Text pentru placheta

1 ianuarie 1983 - 12:00 noaptea
Nu am rezistat să mă culc înainte de a scrie două cuvinte despre gafa amuzantă pe care am făcut-o fără voia mea tuturor invitatilor, dar fără să stie de fapt nimeni. Am avut atât ieri cât si astăzi în meniu aspicuri de căprioară dar si salată de fructe cu friscă. Am pus castronul cu salată pe marginea geamului de la balcon si tava cu aspicuri deasupra în formă de capac. Dar pasămite a bătut vântul si parte din aspicuri s-au prăvălit în castron si s-au contopit cu fructele dulci (ce produseseră momente de adevărată plăcere pantagruelică tuturor invitatilor, care chiar s-au exprimat onomatopeic, apoi au fixat cu totii întoarcerea astăzi pentru terminarea castronului cu salată de fructe).
Când am constatat drama, râzând pe înfundate, am început să pescuiesc bucătile de aspic ce pluteau în zeamă, printre bucătile de ananas, banană, visine si altele. Se vede treaba că trecuse ceva mai multă vreme de când pescuiam singură în cameră când am auzit strigăte disperate si invocări în ansamblu: "Vrem salată, vrem salată!". În sfârsit, am venit cu trofeul, peste care am zvârlit în grabă aproape un kilogram de friscă (care avea rolul să mai schimbe gustul), ieri având coniac, esente si friscă, dar azi… numai vagi arome de usturoi si carne. Desigur că în 5-10 minute au început reactiile: "Parcă nu mai este ca ieri!". "E… erati voi ametiti, sau poate sunteti acum!" "Parcă are un vag gust de usturoi!" "Hai, dom'le, că v-ati îmbătat", si altele de genul acesta.

2 ianuarie 1983
La prânz, între cele două spectacole, am fost cu Carmen si Silvano să mâncăm la Intercontinental. Ne cunosc toti chelnerii si deja avem masa noastră, atât jos, cât si sus - la Balada. Adevărat că se mănâncă cel mai bine din tot Bucurestiul. Am vorbit cu Nae Lăzărescu si cu Nicu să mergem si la Athenee la bar si la Continental, pentru că Silvano stă două săptămâni. Ceilalti italieni de la Lili nu au venit, asa că nu putem să mergem la munte. Poate de Pasti.

4 ianuarie 1983
Surpriză! Au venit Paulo si Nando, asa că s-a mărit gasca. Silvano e încântat că are prieteni cu care poate să vorbească - adică ei ne bârfesc pe noi, iar noi, si mai si, pe ei. Am făcut-o lată aseară la Lili, fiindcă ei sunt foarte zgomotosi, muzica foarte tare, si asa s-au sesizat vecinii. Era 2 noaptea. Paulo a aranjat cu Lili si Călin să locuiască la ei cele două săptămâni cât stă în tară, dar zilele acestea am stat cuminti, căci sunt sărbători si este prea multă lume în casă.

7 ianuarie 1983
"Eh! Costele! Dragostea-i un lucru foarte mare!"
Că bine mai zice Băiesu… I s-au cam aprins călcâiele bietului Paulo, dar ce să-i fac, nu mă dau plecată si nici măritată. Am avut parte iarăsi de câteva nopti de amor italienesc, stropit din plin cu Cinzano si legănat de multă muzică italienească. Aseară la Continental, după programul de la bar, am dansat până la patru dimineata si am avut parte de o dedicatie specială: "Vamos a la playa".

10 ianuarie
Frumoase zile si seri petrecute cu Carmen si Silvano. Cu burtile pline de toate bunătătile, la Inter în fiecare zi si seara la bar, am lăsat-o moartă cu yoga, cu spiritismul, cu cititul si cu pregătirile pentru facultate… Adică vegetez. Noroc că avem multe spectacole luna aceasta, de mâine până pe 22 în fiecare seară, si asa mă mai agăt de artă. Dar peste patru zile pleacă Silvano, si ne revenim la normal.

