The mad king the life and times of ludwig II of bavaria greg king regele nebun
Yüklə 1,5 Mb.
|
|
125
Trupele daneze se dovedirã incapabile sã tinã piept fortelor unite ale Prusiei si Austriei, si regele Christian al IX-lea capitulã repede, în aprilie 1864, se negociarã conditiile de pace în capitala britanicã. Aceastã Conferintã de la Londra îi oferi lui Ludwig primul prilej de a influenta structura politicã a unei Germanii mai mari. îi instrui pe oficialii bavarezi sã cearã includerea reprezentantilor ducelui de Augustenburg, nãdãjduind cu naivitate cã aceastã tertã optiune, relativ neutrã, putea preîntâmpina atât dominatia Prusiei, cât si a Austriei în cadrul Confederatiei germane. Dar aceastã propunere nu se materializa, lãsându-1 pe rege mânios si frustrat. La sfârsitul Conferintei de la.Londra, Prusia si Austria iesirã victorioase, Danemarca fiind fãcutã rãspunzãtoare de provocarea întregului conflict prin masinatii ilegale. Triumful lui Bismarck marcã încetarea ostilitãtilor. Dar o datã cu aceastã izbândã prusiana, Ludwig începu sã se teamã pentru viitoarea suveranitate a tãrii sale. în decurs de numai doi ani, avea sã-si vadã temerea împlinitã. 126
8 Vulturul si porumbita "Desi Ludwig urcase pe tron animat de bune intentii si înconjurat de supusi nutrind cele mai înalte sperante, realitãtile ineditei sale pozitii sfârsirã repede prin a-1 agasa. Nu îndrãgise nicicând prea mult Munchen-ul si, chiar din primele sãptãmâni de domnie, îsi croi tiparul de a-si petrece tot mai mult timp departe de capitalã, în pofida pierderii reciproce suferite în egalã mãsurã de el si de mama sa, prin moartea regelui Maximilian, Ludwig fãcea tot posibilul sã o evite. Nu fuseserã niciodatã foarte apropiati si Ludwig manifesta putinã tolerantã fatã de doliul tinut cu statornicie de reginã. De vreme ce Mãrie se stabilea încã în timpul verilor la Hohenschwangau, fiul îsi cãutã altã resedintã. In cele din urmã, preferã sã se retragã în castelul Berg, situat cãtre sud-vest, la cinscisprezece mile de Miinchen. Ca si Hohenschwangau, castelul Berg fusese romantizat în stil gotic, cu ziduri crenelate, cu balcoane de fier forjat si cu turnuri înalte. Era cu mult mai putin spatios decât Hohenschwangau având doar jumãtate de duzinã de încãperi, toate cu tavanul scund, rãspândite la fiecare 127
Castelul Berg îi oferea si alte avantaje. La aproximativ trei mile peste lacul Starnberg, aproape chiar vizavi de castelul Berg, se înãlta Possenhofen, resedinta de varã apartinând fratelui bunicului lui Ludwig, ducele Max de Bavaria. Ca si castelul Berg, Possenhofen era mai degrabã o vilã de tarã decât un palat, cu zidurile nãpãdite de caprifoi si de ciorchini de glicinã. Resedinta de tarã era confortabilã, desi usor deterioratã, cu covoare roase, cu un aspect ponosit camuflat sub un lustru înselãtor; vacile rãtãceau slobode prin grãdina de trandafiri.1 în copilãrie, Ludwig îi vizitase deseori pe verii sãi la Possenhofen; în comparatie cu viata rigidã de la curte, Possenhofen trebuie sã i se fi pãrut micului print de coroanã raiul pe pãmânt. Era înainte de toate un cãmin plãcut, plin de veselie si jocuri extravagante, nu de curteni fãcând plecãciuni. Ducele Max descindea din ramura colateralã Wittelsbach - Birkenfeld - Geinhausen a familiei regale si, ca atare, era considerat drept un soi de rudã scãpãtatã si neslefuitã de la tarã, neobisnuitã cu rafinamentele vietii de oras-El poseda însã o solidã culturã, avea o educatie aleasa/ era liberal în gândire si fire de artist; atât Possenhofen/ nebun
