Text pentru placheta

1 aprilie
După spectacolul de la ora 10:00 am iesit cu Carmen si cu fetele în parcul Herăstrău, să mirosim prima zi de primăvară. A fost foarte plăcut. Nu stiu de ce, dar pe mine aerul de primăvară mă îmbată la modul propriu. Sunt ametită si chiar vorbirea îmi este afectată. Fetele s-au amuzat pe seama mea si au zis că joc teatru, dar cred că îmi creste sau scade tensiunea si se produce o ameteală plăcută care mă predispune la visare si întotdeauna "mi-e dor". De cine sau de ce nu stiu. Stiu doar că e un dor vechi, parcă de mii de ani acolo în adâncurile mele si când dă de un mediu prielnic caută să iasă năvalnic afară. Atunci ametesc brusc.
Când ne-am întors, ne-am oprit la restaurantul chinezesc deschis de curând la Orlando si am mâncat pentru prima dată un meniu întreg chinezesc compus din carne de porc si de rată, dar pregătite cu niste sosuri si mirodenii speciale si stropite din belsug cu vin din pai de orez. În final ca surpriză, ni s-a oferit pentru digestie un ceai special din iasomie. Totul a fost foarte gustos si interesant. Am promis că mai revenim.

5 aprilie
Moarte la Venetia
Vai! Unul dintre cele mai bune dar si socante filme din lume. Desigur nu în stilul Călăuzei, dar în felul său tot o problemă existentială pune. Muzica lui Mahler parcă iese din peisajul Venetiei, suprapunându-se cu atâta firesc în peliculă, încât te miri cum nu s-au cunoscut cei doi mari oameni ai artei - Visconti si Mahler - sau poate că în altă viată au fost chiar prieteni. Fiecare cadru, în special la începutul filmului, este un tablou, o mare operă de artă, o îmbinare de bun gust, rafinament, culoare, sentimente si trăiri viscerale ale formelor si culorilor împletite în muzica lui Mahler, încât fără să vreau mi-au dat lacrimile de la început din prea plinul frumusetii. Adevărul este că scoala italiană de film a fost, este si va fi foarte bună si va putea sta totdeauna în competitie cu scolile moderne - cea rusă, franceză sau americană.

7 aprilie
Dar să revenim cu picioarele pe pământ, căci eu deocamdată lucrez cu Misu Constantinescu în studiourile Buftea la Fata din strada Florilor si probabil nu voi ajunge niciodată să lucrez cu un mare regizor international, chiar dacă la spiritism mi se tot spune că voi pleca "afară". Deocamdată am înteles că în vară, adică în iunie, voi lua un film singură cu Mircea Moldovan si voi pleca... afară. Adică vreo două luni la Mamaia. Trai, nineacă, pe banii... Buftei! Am vorbit deja cu Petruta si programul meu coincide cu turneul ei de prezentare de la barul din Olimp. Va fi trăznet!

10 aprilie
Se apropie Pastele. Silvano si-a anuntat prezenta săptămâna viitoare, pomii sunt pe jumătate înfloriti si eu mă adâncesc din ce în ce în inima lui R., pe care trebuie s-o curăt de sloiurile de gheată din jurul ei, căci fiind un peste înoată si el în apele pe care le găseste. Acum aceste ape sunt cam înghetate, dar îmi face impresia că de fapt asta asteaptă: pe cineva care să topească sloiurile. Încerc. Totusi ce diferenta între relatia mea cu Dan si cea cu R. Atunci când intră în joc si inima, Amorul... devine IUBIRE... "L'amore che muove il sole e le altre stelle". Frumos si adânc se schimbă întelesul etimologic al cuvântului amore în românescul IUBIRE. Poate că nu pot să fac tantra cu Dan, tocmai pentru că nu există între noi un sentiment adevărat, dar dacă as ajunge să mă perfectionez în tehnica asta mi-ar plăcea să o experimentez cu R. Nu am atacat subiectul yoga cu el până acum. De fapt, tot ce fac, tot ce simt sau trăiesc în virtual sau real este sub semnul iubirii. Nu stiu de unde vine în mine acest sentiment, sper că din inimă si nu din ovare (de acolo sper să-mi vină talentul pe scenă), cum m-a învătat Coca Andronescu.

