolstoi, Dostoievski, Hegel, Cehov, Eminescu. Oricum, îl astept zilele acestea să vină cu o masină să ia mobila si ce cărti va mai voi în afară de cele promise. Îi voi da si două covoare basarabene, fiindcă sunt foarte lungi (patru metri) si se potrivesc în trapeză.

Octombrie - Roma
O toamnă divină, plină de întelesuri ascunse si de cuvioase binecuvântări. Nu stiu dacă există ceva mai dulce în culoare decât carminul apusurilor sau răsăriturilor de soare deasupra Romei, văzute de pe una din dulcile sale coline. Probabil că Roma m-ar fi cucerit pe viată, dacă această vizită as fi făcut-o înainte de botez, pe când Carmen era cuplată cu Silvano (barem el era nevinovat în prostia lui). Dar acest nou bărbat al ei - Eduardo - este chiar malefic. Ea râde de mine si spune că am devenit habotnică… Dar eu ce să cred despre ei, dacă în prima seară când am ajuns (după o călătorie de două zile si două nopti cu trenul) de la gară m-au dus direct la cimitirul Verano?! Era 12:00 noaptea. E drept, unul dintre cele mai frumoase si vestite cimitire din lume, cu o statuie pe aleea principală reprezentându-L pe Hristos care Se înaltă la Cer. Statuia este făcută din marmură albă si luminată puternic de jos cu patru reflectoare. În mijlocul noptii, în linistea cimitirului cu multe candele aprinse, am avut ciudata senzatie că nu sunt pe pământ. Totusi eram răpusă de oboseală si ne-am dus direct acasă, căci altfel, la cât de ciudat este Edy, ne-ar fi plimbat pe aleile cimitirului la ora aceea. Oricum nu am scăpat de plimbarea printre mormintele mafiei unde noaptea se fac magii negre si se organizează crime, dar măcar a fost ziua, cu cimitirul plin de lume. Mâine plec la Bari, să mă închin moastelor Sfântului Nicolae. Carmen trebuie să nască din zi în zi, asa că nu mă poate însoti.

Decembrie - Bucuresti
A trebuit să-mi scurtez vizita în Italia din cauza nenorocitului acesta de război din Golf care bate la usă. Las' că nu am apucat să ajung la Torino să văd Giulgiul (era închis si trebuia să mai astept două luni), dar acum îmi este în pericol si întoarcerea în Israel. I-am spus părintelui Argatu că plec înot, sau pe sub pământ cu cârtitele, si tot am să ajung. Dânsul a râs, dar mi-a spus că Domnul va socoti sinucidere plecarea mea în conditiile de război de acolo, în timp ce aici în tară am tot ce-mi trebuie (o lună, un an, cât va trebui ca să fie liniste acolo, pentru că dacă Dumnezeu a hotărât să mor la Ierusalim, atunci tot voi ajunge). Mi-am adus aminte de spusele părintelui Pantelimon de la Sfântul Mormânt si m-am linistit. Toată lumea m-a întrebat de ce nu am rămas în Italia, mai ales că aveam posibilităti atât la Carmen cât si la biserică. Da, este superbă Italia. Fiecare biserică este un muzeu plin de capodopere, cu icoane semnate de Tizian, El Greco, Rembrandt si Michelangelo, cu tablourile si sculpturile lui, toate îti taie respiratie. Am stat trei ore în fata statuii Pieta a lui Michelangelo. Fiecare biserică mi-a răpit câte o dimineată pentru a o vedea în amănunt si a mă bucura deplin. Am făcut zeci de fotografii, si sper să iasă toate. Vaticanul este strivitor, atât din punct de vedere al constructiei, cât si al picturilor si sculpturilor. Toate acestea, plus abundenta materială si aerul misterios al începutului crestinismului din jurul catacombelor m-ar fi putut răpi… dacă… nu cunosteam Ierusalimul, dacă nu vedeam Sfânta Lumină, dacă nu mă urcam pe Muntele Taborului, dacă nu mă scăldam în Iordan si în Marea Galileii si dacă nu treceam milimetric pe lângă pasii lui Hristos si a altor mii de sfinti, probabil că as fi rămas la Bari, să fiu lângă dulcele si blândul Sfânt Nicolae care m-a ajutat atât de mult de la intrarea mea în crestinism. Sau poate as fi rămas în Roma, să fiu aproape de Sfântul Apostol Petru sau de biserica Santa Croce, unde se află, ca si la Ierusalim, o bucată din Sfânta Cruce a Domnului, precum si cuiele, coroana de spini, plăcuta de deasupra capului, pe care scria I.N.R.I., si crucea tâlharului mântuit. Dar acum nimic nu mă mai opreste să mă întorc la Ierusalim si să stau în mănăstirea Maria Magdalena până la venirea părintelui Argatu si începerea constructiei la Ierihon, unde a avut dânsul descoperire că va putea face o mănăstire românească, unde să-mi închei viata în slujirea lui Hristos până la moarte.