cai si palatul sãu de pe Ludwigstrasse din Miinchen erau ticsite adesea de grupuri de pictori, actori si muzicieni, înclinatiile sale egalitare, precum si extravagan-tele-i binecunoscute îl transformau în cel mai popular dintre toti membrii familiei Wittelsbach. Ducele Max fãcuse o partidã foarte avantajoasã, câstigând mâna printesei Ludovica, fiica regelui Maximilian Josef I si sora lui Ludwig I. Ludovica era distinsã, cultivatã si rezervatã, dar ea si sotul ei nu aveau mai nimic în comun, cu exceptia celor opt copii, care crescuserã în mare mãsurã sub influenta mamei lor de neam regesc. Ludovica se asigurase ca toti copiii ei sã primeascã educatia cuvenitã, desi eforturile de a le insufla propria-i demnitate regalã erau deseori zãdãrnicite de cãtre sot. Ca urmare, odraslele constituiau un amestec ciudat de maniere aristocratice si idei boeme. Nici unul nu se sinchisea prea mult de regulile etichetei, fapt pe gustul tatãlui, privit de acesta cu dragoste, dar care îi pricinuia pedantei mame nesfârsite griji. Pentru a compensa într-un fel aceastã existentã haoticã, Ludovica aranja cu cea mai mare atentie cãsãtoria fiicelor ei. Prima nãscutã, Helene, era o tânãrã frumoasã, inteligentã, visãtoare, neafectatã de privilegiile ei regale, si mama se hotãrâse sã-i gãseascã drept sot un fiu de monarh dintr-o familie domnitoare europeanã. Din fericire pentru Ludovica, nu trebui sã-si atinteascã privirile mai departe de propriu-i cerc de rude. Sora mai mare a ducesei, Sophia, se mãritase cu mostenitorul tronului austriac, printul de coroanã Franz Karl, iar fiul lor, arhiducele Franz Joseph era unanim socotit, dintre toti pretendentii europeni la coroana regalã, drept cel mai chipes si mai atrãgãtor tânãr, bun de însurãtoare, în 1848, când
Arhiducesa Sophia, la fel ca sora ei Ludovica, era mamã energicã, fermã, si amândouã surorile fixaserã un ran-dez-vous între tânãrul împãrat Franz Joseph si printesa Helene, în statiunea balnearã alpinã Bad Ischel. Cu aceastã ocazie, sora în vârstã de cincisprezece ani a Helenei, Elizabeth, cunoscutã în familie sub diminutivul de Sissi, îsi însoti mama si reusi în mod involuntar sã-1 fascineze pe împãratul venit în vizitã. Franz Joseph se simti captivat de adolescenta frumoasã, modestã si vivace; astfel, sfârsi prin a ignora planurile mamei sale de a-1 însura cu putin mai matura si mai sofisticata Helene si ceru oficial mâna surorii mai mici. Atât Sophia, cât si Ludovica rãmaserã consternate si arhiducesa îndeosebi se nelinistea cã neconventionala si excentrica Elizabeth nu s-ar putea adapta la schimbarea de statut social. Dar Franz Joseph era de neînduplecat. Curând dupã sãrbãtorirea zilei de nastere si împlinirea vârstei de saisprezecea ani, Elizabeth si familia ei se îmbarcarã pe un vapor cu aburi si navi-garã în josul Dunãrii pentru a se alãtura logodnicului aflat la Viena. Cei doi tineri au avut nevoie pentru oficierea nuntii de o dispensã papalã specialã: unirea prin cãsãtorie între Franz Joseph si Elizabeth de Bavaria reprezenta cea de-a douãzeci si una aliantã dintre dinastiile de Wittelsbach si de Habsburg.2 Elizabeth era cu opt ani mai vârstnicã decât vãrul ei Ludwig al Ba variei. Caracterizatã deseori drept cea mai frumoasã femeie din Europa, subjugase inimile multor bãrbati. Avea trãsãturi clasice, un ten ca gingasa petalã 730