12 aprilie
Încă o dată a functionat perfect telepatia între mine si R. Tocmai făceam niste grătare grozave la Nicu Marcarian pe terasă si ne delectam cu un vin rubiniu (Tămâioasă de Bohotin) plănuind petrecerea de la Pasti la mine, când m-a sunat R. să-mi spună că are un film bun. Eu l-am chemat la un grătar, dar cum m-a refuzat categoric, l-am lăsat pe Nicu cu Anus si Ara să le devoreze, iar eu am plecat cumintică si ascultătoare la R. acasă.
Acolo am aflat lucruri interesante. De fapt mi-a răspuns la gândul pe care l-a receptionat telepatic în legătura cu căsătoria. Pentru că desi a fost foarte tandru si părea foarte îndrăgostit (drept pentru care eu eram topită) m-a simtit si mi-a spus, ca si când continuam o discutie de mult începută, că el a luat hotărârea să nu se însoare (oricât ar iubi pe cineva sau ar fi iubit) până când nu va muri mama lui, fată de care are un cult deosebit. Nu i-am răspuns nimic. Curios, orice mi-ar spune omul acesta, mă simt atât de bine cu el, încât nimic nu mă sperie, ci am bucuria de a mă supune lui sau dorintelor lui, din dragoste. Într-un târziu am răspuns că-l astept. Nu am primit ca răspuns decât o lungă si tandră îmbrătisare.
În bratele lui uit si de yoga, si de Dan, si nu-mi doresc decât să rămân asa toata viata. A urmat o noapte de vis. Cred că îl iubesc!

15 aprilie
Am repetat figura cu restaurantul chinezesc, astăzi după spectacolul de la ora 15:00. Am fost două mese, căci au mers si băietii. Pe lângă cele stiute, am mâncat o specialitate delicioasă, numită pachete de primăvară, un soi de plăcintă cu foi care se potrivea mănusă cu atmosfera de primăvară de afară. Am încheiat cu deliciosul vin din pai de orez si cu ceaiul de iasomie. Îmi place atmosfera mistică si încărcată de ciudătenia acestui neam chinez.
Atmosfera o fac probabil si cei doi bucătari chinezi, care te servesc cu gratie asiatică si într-o tăcere stranie. Am înteles că dacă vrem, ne pot oferi si adevărate specialităti pregătite ad hoc - adică în fata noastră - cum ar fi un peste sarpe sau... creier de maimută - amândouă vietătile aducându-se vii si fiind sacrificate în fata ta. Aproape lesinate, fetele au plecat imediat după ce Ovidiu a zis că ar dori o maimutică. Ha, ha! Evident că era o glumă, pe care cei lipsiti de umor nu au gustat-o. Vom reveni.