15 februarie
Trăire ciudată, aproape derutantă, deoarece eram pe stradă. Am constatat că ele - trăirile - apar întotdeauna după seri de petrecere si distractii puternice. Spun că a fost derutantă deoarece am avut pe stradă, brusc, sentimentul inutilitătii vietii mele - asa, în forma aceasta - si convingerea că apartin Altei Lumi, despre care nu stiu nimic dar simt "ceva" confuz si foarte depărtat. Mi s-a spus la spiritism că este dorul după viata de dincolo de moarte… Dar cine stie exact ce este si cum este Acolo??? Totusi aici sunt o fericită că am teatrul, că am microbul acesta în sânge, dar si că am putut pătrunde în vârful lui - măcar că eu nu sunt încă o actrită adevărată si nici nu stiu dacă voi ajunge. Am reluat pregătirile cu Coca. Vreau să bag un Prevert în repertoriu, probabil Les enfants qui s'aiment.
Dar as vrea si să obtin mai multe detalii despre viata după moarte.

1 martie
În sfârsit, două săptămâni pline spiritual. Am fost la Cinematecă în fiecare zi si am văzut un ciclu de filme Mihalkov, Koncealovski, Tarkowski, Bergman. Cât talent! La Sonata neterminată pentru pianină mecanică am fost de două ori: o dată am luat-o si pe mama, care a plâns tot filmul - desigur, cu totul subiectiv, ea fiind o rusofilă convinsă, atmosfera amintindu-i de copilăria din Ucraina. Am mai văzut împreună Oblomov si Rubliov. Capodopere! Am fost de două ori la Karamazov. În stagiunea asta nu am fost decât de 10 ori la Karamazov, dar nu am timp. Oricum, "ceva" se clădeste între mine si el si presimt că în vara aceasta se finalizează. Pregătirile cu Coca merg binisor, muncim mult si cu totul altfel decât la Sireteanu, care ne lasă să fim cumva de capul nostru. La Coca mai merge si "fă ca mine" si, dacă esti docil si maleabil, te poti forma destul de frumos. Am reînceput gimnastica la sala de la Coltea, pentru că în iarna asta am pus sapte kilograme pe care trebuie să le dau jos până în vară. Dar cu yoga nu stau bine deloc - cel putin din punct de vedere fizic nu pot face miscările necesare pentru că sunt prea grasă. Trebuie să slăbesc neapărat. În respiratii si concentrări simt că pot avansa, dar trebuie făcute concomitent cu miscările fizice; în plus, nu mă pot lăsa de fumat, desi am încercat de vreo două ori până acum, dar nu m-a tinut decât o săptămână.

15 martie
A apărut un element nou în spiritism… Cuvântul UR… Si cum Dan nu vrea să ne dea nici o explicatie, rezumându-ne la informatiile banale pe care le obtinem, am încercat să-mi pun singură mintea la contributie. Brusc s-a aprins un beculet si mi-am adus aminte de Epopeea lui Ghilgames, de vestitul UR si URUK prezentate acolo ca cele mai vechi si vestite cetăti ale Pământului. Am căutat informatii, si se pare că epopeea este mai veche decât Iliada si Odiseea si mai veche decât Biblia. Poate că aici este cheia pe care trebuie să o am ca să deschid "usa" ce duce spre tărâmul mortilor. Savanti din Franta, Anglia, America si chiar U.R.S.S. au pornit să caute si să studieze rămăsitele vechii civilizatii asiro-babiloniene. Am recitit poemul si i l-am dat si lui Carmen. Apoi singure am făcut spiritism si am întrebat, confirmându-mi-se că acesta ar fi drumul, adică "întoarcere spre începuturile lumii". Totusi mi se trasează si sarcina de a slăbi si a aprofunda practica yoga. Nu prea mă atrag pe mine toate zeitătile indiene, decât ca aspect cultural artistic. Mi-ar plăcea să mă "pierd" putin prin Taj Mahal sau să vizitez o mănăstire budistă din vârful unui munte, dar mai degrabă cred în existenta unei alte Lumi (fie chiar si paralelă) în care intrăm eventual prin Triunghiul Bermudelor… sau în cercetarea Pământului de către nave extraterestre (dovezi o sută si o mie).