nebun AQ trandafir si ochi de un albastru profund si intens, sub cãror privire atentã bãrbatii se topeau. Dar aureola gloriei ce-i încununa frumusetea era pãrul: foarte lung si strãlucitor, castaniu-închis, luându-i o zi întreagã sã si-1 spele si sã-1 usuce. II purta împletit într-o coadã groasã pe care si-o încolãcea ca un nimb în jurul crestetului; cu prilejuri festive, îsi împodobea cosita cu panglici si uneori cu flori. Celebrul portret al împãrãtesei radioase, pictat de Franz Xavier Winterhalter, ne-o înfãtiseazã într-o rochie de bal cu crinolinã voluminoasã de tul si cu stelute de diamante presãrate prin pãr. Este un tablou profund evocator si frapant al acestei femei enigmatice, o încercare de a nemuri plastic frumusetea si farmecul împãrãtesei, care împrumuta cu prisosintã din excentricitatea Wittelsbachilor. De fel zveltã si neobisnuit de subtire în talie, Elizabeth se înfometa din proprie vointã ca sã-si mentinã silueta tinereascã si a trebuit sã fie hrãnitã cu forta în ultimii ani de viatã, dupã ce s-a îmbolnãvit de anorexie. Totusi, înainte de aceastã boalã, îsi pãstra supletea fãcând exercitii de gimnasticã la aparate speciale instalate în apartamentele ei. De asemenea, cãlãrea cu pasiune, petrecându-si ore în sir în saua cailor sãi pur-sânge sau galopând pe urmele ogarilor prin pãdurea Godollo din Ungaria; totodatã, mergea în mod obisnuit în Irlanda la partide cinegetice ecvestre si cu copoi. Pentru a-si scoate în valoare trupul mlãdios si perfect proportional, i se ajusta la croit costumul de cãlãrie foarte strâns pe talie si bine mulat pe formele trupului, astfel încât sã nu-i aparã nici mãcar cea mai mãruntã cutã. Aidoma lui Ludwig, Elizabeth nu ostenea aparent niciodatã sã se avânte în sa si, dupã cum se zicea, era cea mai bunã amazoanã de pe întreg continentul european. 131
132 nebun
împãrãteasa cutreiera Europa în lung si-n lat, cãutând un tel într-o existentã altminteri tristã si desartã. Suferea je stãri de depresie psihicã necontrolabile, urmate de accese de surescitare nervoasã care o lãsau extenuatã, irascibilã si labilã. Acest comportament straniu si imprevizibil îi determinã curând pe curtenii flecari de la palatul de resedintã al Habsburgilor sã susoteascã prin colturi cã frumoasa împãrãteasã pãrea sã fi înnebunit. Elizabeth auzi zvonurile si gãsi o plãcere perversã în a rãmâne o enigmã pentru cei din jur. „stiu cã sunt uneori consideratã nebunã", le declarã ea unor membri ai propriei suite, cu zâmbetul pe buze, dar cu o expresie a fetei necrutãtoare si gravã. Totul devenise un joc, un mod amuzant de a-si petrece orele nesfârsite la Hofburg. Se delecta sã facã afirmatii socante si apoi examina minutios chipul interlocutorului sã vadã dacã putea discerne adevãrul de fantezie.3 Era vorba în mod evident de o trãsãturã de caracter împãrtãsitã cu vãrul ei, Ludwig al Ba variei. In vara anului 1864, Ludwig poposi timp îndelungat în Bad Kissingen, o statiune balneo-climatericã cu izvoare de apã mineralã foarte frecventatã de aristocratia mondenã. Acest popular centru de vilegiaturã se umpluse de importanti membri ai câtorva familii regale europene, în afarã de Ludwig, de împãratul si împãrãteasa Austriei, veniserã la odihnã în Kissingen tarul Rusiei, Alexandr al II-lea si consoarta acestuia, Mãria Alexan-drovna. Când Ludwig sosi în localitate, strãzile erau întesate de trãsuri trecând în goana mare, de soldati defilând în pas de mars, de fanfare intonând imnuri nationale, de o multime de oameni sperând sã-1 zãreascã mãcar în fugã pe tânãrul si chipesul monarh bavarez. La scurt timp dupã sosire, Ludwig le fãcu o vizitã de curtoazie 733