27 aprilie
Astă seară am întrerupt seria de trei zile si trei nopti în care am sărbătorit Pastele la mine acasă, pentru că avem spectacol la ora 19:00 cu Plosnita. Totul a fost foarte reusit, desi am avut în prima seară peste patruzeci de persoane, în a doua treizeci si abia în a treia au fost cincisprezece. Sunt obosită, dar si foarte relaxată. În prima seară, printre altii, au fost si câtiva de la Tănase. Petruta a venit cu Marin Traian si Lulescu, iar eu l-am chemat pe Nicu Anton din grupul Anton si Romică. De fapt trebuia să-mi dau seamă că dacă îi chem pe ei se rupe filmul, pentru că nu s-a putut dansa sau flirta prin colturi, căci a fost un râs continuu vreo zece ore.
Cel mai pregătit a fost Nicu, care ne-a făcut surpriză peste surpriză. În timp ce încercam să creez o atmosferă mai romantică cu câteva bluesuri, auzim niste chiote în camera din fată si, bulucindu-ne toti, lovindu-ne unii de altii, căci brusc se stinsese lumina în toată casa - am văzut ceva miscând si pe peretele camerei a apărut... vestitul iepuras din filmele de desene animate rusesti. Dar, pentru că nu avea sonor, Nicu si cu Lulu s-au pornit să facă post-sincron cu bancuri improvizate, evident. A fost un râs general si nu ne mai săturam. Când s-a aprins lumina, ce să vezi? Dinspre salon venea agale... un iepuras urias, mergând pe două picioare si fumând o tigară Kent. Ei... si ne-a luat la întrebări iepurasul: că ce facem aici, că de ce ne batem joc de fratii lui mai mici si multe altele. După ce ne-am cerut iertare în cor, promitând că nu mai facem, el si-a deschis fermoarul de pe burtă si a scos din marsupiul din interior... un alt iepuras, de data aceasta din plus, o dulceată de iepuras, dar care - ce să vezi! - avea burta cam umflată si atunci Marele Iepuras ne-a spus că ar fi bine dacă i-am deschide si lui marsupiul... Surpriză! Înăuntru: multi, multi iepurasi de ciocolată. Ne-am bucurat ca niste copii mici si pe dată ne-am pus pe rontăit. Dar... ce să vezi!? În interiorul fiecărui iepuras de ciocolată se afla câte un iepuras breloc. Surpriză pe cinste, pregătită în totalitate de Nicu Anton. Silvano s-a distrat foarte bine si a făcut pe iepurasul toate zilele ce-au urmat, spre groaza si scârba lui Carmen, care se astepta să-i cânte serenade.
A doua seară a fost dedicată dansului si a fost stimulată de vecinii mei greci, familia Fotakis, care au animat toată seara cu muzică si dansuri sirtaki, făcute ca la mama lor acasă cu spart de pahare si dans pe cioburi. Ne-am antrenat toti si am dansat până la cinci dimineată, când am căzut lati pe unde am apucat. Nicu Marcarian cu fetele lui au adormit în camera mamei, fiecare cu câte un iepuras în brate. Le-am făcut poze. Bineînteles, fără să stie.
Ziua am pus filme la video si s-a dormitat, iar seara am rămas doar cincisprezece, printre care prietenul meu de la Sahia - regizorul Eugen Popită - si un cascador din grupul lui Nicolaescu, asa că am trecut pe discutii profesionale, fiind si ei de acord să dau la regie. A fost o serbare pe cinste.