23 martie
Zbor deasupra unui cuib de cuci - premieră, cu Florin în rolul principal. Am fost cu Carmen si ne-a plăcut foarte mult, cu toate că am văzut si filmul, dar spectacolul e foarte bun si va aduce mult public.

24-28 martie - Soare, whisky si râsete în zăpadă.
Cinci zile superbe în Brasov cu Marin Traian, Petruta, Nicu Constantin si Alexandru Lulescu - scheciuri pentru televiziune. Am râs continuu. Cred că numai noaptea când dormeam nu râdeam. Au fost cinci zile de relaxare totală, cu toate că am filmat în fiecare zi. Am venit perfect remontată si pornită pe treabă. În luna aprilie nu am decât sapte zile de spectacol asa că voi avea timp de studiu.

15 aprilie
A venit Silvano! Hotărât lucru o iubeste pe Carmen, dar - săracul! - e cam pierdut în spatiu. Carmen îi spune "Oli" (de la oligofren). Ha! Ha Ha! L-am chemat si pe el la o sedintă de spiritism, dar făcea ca toate broastele si se hlizea tot timpul, asa că a trebuit să renuntăm. Din suflet o plâng pe Carmen pentru că e hotărâtă să se mărite cu el si să plece în Italia. Bine măcar că este larg la mână căci, pe lângă cadourile superbe aduse ei, mă poartă si pe mine două-trei săptămâni prin toate cârciumile sau petrecerile, plătind totdeauna generos, fără comentarii. Asa că Pastele acesta îl vom petrece iar la Intercontinental. Trebuie să organizăm totusi si ceva la mine.

16 aprilie
Ca să nu mă arăt mai prejos decât Carmen si Silvano, spre surpriza lor, m-am prezentat astăzi la Inter cu Paulo, care a venit aseară si astăzi s-a înfiintat la mine cu o valiză de cadouri. Nici nu am avut timp să mă uit la ele. Am încercat să facem un program mai palpitant, dar în afară de câteva petreceri la Lili si la mine si iesirile la cârciumi nu am putut stabili mai nimic pentru că avem spectacole si nu putem pleca din Bucuresti.

21 aprilie
De trei zile stau la Lili si Călin. Am făcut masă de Pasti cu totii la ei si apoi Paulo nu mi-a mai dat drumul să plec. O fi el italian, dar nici cu mine nu mi-e rusine… Si, iată, am rezistat la trei zile si trei nopti de amor continuu. A reusit să stoarcă din mine si ultima picătură de vlagă. Bine că pleacă în câteva zile, căci altfel împreună nu stiu, zău, unde am ajunge…

25 aprilie
Perioada de gratie a trecut. Silvano a plecat si ne-am reluat locurile în băncutele noastre, nu de alta, dar au ajuns să ne cunoască la Inter de la sefii de sală la directori. Uneori ajungea Silvano înainte si, dacă noi aveam spectacol, el se uita la geamurile Teatrului si îi făceam cu mâna în semn că suntem gata, căci de la geamul cabinei noastre se vede exact intrarea la Inter.