Cu toate cã nu fuseserã foarte apropiati în copilãrie, Ludwig si Elizabeth aveau afinitãti de caracter care-i legarã sufleteste destul de repede în perioada sederii la Bad Kissingen. Ambii, firi melancolice, erau vesnic adânciti în reverie, izolati de lumea înconjurãtoare, permanent nemultumiti de propria lor existentã, repugnându-le obligatiile de la curtea regalã, în ciuda diferentei de vârstã de opt ani, Ludwig si Elizabeth se întelegeau cu adevãrat, descoperindu-si aspiratia reciprocã spre frumusete si simtãmântul de singurãtate, caracteristici enigmatice si triste care-i fãceau confidenti ideali. Cei doi îsi petreceau împreunã ore întregi, plimbându-se agale în sus si-n jos de-a lungul pitorestii promenade a statiunii; cu greu treceau drept un cuplu anonim, dar pãreau atât de departe de grijile lumesti, încât nimeni nu cuteza sã-i acosteze. Era cât se poate de limpede pentru oricine-i vedea laolaltã cã Ludwig se extazia în prezenta frumoasei lui verisoare de gradul al doilea. Ludwig a manifestat mai multã afectiune pentru împãrãteasa Elizabeth decât pentru orice altã femeie din viata lui. Dupã una dintre vizitele fãcute la Possenhofen, împãrãteasa îi scria fiicei sale: „Regele m-a vizitat ieri si ne-am întretinut timp îndelungat, iar dacã bunica n-ar fi intrat în cele din urmã, probabil cã s-ar fi aflat încã aici. Ne împãcãm asa de bine. M-am purtat cu multã bunãvointã si mi-a sãrutat mâna atât de des, încât mãtusa Sophie, care ne spiona prin gaura cheii, mã întrebã mai târziu cu ironie dacã nu-mi luase pielea de pe mâna stângã cu atâtea pupãturi. Se îmbrãcase din nou în uniforma austriacã si mirosea a parfum."4 !* 134
nebun Chestiunea uniformelor austriece pricinuia o sumede-nje de încurcãturi si de situatii penibile. Când Elizabeth \e fãcu pãrintilor o vizitã particularã la Possenhofen, Ludwig spulberã secretul, întâmpinând-o în gara mim-chenezã învesmântat în tinuta militarã austriacã de paradã si având întreaga fatã a tunicii ornamentatã cu crini albi.5 Desi lui Ludwig îi plãcea sã se îmbrace în haine de galã, considerând uniforma drept un semn de respect fatã de împãrãteasã, nu se sinchisea de amãnunte, într-o anume împrejurare, se învesmânta iarãsi în uniforma austriacã de ceremonie, cu Marea Cruce a Ordinului Sfântului stefan întoarsã cu susul în jos, esarfa largã cu nod bufant purtatã pe dos si atârnându-i de-a latul bustului în directia inversã celei normale.6 Ludwig astepta cu mare nerãbdare desele vizite fãcute de Elizabeth familiei sale la Possenhofen. Când împãrãteasa sosea, tânãrul rege înconjura cãlare pe unul dintre armãsarii sãi de rasã perimetrul lacului Starnberg pentru a-i lãsa un buchet de trandafiri pe pragul usii înainte sã se trezeascã din somn. Perechea naviga deseori de-a lungul lacului la bordul micului vapor cu aburi „Maxi-milian" sau evada cãtre Roseninsel, o insulã asezatã în mijlocul aceluiasi lac care-i apartinea lui Ludwig. Fostul rege Maximilian dãduse ordin sã se planteze pe insulã aproape treizeci de mii de tufe de trandafiri si, în timpul verii, acestea explodau într-o orgie de culori si de miresme suave, în mijlocul acestei grãdini, se ridica o cabanã în stil elvetian cu un foisor înalt, terminat cu o terasã deschisã; aici Ludwig si Elizabeth îsi petreceau singuri nesfârsite ore, discutând, citindu-si poezii, iar când unul dintre ei lipsea, lãsându-si scrisori într-un mic compartiment secret, mascat privirilor, în biroul de scris din salo- 135