5 mai
Mi-a trebuit o săptămână de asane si o sedintă de tantra cu Dan, ca să-mi intru iarăsi în ritm. Viata mea publică mă împiedică să avansez în cunoasterea spirituală, cu toate că teoretic stiu destul de multe. Dar uite ce spune textul din Bhagavad-Gita V: "Numai cel ce are fericirea lăuntrică, bucuria lăuntrică precum si lumina lăuntrică, acel yoghin a devenit una cu Brahman si ajunge în Nirvana (adică stingerea în Brahman)".
As putea să spun că fericirea si bucuria lăuntrică au fost scopul vietii mele aproape din clipa când am constientizat ceva despre spiritul meu. Starea de optimism cred că este trăsătura centrală a firii mele, asa încât pot să spun că am supt clipele de bucurie si fericire din viată asa cum copilul flămând suge la sânul mamei. Chiar si în momentele tragice ale vietii mele am încercat să văd latura pozitivă si să continui viata într-o sperantă mai bună, si asta nu din inconstientă sau ignorantă, ci din dorul fierbinte după clipele de bucurie sau fericire... Poate e prea mult spus fericire, cred că fericirea e numai "dincolo", dar bucurie... yes, yes, yes! Ori firea aceasta a mea vine acum în contradictie cu filozofia yoghină care spune că sensul existential este datoria de a depăsi dorinta; orice dorintă care în general nu se împlineste provoacă suferintă, iar suferinta este pricinuită tocmai din setea si bucuria de viată si care nu se curmă decât prin distrugerea totală a dorintei. În filozofia yoghină totul e durere, de la nastere care este în durere, trecând prin viată cu boli, cu decăderi sau esecuri financiare, cu căsătorii nereusite sau care sfârsesc prin moartea unuia dintre soti, toate provin din dorinta neîmplinită care duce la durere. Deci, spun ei, să omorâm orice dorintă. Apoi au o adevărată retetă pentru distrugerea dorintei. Ei spun că există zece noduri, patru otrăvuri si cinci piedici care produc dorinta: amăgirea sufletului, îndoiala, patimile, ignoranta etc., si opt răspântii pentru a le distruge: dreapta judecată, dreapta vorbire, dreapta purtare etc.
Toate bune si frumoase, dar tocmai din implicarea în viată se naste frumusetea lăuntrică, ea creste în special în iubire, căci doar nu poti să te iubesti pe tine însuti, ci evident pe cel de lângă tine - fie sot, mamă, copil, prieten etc. Sunt într-o mare dilemă, căci luând ca unitate de măsură cartea lui Moody, cu atâtea experiente de dincolo, tocmai bucuria, eliberarea si fericirea, prin unirea cu Lumina, au dat impuls celor ce au trăit experientele atât să-si schimbe viata aici pe pământ, dar mai ales să dorească cât mai repede plecarea dincolo. Trebuie subliniat că din cei două sute de subiecti analizati de Moody aproape jumătate au fost atei, fără nici o pregătire spirituală în vreo religie sau practica religioasă. Sunt mult mai înclinată să cred astfel de dovezi, sau chiar cele aduse de Sagan, Daniken si chiar Kernbach, decât să mă omor, chiar si numai spiritual, pentru a ajunge în Nirvana.
Atunci nu înteleg care este sensul tantrei, căci tantra este numai simtire si trăire în tine si în celălalt în care te proiectezi, devenind de fapt un eu, atât sufleteste, cât si trupeste, căci simti absolut că te topesti în celălalt. Nu prea seamănă a moarte sau a distrugere a dorintei fiindcă nu se ajunge la o finalizare obisnuită, sau tocmai de aceea este de fapt o încărcare de putere, energie si dorintă de viată care te face să continui cu mai mare râvnă.

21 mai
Ca să mă linistesc, am fost astăzi la Adi si am stat pe terasa lui superbă de la etajul 8, îmbătându-ne cu muzică: Cream, Frank Zappa, Jimmy Hendrix, Pink Floyd. Am băut vodcă cu pepsi si am luat hotărârea s-o mai subtiez cu Dan si cu toate spiritismele si tantrele lui. Mă pregătesc de plecare la mare pentru două luni, ceea ce nădăjduiesc să-mi facă bine. Prietenia cu Adi a luat o formă frătească si îmi convine de minune, căci este foarte stenic si cu muzica si umorul lui mă reasează putin pe orbită. Chiar si mama îl apreciază mult, ceea ce nu-i de colea, căci greu mai apreciază pe cineva.

27 mai
De trei zile stau la Nicu Marcarian si mă pregătesc pentru mare, făcând putină plajă pe terasă cu Ara si Anus, apoi după-amiază la o partidă de tenis pe terenul de lângă casă, cu Nicu si Ara. Mă simt foarte bine la ei si prietenia care mă leagă din adolescentă de Nicu mă face să-mi revin la starea aceea uitată din copilărie.

2 iunie
Sunt de două zile în Mamaia. Suntem cazati la Hotelul Condor. Echipa este destul de bună, mă înteleg destul de bine cu Rodica si cu Kitty si mă cam tem de Dan Păduraru, căci este tare nervos din fire. Deocamdată face prospectii. Hotelul este foarte aproape de plajă si dimineata (fiindcă trebuie să mă scol la 5:30 si să-i trezesc pe actori la 6:00, căci la 7:00 este plecarea la locul de filmare) am o oră - cea mai frumoasă oră: răsăritul soarelui din mare - pe care o petrec pe plajă, unde am descoperit o mică dugheană cu pateuri calde cu brânză si ceai de musetel cu lămâie. În singurătatea plajei îmi iau micul dejun si mă îmbăt de frumusetea răsăritului, umplându-mă de energie.