30 aprilie
Extraordinar de ciudat! Straniu de-a dreptul! Iar s-a repetat starea aceea ciudată de inutilitate a vietii acesteia pe Pământ. Eram tot pe stradă si am simtit brusc că mă pot înălta deasupra tuturor oamenilor care rămân undeva jos, agitându-se care încotro (asa ca niste molecule si atomi ai unei substante necunoscute), iar eu mă simteam desprinsă de toate acestea, desprindere ce-mi crea o stare de bine, de usurare, de fericire nepământească… dar… după cinci minute am revenit la starea de moleculă. Revenirea mi-a creat imediat starea de inutilitate, de non-sens, dar si de dorintă aprinsă pentru simtirea aceea de eliberare totală.
O altă ciudătenie s-a petrecut seara trecută după ce a plecat Carmen si Dan, după ce făcusem două ore de spiritism, si mi s-a confirmat că starea ce am simtit-o pe stradă îmi fusese indusă (de cine, nu se stie exact). Când am rămas singură în cameră, am văzut brusc în aer chipul lui Dan miscând, vorbind, râzând. Era conturul chipului lui format din ceva strălucitor, ca luminitele artificiilor, si toată imaginea părea că are viată. Astăzi am chemat-o pe Carmen si am făcut singure o mică sedintă unde mi s-a spus că este vorba de ionizarea aerului. Nu stiu prin ce procedeu a obtinut el asta, dar mă tem că vrea să ne domine.

8 mai
Astă seară la teatru m-am dus la Mircea Albulescu în cabină, rugându-l să mă asculte recitând două-trei poezii. Nici nu o începusem bine pe prima si m-a si oprit, s-a întors cu fata spre mine, eram amândoi pe scaune si mi-a spus: "Uită-te fix în ochii mei… Asa … Acum spune poezia". Si… s-a petrecut un fapt extraordinar: în timp ce spuneam poezia, vedeam imaginile pe care încercam să le redau prin cuvinte reflectate în ochii lui ca într-o oglindă. La sfârsit mi-a spus: "Vezi? C-am asa trebuie să spui tot repertoriul".
Usor de zis, greu de făcut!

9 mai
I-am povestit Cocăi experienta mea cu Mircea, si a început să râdă, zicând: "Ei, da, lui îi dă mâna, pentru că a ajuns mare. Atunci când vei ajunge si tu mare, vei putea simti fiecare cuvânt, dar acum tu trebuie să-i convingi doar că ai talent, că vor putea lucra cu tine, chiar să se vadă că ai lucrat cu cineva. Tu trebuie să iei examenul, atât!".

9 iunie
Mi-am făcut cel mai frumos cadou de ziua mea. Nici o petrecere, nici o cârciumă, ci o seară superbă si romantică cu R. În sfârsit, am primit invitatia romantică pe care o asteptam (poate că nu exagerez când spun) din adolescentă. Da, nu stiu de ce, dar cred că el este el-ul meu. Dacă soarta m-a despărtit de Marian, dacă moartea m-a despărtit de Dinu, acum cred că e momentul cel mai serios din viata mea si simt că si el are o uimire în ceea ce mă priveste: cum din atâtea mii de femei tocmai asta să fie "ea"? Au trecut doi ani de tatonări - si ale mele, si ale lui - ca să le finalizăm cu această superbă noapte de dragoste, care a decurs asa cum mi-am imaginat-o în toti acesti ani de asteptare. Ametitor! L-am pus să-mi asculte repertoriul, dar era prea târziu, asa că a rămas să mă sune zilele astea.

12 iunie
M-a sunat Gigi Naghi si mi-a spus să vin urgent la Cina. Oricum nu mâncasem de prânz, asa că m-am dus si am aflat că R. a comentat oarecum despre dorinta mea de a-l avea si ca îndrumător artistic, că… ori… ori… Vezi, Doamne, a crezut că pentru asta îl caut si vreau să mă văd cu el (ca să mă ajute să intru la I.A.T.C.). Ha! Ha! Nu stie fraierul că eu mi-am făcut si planuri de căsătorie, dar nici nu-i spun acum asa ceva. Las' să vină de la el, si atunci am să înteleg că el îmi este sortit. Gigi mi-a promis că, în caz că nu intru la I.A.T.C., mă angajează secretară de platou în Buftea, de data aceasta cu carte de muncă si cu leafă fixă de 2000 de lei. Am fost de acord, căci Misu Constantinescu începe un serial de cel putin un an, asa că o să fie de muncă si poate se va înfiripa ideea de regie.