Ludwig pretuia cu adevãratã pietate ca pe o comoarã aceste dupã-amieze petrecute în tainã, fãrã martori, cu preaiubita lui varã. Dupã una dintre întâlnirile lor în tren, îi scrise cu profundã emotie Elizabethei: „Scumpã verisoarã, nici nu-ti închipui cât de fericit m-ai fãcut. Orele petrecute de curând alãturi de tine în vagonul de cãlãtori au fost printre cele mai minunate din viata mea. Niciodatã nu mi se va sterge din minte amintirea lor. Mi-ai dat permisiunea sã te vizitez la Ischel - si atunci când va sosi timpul, voi fi cel mai binecuvântat dintre toti bãrbatii de pe fata pãmântului, întrucât sentimentele de dragoste sincerã, de adorare pioasã si de afectiune statornicã pe care ti le pãstrez în suflet încã din prima tinerete mã fac sã-mi imaginez raiul pe pãmânt când sunt în compania ta, un simtãmânt care se va stinge doar o datã cu moartea... Te rog sã mã ierti pentru continutul acestei scrisori, dar n-am putut sã mã stãpânesc."7 Aceste lungi dupã-amieze împreunã, precum si bogata corespondentã particularã mascau cu greu admiratia si atractia izbitoare, fapt ce stârni numeroase comentarii insinuante nu numai printre membrii celor douã familii respective, dar si la curtile regale din Miinchen si Viena. Fatalmente, începurã sã circule zvonuri cã Ludwig si Elizabeth erau amanti. Prietenia lor înfocatã si debordantã depãsea cu sigurantã limitele normale ale dragostei familiale. Cãutând cu disperare sã descopere frumusetea si fericirea, evadând din lumea lugubrã de la mijlocul secolului al XlX-lea, Ludwig si Elizabeth îsi gãsiserã unul în celãlalt sufletul-pereche romantic, o armonie profundã 136
Degete nebun nãscutã dintr-o mostenire comunã si dintr-o izolare auto-{mpusã. Amândoi trãiau într-un univers iluzoriu al viselor, accesibil deopotrivã unuia si celuilalt, dar rãmânând inabordabil si de nepãtruns pentru restul oamenilor. în aceastã lume, nu exista loc pentru iubirea carnalã, nespiritualizatã, nici pentru tentatiile senzuale. De fapt, Ludwig nutrea aversiune fatã de asemenea gânduri si presiuni erotice care-i amenintau fragila identitate sexualã. Nu ajunsese încã sã-si constientizeze ori sã-si accepte homosexualitatea, dar explicase odatã în mod elocvent cã nu simtea nici urmã de dorintã fizicã pentru femei -„Slavã Domnului!" - si cã în acest fel, „veneratia sa fatã de puritatea femininã devenea cu atât mai profundã/'8 Dragostea lui pentru verisoara Sissi era neîntinatã si cavalereascã, o formã de reîntoarcere într-o epocã dispãrutã pentru totdeauna, atât de admiratã de Ludwig. In corespondenta dintre ei, Ludwig se semna „Vulturul", iar Elizabeth, „Porumbita", pseudonime reflectând natura celestã a legãturii lor sufletesti. Ludwig o iubea pe Elizabeth aproape pânã la idolatrie deoarece ea îl întelegea perfect, nu cãuta niciodatã sã se vâre nepoftitã în lumea lui si nu încerca nicicând sã-i impunã cu forta un rol pe care nu-1 putea îndeplini, în prezenta ei, Ludwig alunga toate gândurile neplãcute si grijile lumesti, lã-sându-se absorbit de neobisnuita-i frumusete, stiind întru totul cã nu se expunea nici o clipã pericolului de a fi obligat sã-i rãspundã în orice alt mod care i-ar fi amenintat propria sexualitate incertã. Ca femeie cãsãtoritã, Elizabeth reprezenta pentru tânãrul rege o confidentã demnã de încredere. Cu toate acestea, atât membrii familiei Wittelsbach, cât si cei ai familiei Habsburg, conti-nuarã sã susoteascã despre relatia anormal de apropiatã