4 iunie
Aseară am fost în Olimp si am stat la programul de bar prezentat de Petruta, impropriu spus bar, căci are regim de bar, dar este o terasă în trepte cu mese afară, la care poti servi ceva, si cu o scenă mare. Programul s-a terminat pe la 00:30 si ne-am dus cu totii la Club Mediteranean, unde am dansat până la 4:00 dimineata. Au o muzică trăznet francezii! Astăzi, fiind duminică, m-am dus cu Petruta la plajă în Olimp si apoi fuga la hotel să ne odihnim, căci la ora 22:00 ea începe spectacolul. M-am întors la hotel în Mamaia la 1:00 noaptea.

5 iunie
Surpriză! M-a sunat la hotel Carmen si mi-a spus că vine cu Silvano si cu gasca de italieni să-mi serbeze ziua pe 9 iunie. Am convocat-o imediat si pe Petruta si am hotărât că ne ducem cu totii în Olimp, căci aici se uită toată echipa chiorâs. Nu-i înteleg ce vor! Cred că ar vrea să stie ca subiect de bârfă tot ce fac, dar nu le dau satisfactia asta. Dacă nu au altceva de făcut, atunci să mă urmărească!
M-am speriat crezând că vine si Paulo, dar m-am linistit când mi-a spus că sunt niste prieteni noi. Eu nu vreau să mă mai leg de nimeni în vara aceasta.

11 iunie
Nu am fost în stare să mă mai duc în dimineata aceasta pe plajă să-mi iau micul dejun si am profitat atipind o oră până la plecare, căci în cele două zile petrecute în Olimp nu cred că am dormit 8 ore din 48. A fost superb. Sunt un pic prăjită, pentru că am adormit duminică cu totii pe plajă. Seara am sărbătorit ziua mea la bar si Petruta mi-a făcut surpriza că în prezentare mi-a urat "La multi ani" si a vorbit cu electricienii, care au pus reflectoarele pe mine exact când chelnerii aduceau un tort mare cu 30 de lumânări. M-au aplaudat toti, în special italienii, zgomotosi cum sunt. Mă învinetisem de emotie fiindcă toată lumea se uita la noi. Silvano si Carmen mi-au dat un cadou din partea lor si a italienilor, o sticlă de 500 ml de parfum Iatagan Caron - parfumul meu preferat si al lui R. Era să lesin de bucurie.
După program, am luat-o si pe Petruta si ne-am dus la Mediteranean, care mi se pare cel mai bun dintre toate localurile de pe litoral. DJ-ul e foarte bun si am dansat cu totii până la 4:00 dimineata, când am plecat pe plajă si am făcut o baie. Am fost foarte ametită, e drept că poate îsi făcuse efectul si whisky-ul pe care îl luasem cu noi pe plajă, dar luna plină, apa caldă si mirosul ametitor de sălcioară - miros enigmatic, chiar putin oriental - m-a făcut să pierd contactul cu realitatea aproape o jumătate de oră, când Oli - alias Silvano - a început să cânte "Roma mia, come ti amo". Toată lumea a izbucnit într-un râs general si am revenit pe pământ. Apoi am asteptat în tăcere răsăritul si am plecat la hotel. Duminică seara la Petruta am fost 20 de persoane, căci ne-am împrietenit cu un grup de francezi de la Mediteranean si au venit si ei la bar. Atmosfera a fost incendiară.
A fost superb. Băietii care au venit cu Silvano sunt foarte simpatici si... atât. Parteneri buni de plajă, dans si râs.