30 iunie
Am fost câteva zile la strand, m-am bronzat, am slăbit douăsprezece kilograme, arăt trăznet, poeziile pică mănusă, monologul pare scris de mine… Si totusi… am o frică teribilă (ceea ce nu e constructiv).

25 iulie
Emotii, lacrimi, întrebări, lacrimi. RESPINS.
Comisie: Petrică Gheorghiu.
Concluzie: prea pregătită, stie prea multe, nu mai avem ce s-o învătăm în I.A.T.C. si deci nu mai dă din ea mai mult decât a dat aici în examen.
Deci, fie că esti foarte prost, fie că esti foarte bun, tot picat la examen se cheamă. No comment!

26 iulie
Am plecat la mare cu mama! Vreau să uit de tot si de toate!

25 august
Toute est bien qui finit bien!
Am primit un telefon de la Gigi N. să vin urgent la Buftea pentru angajare. Am fost împreună la Vladimir Munteanu (director al studioului si bun prieten al nostru) si am semnat contractul pe un an. Salariul va fi de 2000 lei, dar mi se opresc 125 pentru masina de Buftea de la Grădina Icoanei, desi nu voi avea nevoie pentru că voi veni cu masina echipei. Apoi ne-am dus la productie unde am fost repartizată ca ajutor de secretară de platou, asa că o am ca sefă direct pe Lili Gavrilescu si sper să învăt de la ea meseria. Începe să se contureze din ce în ce mai mult ideea de regie, mai ales că în vara aceasta am lucrat mult la televiziune la emisiunile lui Marin Traian ca asistent de regie.

30 august - 1 septembrie
Doi ani de la "întâlnirea misterioasă". Am sărbătorit-o în doi - eu cu Dinu -, făcând spiritism singură. Mi-a spus că mă ajută în relatia cu R., dar cu teatrul se pare că mai bine îmi va fi la regie decât la actorie.

2 septembrie
Astă seară m-am văzut cu R. pentru a sărbători în doi ziua lui - asa cum am visat de multe ori. Am venit de la Buftea cu Dipi si ne-am dus direct la R. Am fost doar noi trei - musafirii au fost ieri. Muzică franceză veche, whisky si atmosfera romantică. R. ne-a citit din Craii de curte veche, rol care îi vine mănusă. De fapt a zis că o pune în scenă anul acesta.
Diplan a plecat pe la două noaptea si noi am continuat tot în atmosfera retro în care reusisem să ne transferăm, ascultând un recital Jaques Brell si altul cu Yves Montand, apoi, nu mai stiu cum, am ajuns în bratele lui si iarăsi m-am topit într-o noapte de vis, asa cum a fost si prima dată - atunci, de ziua mea. Sunt fericită si ametită, dar nu paharele de whisky sunt pricina, ci împlinirea acestei iubiri pe care o visam din adolescentă si care acum, prin consumarea această fizică nebună, se întregeste, se rotunjeste, devenind un întreg.

25 septembrie
A început stagiunea. De acum viata mi se va împărti între Buftea, ziua, si Bucuresti, seara. Am vorbit cu Marin Traian si am convenit să facem mai toate filmările importante pentru revelion noaptea, pentru ca să pot participa si eu ca asistent de regie.

1 octombrie
Stagiune foarte interesantă la Cinematecă, printre altele filmul Carmina Burana. Sunt curioasă ce au putut să facă pentru că am ascultat la Gelu lucrarea lui Karl Orff si mi-a plăcut enorm. Vreau să revăd si ciclul Bergman, pentru că anul trecut nu le-am văzut pe toate. Am reluat relatia cu Dan, fiind interesată să mă perfectionez în spiritism. Sunt totusi foarte circumspectă.

10 octombrie
Din două mii de fetite de 15-16 ani care s-au prezentat la preselectie în vara aceasta, Misu Constantinescu a ales o dulcică de fată - replica feminină a Pistruiatului - pe nume Rodica Horobet, si s-au început filmările la Fata din strada Florilor (12 episoade). Deocamdată stau si o urmăresc pe Lili, care de altfel mi-e bună prietenă, dar, ca si Misu C., când este pe platou e fiară. Orice a-i întreba-o - de la cât e ceasul până la secrete profesionale - risti să auzi cel mai pitoresc repertoriu de înjurături, asa că o las în pace. De fapt, în cinematografie ca si în teatru, meseria se fură… Asa că… "pe cai băieti!"