Februarie 1991
"Răbdare, răbdaaare, răbdaaaaare!"
Acestea au fost dintotdeauna cuvintele părintelui Argatu în orice situatie care nu se rezolvă la timp. La fel a procedat si cu mine acum si bineînteles că a avut dreptate si am reusit pentru rugăciunile lui să depăsesc cu bine piedica pusă în calea plecării mele definitive, adică războiul din Golf. Din mila Domnului, de câteva zile războiul s-a sfârsit, este pace pentru o perioadă si vom profita de această pace, plecând cu totii la Ierusalim la sfârsitul lui martie, căci Pastele este pe 7 aprilie. Desfacerea casei mă stresează foarte tare. Nu înteleg cum am putut să mă extaziez ani de zile în fata unor obiecte, indiferent dacă ele sunt din lemn, brocard, aur sau diamante. Tot închinător la idoli se cheamă. Mi-e silă de tot si abia astept să lichidez si să plec. Mai greu îmi este să mă hotărăsc ce să fac cu casa. Este totusi un apartament de 180 de metri în centrul Bucurestiului si, chiar dacă vechiul act de posesiune a fost anulat în timpul lui Ceausescu, la întocmirea actului de cumpărare mama avansase 10.000 de lei; mama a locuit în acest apartament 40 de ani, iar eu m-am născut aici. Nu sunt sentimentală deloc, din contră, atât de mult am păcătuit în casa aceasta, încât am fost de acord cu părintele Argatu, care m-a sfătuit să caut un preot căruia să-i dăruiesc casa si care să se roage toată viata pentru mine si părintii mei. Mă gândisem la părintele Galeriu, pe care l-am si contactat. Dar părintele Argatu m-a atentionat că părintele Galeriu este destul de în vârstă si că nu va locui mult timp acolo, căci pe cei buni îi cheamă Dumnezeu la ei. "Deci vor rămâne copiii dânsului care nu sunt preoti, mi-a spus părintele Argatu, iar matale îti trebuie un preot tânăr, care să se roage ani de zile pentru mântuirea matale si a părintilor, punându-vă la proscomidie, la liturghie, la parastasele de la sâmbetele mortilor". Mai am si alte propuneri cu garsoniere proprietate personală si bani lichizi (300.000 lei la schimb), dar eu poate cheltuiesc banii aiurea, asa că m-am rugat Maicii Domnului să-mi scoată în cale preotul salvator.