15 iunie
Reactiile de răutate nu au întârziat si micile răzbunări au apărut. Ieri, în timpul filmărilor, când nu eram atentă, mi-au bătut clacheta în cuie si, când s-a strigat motor, am apărut în cadru smucind din toate părtile clacheta, doar-doar s-o deschide. Toata echipa s-a umflat de râs. Astăzi se înnorase putin, asa că am asteptat să iasă soarele, timp în care mi-am scos papucii si m-am întins un pic în iarbă. Au reusit să-mi fure papucii si să-i ascundă. Când s-a strigat motor, alergam ca o capră beată sărind din piatră în piatră, în picioarele goale, în aplauzele si râsetele tuturor. Trebuie să se răzbune si ei cumva, căci au impresia că îi sfidez, ducând viată dublă, si cu ei, si în Olimp, si mai ales că nu au prea multe detalii despre ceea ce fac eu acolo. Mai tare mă tem de Păduraru, care, desi e foarte tânăr, are multă răutate în el. Acum câteva zile, când iarăsi am venit la 5:00 de la Petruta, am adormit si am trezit actorii abia pe la 6:30. A întârziat toată echipa din cauza mea, a zis el, si mi-a făcut un circ în masină încât bietul Colea Răutu s-a simtit nevoit să strige un pic la el si să-l potolească. Cu toate astea nu am să renunt să merg în Olimp, cel putin cât mai sunt aici Silvano si prietenii lui.

20 iunie
Trupa s-a mărit, căci au venit si Nicol cu Moty si cu Ela, care stau în Mamaia. Tocmai bine au venit, căci mâine pleacă Silvano si toată trupa lui.

25 iunie
Am aproape 25 de dimineti cu echipa lui Mircea Moldovan. Doar dulceata răsăriturilor, cu micul dejun alături, si serile si noptile în Olimp m-au făcut să rezist la acest film. De două zile a venit si Florin Zamfirescu, care a mai spart gheata. Mă înteleg foarte bine cu el, e foarte cald, prietenos si are simtul umorului.

1 iulie
O lună de zile pe litoral. Fizic mă simt extraordinar. Îmi dă energie si fortă de muncă; toate simturile îmi sunt activate si toate canalele deschise. Se vede treaba că desi nu am lucrat nimic pe ele de 30 de zile, straniu, totusi am impresia că cineva lucrează asupra mea în duh, sau obtin această deschidere datorită influentei pe care o execută asupra mea marea. Ieri, sâmbătă, m-am întâlnit cu Nicol, Moty si cu Ela si i-am dus si pe ei la Petruta, apoi ne-am întors în Mamaia si am fost la Mediteranean. Este mai bun decât cel din Olimp. Apoi la 3:00 noaptea am făcut a doua baie în mare la lumina lunii. Este fascinant. Apa are un magnetism aparte, care îti pătrunde în toti porii, până în adâncul sufletului. Mă simt melancolică si lascivă. Dar nu mă dumiresc iarăsi dacă este de la lună, de la apă, de la mirosul învăluitor.

5 iulie
Filmările merg foarte bine. Cu Florin am înfiripat o relatie de prietenie care îmi prieste. I-am povestit si lui de fascinatia apei de mare în mijlocul noptilor cu lună, si mi-a spus că prima noapte liberă merge si el. Luna a ajuns în apogeul ei major, încât când răsare este atât de mare si de aproape că îmi vine să întind mâna si s-o iau cu mine. Nu pot să spun că îmi place acest astru, dar mă fascinează teribil. Oi fi lunatică sau - cum se spune - somnambulă!

7 iulie
Cu adevărat stranie si dementă influentă are asupra mea Luna, sau... cine stie ce lucrare telepatică a făcut asupra mea Dan, căci astă seară pe la nouă am iesit să mă plimb pe faleză si m-am întâlnit cu X care se plimbă si el. Luna era atât de mare, apa atât de caldă si de îmbietoare încât, după ce ne-am bălăcit mai bine de o oră, era cât p-aci s-o facem acolo pe plajă, dar tocmai a apărut Kitty cu Dan, asa că l-am urmat supusă până în cameră, unde ne-am devorat unul pe altul cu o poftă nebună si ciudată. Se pare cu adevărat că puterea magnetismului lunar ne adusese în starea aceea. Mi s-a părut că există la mijloc si un vampir energetic, care părea că asteaptă împreunarea noastră si, o dată cu semintele aruncate, să se poată hrăni din energia emanată de noi în clipele plăcerii. Am simtit că sunt un vulcan în eruptie si mi-a confirmat si Florin Zamfirescu, cu care m-am întâlnit la barul hotelului. Am luat o sticlă de Cinzano, lămâie si gheată si am stat la el în cameră până la trei dimineata.