19 octombrie
Toate drumurile duc la… Buftea. Astăzi la spectacol am avut o discutie prelungită cu Ovidiu Iuliu Moldovan, care a încercat să mă convingă că pâinea si cutitul în teatru o detin regizorii, că el cât este de bun actor, tot ce vrea regizorul face, adică până la urmă este un simplu executant si că… si că… ce mai la deal la vale, s-au pus cu totii să mă convingă să mă pregătesc de examen la regie. Mă tem că trebuie să renunt la Vlaicu-Vodă si să rămân numai cu Plosnita pentru că nu mai am timp să le fac pe toate: si Buftea, si televiziune, si teatru, si să mai am si viata particulară - mai ales că în Vlaicu sunt destule domnite.

26 octombrie
Sfântul Dumitru. După spectacolul de astă seară, cu un brat de frunze de artar, superb colorate de la verde la grena închis trecând prin galben, si un vas plin de castane m-am dus cu Marin Traian la Titi Rucăreanu, căci e ziua lui. Am stat toată seara cu Anca Pandrea, Dinică si Stefan Tapalagă, care a zis că mă va prezenta sotiei lui în a cărei mână dacă voi intra, este imposibil să mai dau gres fie la actorie, fie la regie. M-am împrietenit cu Al. Tocilescu - foarte bun regizor care s-a arătat interesat să mă pregătească pentru regie. M. Traian a afirmat că mă descurc deja binisor ca asistent de regie în televiziune si, dacă intru la I.A.T.C. - Regie, mă angajează în TV, pentru că în curând se scot două posturi la concurs si fără probleme unul va fi al meu (adică concursul se tine joi, postul e ocupat de marti).

30 octombrie
A treia noapte de vis cu R. Foarte ciudată trăire am alături de omul acesta, căci fie că vorbim despre teatru, fie că ascultăm muzică sau că vorbim despre noi doi, fie că doar ne privim în tăcere, simt acelasi extaz, exaltare si fericire ca atunci când fremătăm amândoi de plăcerile trupesti. De fapt nu îmi dau seama când trecem de la o stare la alta, pentru că eu sunt în aceiasi stare euforică tot timpul.

10 noiembrie
Toată săptămâna am forfotit între culoarele televiziunii, culoarele de la Buftea si cele de la teatru. E drept, câstig eu 4000 de lei pe lună, una peste alta, dar aproape că numai am timp să citesc o carte. Mâine vreau să-mi ofer un respiro si să mă duc la film cu "satelitii mei".

12 noiembrie
Două zile si două nopti de frământări, întrebări, discutii pe tema… Undeva, cândva, după o nuvelă de Mircea Eliade. Fantastic film! Nici că se putea mai potrivit pentru mine. Încă o dată mi se confirma genialitatea lui Eliade, dar si universalitatea lui, căci iată a devenit model de inspiratie pentru mari regizori si actori. Evident, am întrebat la spiritism si mi s-a spus că prin concentrare maximă, respiratii si prin adâncirea în filozofia si practica yoga as putea străbate timpul. M-am obisnuit deja cu răspunsul acesta si mai ales cu faptul că exact la întrebările importante nu mi se dă răspunsul cuvenit, ci se eschivează spunând că nu sunt pregătită. Asa că am început gimnastica la Coltea si asanele si mantrele cu Dan. Totusi nu am obtinut de nicăieri răspunsul la întrebarea din film: cum a apărut ceasul din nou la ea?!