Martie
Dacă planurile tale omule, corespund în totalitate cu cele ale lui Dumnezeu, atunci să stii că ele se împlinesc neîntârziat si beneficiezi în mod nevăzut de ajutorul îngerilor si sfintilor din garda Domnului. Asa mi s-a întâmplat si mie. Căci atunci când ajunsesem la disperare în legătură cu casa, a apărut la mănăstirea Christiana, recent înfiintată de părintele Galeriu cu printesa Ileana si doctorul Pavel Chirilă, un preot din Moldova, din familia Mihoc (7 frati, 7 preoti), cu sotia si doi copii. El este numit preot la Christiana si profesor la Facultatea de Teologie, iar sotia secretară la aceiasi facultate, si bineînteles nu au unde să stea. Am vorbit cu ei, au venit, au văzut casa si în câteva zile s-au si mutat. Casa era aproape liberă, pentru că mobila pirogravată am trimis-o la Izbuc, biedermayer-urile le-am vândut, alt dormitor l-am dat unei familii cu sapte copii si celelalte piese separate le-am lăsat în apartament si le-a preluat părintele Mihoc. Din tot acest amalgam m-am bucurat că până la urmă a luat si părintele Argatu câteva piese (un candelabru superb din aramă si unul din fier forjat) pentru biserica din Boroaia. I-am dat si câteva covoare si vreo trei kilograme de argint (vestitul cordon din bani rusesti si tacâmurile). Acestea le va da la un schit, pentru biserică si clopot. Am luat binecuvântare de la părintele Argatu, si au fost de acord si părintele Galeriu, si părintele Sofian ca în planul meu de milostenii să intre si sase persoane credincioase, alese de mine, cărora să le plătesc eu un pelerinaj de două săptămâni la Ierusalim si să plecăm cu totii o dată cu părintele Argatu. De aceea mi-am oprit ceva bijuterii, icoane, chinezării, albume de pictură precum si fete de masă si chilimuri, toate din Ucraina anilor 1800, si le voi vinde în Israel ca să pot plăti celor sase persoane. Mi-a spus părintele Argatu să mă rog la Maica Domnului să-mi primească Dumnezeu jertfa si milostenia, ca pe o obligatie pe care o aveam în fata imensei Sale mile, căci mi-a iertat cumplite păcate si tot ca pe o obligatie fată de părintii si bunicii de la care am mostenit averea, căci de fapt totul le-a apartinut. Dar nu fac nici un efort în această milostenie, are dreptate părintele întâi pentru că totul este o obligatie "in memoriam" si, al doilea, pentru că această virtute de a da totul si cu mare plăcere nu este rodul unei strădanii obtinute prin lacrimi si rugăciuni, asa cum au făcut multi Sfinti Părinti, ci este un Dar. Un minunat Dar de la Dumnezeu, talantul pe care nu am dreptul să-l îngrop, ci să-l înmultesc. Eu m-am bucurat de fiecare dată de câte ori am putut să ajut pe cineva, dar bucuria era a lui Hristos, Care lucra prin talantul pe care mi-l dăduse. Asa simt si acum.

Aprilie - Bucuresti
A murit Baronu'! Dumnezeu să-l odihnească! Asta m-a hotărât definitiv să le iau la Ierusalim pe cele două fete gemene ale lui. Sunt foarte cuminti si credincioase. Cel putin Irina cred că se va călugări. Le voi lua si pe cele două surori Pană, pe care le-am cunoscut la cursurile lui Ioan Alexandru. Si ele au avut o tentativă de călugărie acum câtiva ani, dar cred că nu aveau încă bine definită notiunea în inimă. Doar inima trebuie să vorbească atunci când faci acest pas, ca si la căsătorie. Doar Îl "iei" pe Mirele Hristos, deci cu atât mai mult trebuie să fii definitiv hotărâtă si cu inima curătită de orice impuritate. La priveghiul de la Baronu' a venit si mama lui R. Ne-am revăzut cu plăcere. El avea spectacol, asa că i-am dat ei o Biblie, să i-o dăruiască din partea mea si să-i spună că mă voi ruga pentru linistea sufletului lui si pentru mântuire la Sfântul Mormânt

5 aprilie - Despărtirea
Mare esti Doamne si minunate sunt lucrurile Tale!
De aproape o oră suntem în cursa Bucuresti - Tel-Aviv, care va ateriza în Ben-Gurion peste o altă oră si jumătate. În fata mea se află asezat pe scaun părintele Argatu si lângă el Paul, profesorul de engleză si însotitor al părintelui, iar în spatele meu sirul celor sase fete (cele două cupluri de surori, Marilena - vecina si buna mea prietenă - si Cateluta de la Cernica). Peste două zile este Pastele. Mâine la ora asta voi fi în Sfântul Mormânt, jucându-mă cu flacăra Sfintei Lumini, si apoi mă voi duce la mănăstirea Maria Magdalena, unde maica staretă mi-a pregătit o chilioară lângă sora Ileana, fata pe care am cunoscut-o la cursurile lui Ioan Alexandru si care, iată, a ajuns înaintea mea la mănăstirea Maria Magdalena. Sunt în fata celui mai mare eveniment din viata mea, de care atârnă mântuirea mea si a familiei mele. Nu am decât un singur regret, că am pierdut 33 de ani de viată pe pământ, în care nu am avut nici o legătură cu Dumnezeu, dar în acelasi timp îi dau Slavă Lui pentru că El a rânduit în asa fel existenta mea încât numai botezul a putut să spele cumplitele mele păcate si să mă scoată din încremenirea în care eram. Da, altă solutie nu a fost si nu este decât renuntarea mea la tot, iesirea din lume si încununarea prin călugărie la Ierusalim, alături de părintele Argatu. Ce-mi pot dori mai mult?

Ajută-mă, Doamne, să Te iubesc până la moarte
asa cum Te iubesc acum, si să fac în toate Voia Ta!

 

Pentru corespondentă: [e-mail]