In acea varã, Ludwig îsi petrecu mult timp si cu mãtusa lui, împãrãteasa Mãria Alexandrovna, care venise la Kissingen împreunã cu sotul ei, tarul Rusiei, Alexandr al II-lea. Ea împãrtea un punct de atractie cu Elizabeth, ceea ce o fãcea irezistibilã pentru Ludwig; si anume acela de a fi o femeie mai în vârstã, mãritatã, si care nu reprezenta nici o amenintare femininã. Când Mãria Alexandrovna îsi schimbã locul de odihnã, poposind un timp în statiunea balnearã Schwalbach, Ludwig o urmã. Nu-si ascunse pasiunea nebunã, spre marea mâhnire a suitei sale. Intr-o zi, secretarul sãu de cabinet, Pfistermeister, îi reprosa cu îndrãznealã lui Ludwig, spunându-i: „si totusi, Maiestatea Voastrã, împãrãteasa ar putea prea bine sã vã fie mamã." „Oh, cât mi-as dori!", îi replicã regele suspinând din greu.9 Desi, în mod oficial, Ludwig fãcea pur si simplu un numãr de vizite de politete confratilor suverani, în realitate, se informa cu discretie despre fiica mai micã a monarhilor rusi, Marea Ducesã Mãrie. Insã, pânã la urmã, Ludwig nu manifestã un interes deosebit fatã de Marea Ducesã, care, la numai zece ani, era cu mult prea nevârstnicã pentru mãritis. Dar investigatiile prudente ale regelui îi linistirã pe membrii guralivi ai curtii miincheneze care începuserã sã sugereze cã el ar trebui sã se cãsãtoreascã si sã-si asigure un urmas cât mai curând posibil. Nimic nu se materializa din intentionata aliantã cu dinastia rusã. Ludwig rãmase totusi extrem de atasat de împãrãteasa Mãria si-i dedica mult timp împãrtãsindu-i probleme de viatã si aspiratiile sale. Sensibilã si dând dovadã de duiosie maternã, Mãria Alexandrovna îl as- 138 fygele nebun culta cu luare-aminte pe tânãrul romantic care-si descãrca sufletul, vãrsându-si toate necazurile. Când Ludwig pãrãsi în fine statiunea Schwalbach, ducea cu sine o scrisoare ciudat de profeticã de la tarinã: „Mã tem cã existã în tine un imbold cãtre singurãtate, cãtre autoizo-lare de lume si oameni, îti înteleg aceastã înclinatie, pentru ca mã caracterizeazã si pe mine. Dar în pozitia înaltã în care ne-a miruit Dumnezeu, nu suntem câtusi de putin îndreptãtiti la toate acestea."10 73.9
Wagner =La nici o lunã dupã urcarea pe tronul bavarez, Ludwig avu o întrevedere premonitorie cu secretarul sãu de cabinet, Franz von Pfistermeister. în timpul audientei, tânãrul rege pomeni pentru prima datã numele lui Richard Wagner. Orasul Miinchen tinea un asa-zis Registru al persoanelor strãine în care erau înscrise cu regularitate numele tuturor vizitatorilor. Se zvonise cã Wagner trecuse de curând prin capitala Bavariei; dar când Ludwig dobândi registrul, nu gãsi consemnat numele compozitorului, îl întrebã pe Pfistermeister de ce nu fusese înregistrat Wagner, la care secretarul de cabinet ceru lãmuriri: „Care Wagner?" - întrucât acest nume de familie era destul de rãspândit. Regele îi rãspunse prompt cã în ceea ce-1 priveste nu exista decât un singur si unic Wagner, nimeni altul decât muzicianul Richard Wagner. Acestea fiind spuse, Ludwig îi ordonã lui Pfistermeister sã înceapã imediat o anchetã pentru descoperirea compozitorului si sã-1 aducã fãrã întârziere la Miinchen.1 Yüklə 1,5 Mb. Dostları ilə paylaş:
|