14 noiembrie
Am recitit - cu creionul în mână, cu sublinieri si adnotări - nuvela lui Eliade Secretul doctorului Honigberger, sperând că voi descoperi printre rânduri cuvintele magice care să mă transporte "dincolo". Am revăzut filmul Undeva, cândva încă de trei ori. Am încercat să fortez lucrurile la spiritism… degeaba, unicul răspuns - perfectionare yoga. Nu pot renunta la teatru si la cinematografie, căci aceste activităti îmi ocupă jumătate din viată. Voi încerca măcar de acum încolo, ca cealaltă jumătate de viată să o dedic practicii yoga.

19 noiembrie - spectacol Plosnita - ora 14:00
Sfârsit de săptămână linistit. După spectacol am fost cu fetele la Trocadero, unde am mâncat o friptură si am băut un cinzano. Astă seară stau acasă si citesc. Am două cărti foarte interesante - Daniken si Carl Sagan. Pe Sagan l-am văzut în câteva episoade la televiziune povestind despre toate ciudăteniile din lume (civilizatia Maya, desenele rupestre), pe care el le explică prin supravegherea si re(venirea) pe Pământ a unor civilizatii extraterestre. La spiritism mi s-a confirmat deja că trebuie să aprofundez studiul despre fenomenul OZN si poate voi fi contactată mental, pentru că una dintre formele de comunicare a extraterestrilor cu noi este telepatia.

1 decembrie 1983
Zile lungi si grele de filmare la Fata din strada Florilor. Biata Rodica H. a trebuit să filmeze o secventă la C.F.R. foarte grea, mergând târâs pe sub un vagon de tren, la o temperatură de -10° C. Era fericită! Avem multe de învătat de la ea. Avântul si căldura sufletească au făcut-o să nu simtă nimic din frigul de afară (fiind îmbrăcată cu rochita ei de stambă, din rol). E frumusică si mlădioasă ca o trestie. Toata lumea e încântată de ea, dar mai ales băiatul lui Stefan Bănică (juniorul, cum îsi spune el), care îi face serenade alergând după ea prin platourile de filmare cu chitara în mână, ca un adevărat trubadur. Sunt foarte plăcuti amândoi si fac ca atmosfera să se mai destindă un pic, căci altfel… Astăzi, după ce că întepeniserăm de frig cu totii, a trebuit să refacem toată secventa pentru că bietei Rodicuta îi crescuseră asa de tare sfârcurile încât ieseau în relief prin rochită. Când am revăzut secventa pe monitor, se vedea clar că privirea lui Dipi (care în film îi este tată) era siderată de descoperirea făcută. După ce ne-am amuzat copios în timp ce "mititica" se înrosea si se fâstâcea, am filmat încă o oră toată secventa de la capăt la -12° C.
După filmare, am plecat cu Dipi direct la R. acasă, unde am stat până dimineata. "Mama-soacră" ne-a făcut mititei la grătar, stropiti cu multă bere Tuborg si apoi whisky, bineînteles.
Epuizat de oboseală si anesteziat de combinatia bere-whisky, Dipi a adormit, în timp ce eu cu R. ascultam Pink Floyd. Cu toate că eram amândoi în culmea excitării, am crezut că nu se va mai întâmpla nimic, deoarece era deja trei noaptea si nu puteam să-l dăm afară pe Dipi. Dar spre mirarea mea, a stins lumina si m-a luat de mână, ducându-mă în dormitorul din spate, unde nu prea are acces multă lume, si... iarăsi mi s-a rupt filmul, căci amorul cu el este atât de îmbătător ca un drog. Nici chiar cu Dinu sau Marian, pe care i-am iubit atât de mult, nu am avut această stare euforică.

4 decembrie
Între două spectacole, o mică pauză, cu Carmen si Seth, prin care am aflat că trebuie să-i propun lui Dan un început în Tantra yoga. Din documentatie am aflat că asta înseamnă un sir de ritualuri cu concentrare si proiectare în celălalt. Incitantă invitatie. Carmen s-a scuturat ca de friguri când a auzit, mai ales după experienta din primăvară cu visul erotic provocat de el. Dar pe mine mă tentează, si am să-i propun după sărbători.