15 iulie
Noapte de vis în Olimp. La Mediteranean a fost ieri ziua Frantei, asa că au fost artificii, dans mult si muzică foarte bună. DJ-ul este prieten cu grupul de francezi cu care ne-am împrietenit si a dat pentru toată lumea sampanie. La trei dimineata am fugit în apă cu sticlele si paharele de sampanie după noi. Cred că apa avea 25° C. A simtit si el că a fost "o noapte nebună", dar nu mai era atmosfera din noaptea aceea "nebună", care mi-a plăcut enorm.

18 iulie
Cu toate că am avut parte de o vară fericită si cu tristete mă pregătesc de plecare peste o săptămână, nu m-as fi simtit deplin fericită dacă nu as fi avut o mare bucurie ieri, când o furtuna fantastică s-a stârnit si în 15 minute tot cerul s-a întunecat. Filmarea s-a oprit si în alte 15 minute eram singură pe plajă, unde am văzut o priveliste parcă desprinsă din tablourile lui Aivazovski, căci marea era verzuie cu valuri de trei metri înspumate si învolburate, iar cerul era pe jumătate vinetiu spre negru, brăzdat de fulgere uriase care se topeau în mare, iar cealaltă jumătate era senină, de un albastru intens. Ireal si fantastic. Am alergat mult timp de-a lungul plajei însotită doar de tipătul pescărusilor care zburau si ei speriati si agitati în special la auzul tunetelor. Mirosea a nămol si a apă sărată. Nu m-am retras decât atunci când ploaia s-a dezlăntuit, dar si atunci am rezistat încă zece minute învârtindu-mă printre stropii mari si grei ca o paparudă. Siroind de apă, dar cu bucurie în suflet, am intrat în hotel unde toti m-au căinat, certându-mă că nu am venit mai repede. Ce pot ei întelege!? Am sunat-o pe mama ca să-i spun "La multi ani", căci ieri a fost ziua ei, si i-am povestit si ei. Săraca, aproape a început să plângă de regret că nu a văzut si ea asa un tablou unic. Cât de rusoaică este! Dar nici eu nu sunt departe, cu tot sângele meu ovreiesc.

21 iulie
Am crezut că ploaia aceea plină de mister a fost ultima bucurie, dar totusi am avut parte si de o iesire în Deltă, unde am avut jumătate de zi de filmare si unde am făcut un mare foc de tabără si, ajutati de doi bucătari lipoveni, am încins o masă pe cinste, cu bors pescăresc si peste la protap cu mujdei, stropit din plin cu vin de Medgidia. Am mâncat acolo la locul crimei, pe malul apei, într-un apus feeric. Sper să iau cu mine până la moarte aceste unice bucurii.

25 iulie
"Partir c'est mourir un peu!"
Cu un amalgam de tristete si bucurie, păstrând cu grijă bine ascunse în adâncul sufletului si în amintire toate momentele frumoase, m-am despărtit astăzi de litoral si la ora 18:00 am ajuns în Bucurestiul încins, plin de praf si de prostie. Am stat toată seara cu mama, povestind despre mare, stiind că-i fac o bucurie, căci iubeste mult marea, ca si mine.

1 august
Activitate intensă în Buftea, am început post-sincronul, din păcate însă actorii principali nu sunt de găsit, pentru că încă mai este perioada de concediu. Totusi trebuie să termin post-sincron-ul într-o lună, pentru că m-a amenintat Păduraru că nu voi avea sala de post-sincron mai mult de o lună, deoarece intră el cu un alt film. Kitty s-a cuplat cu el, asa că nu am nici un sprijin. Trebuie să rezolv singură totul. Sper să iasă bine.