Tic, cls a Ix-a, liceu ― Memorii. Conceptul de Sistem de operare. Tipuri de software

microprocesor. Circuitul integrat este o capsulă în interiorul căreia se 
găsesc zeci sau sute de mii de circuite electronice. Se mai numeşte cip 
(chip). Acesta interpretează instrucţiunile, care sunt codificări ale 
comenzilor de operaţii pe care trebuie să le execute calculatorul. 
Codificările sunt şiruri binare, iar codul poartă numele de cod maşină. 
Setul de instrucţiuni poartă numele de limbaj maşină 
Microprocesorul
― este considerat ,,creierul’’ calculatorului 
― se mai numeşte şi Unitatea Centrală de Prelucrare 
(UCP) 
― realizează calcule aritmetice şi operaţii logice 
― controlează celelalte componente ale calculatorului 
― procesorul are propria sa memorie numită memorie cache 
(înainte de 1996, memoria cache era separat)
― lucrează de-a lungul timpului pe: 8 biţi, 12 biţi, 16 biţi, 32 
biţi, 62 biţi; a apărut şi multi-core (conţinute mai multe 
nuclee de procesoare) 
― viteza unui procesor reprezintă numărul de instrucţiuni care pot fi 
executate într-o unitate de timp. Se măsoară în milioane de instrucţiuni 
pe secundă MIPS.
― ceasul sistemului controlează cât de repede se execută operaţiile, prin 
generarea de impulsuri de tact de aceeaşi frecvenţă, prin care li se 
comandă circuitelor electronice ale calculatorului să execute operaţii. 
Cu cât vom avea o frecvenţă mai mare, cu atât timpul de execuţie a unei 
instrucţiuni va fi mai mic şi viteza calculatorului mai mare. Frecvenţa 
de lucru a microprocesorului este frecvenţa de tact a 
microprocesorului şi se măsoară în MegaHertzi sau GigaHertzi 
(600MHz – 600 de milioane de impulsuri pe secundă) 

---

3 
― lăţimea reprezintă numărul benzilor de circulaţie. Deoarece pe fiecare 
bandă circulă un bit, se poate vorbi despre lăţimi convenabile de 8, 16, 
32, 64 de biţi transmişi paralel 
― firme producătoare: Intel, AMD, Cyrix, ITD 
Cooler-ul
― dispozitiv de ventilare a componentelor din 
unitatea centrală (răcire activă) 
― se foloseşte împreună cu un radiator (altfel s-ar 
topi), astfel are o eficienţă mai mare la disiparea căldurii
Sursa de alimentare
― preia curentul alternativ cu tensiunea de 220V din priza 
de perete şi îl transformă în tensiuni de voltaje mai 
mici (3,3V; 5V; 12V) care sunt dirijate prin cabluri 
speciale către componentele care au nevoie de aceste tensiuni 
― toate componentele calculatorului se alimentează cu curent continuu 
― sursa trebuie să asigure suficientă energie electrică pentru toate 
componentele instalate şi să permită adăugarea ulterioară de noi 
componente 
Placa de bază
― reprezintă elementul de legătură între toate 
componentele sistemului. 
― pe ea se află circuite (magistrale), sloturi pentru plăcile 
de extensie, procesorul, BIOS-ul (Basic Input/Output 
System), memoria, interfaţa cu dispozitivele de stocare de date, porturile 
paralel şi serial, controlerele pentru periferice (monitor, tastatură, 
unitatea de disc), regulatorul de tensiune al unităţii CPU, bateria. 
Memoria ROM (Read Only Memory)/RAM (Random Acces Memory) 
― ROM, memorie în care sunt scrise instrucţiunile de pornire 
a calculatorului – softul strâns legat de hardul 
calculatorului
― RAM, memoria de lucru – poate fi citiă/scrisă în mod 
aleator – din ea se poate accesa o celulă, fără ca acest lucru să implice 

---

4 
utilizarea altor celule; sunt memorii volatile – îşi pierd informaţia la 
orpirea calculatorului; SRAM şi DRAM 
Placa video
― se fixează pe placa de bază într-un slot ISA, PCI sau AGP 
― poartă responsabilitatea afişării textului/imaginilor pe 
ecranul monitorului 
― este înzestrată cu microprocesor propriu numit accelerator grafic şi cu 
memorie proprie numită memorie video 
Placa de sunet
― emite sunetele transmise de către emiţător 
― pe ea se găsesc intrări – ieşiri audio 
― multe calculatoare au plăci de sunet încorporate
Placa de reţea
― Rolurile plăcii de reţea sau adaptor LAN: 
 pregăteşte datele din calculator pentru a fi transmise 
prin cablul de reţea 
 transmite datele către alt calculator
 controlează fluxul de date între calculator şi cablul 
de reţea 
 recepţionează datele sosite prin cablu 
şi le transformă în octeţi pe care 
unitatea centrală a calculatorului îi 
poate înţelege 
Hard disk-ul intern (HDD)
― reprezintă cea mai importantă unitate de 
stocare a datelor 
― pe hard-disk sunt stocate toate fişierele de 
date ale utilizatorului 
― nu se vede deoarece se află în interiorul unităţii centrale de calcul şi este 
o componentă deosebit de sensibilă 
Hard disk-ul extern (HDD) 

---

5 
― aceleaşi caracteristici, cu mici diferenţe. Printre acestea: conectarea 
USB, rezistenţa mai bună la şocuri 
― caracteristicile tuturor HDD: capacitate de stocare, viteza de acces 
― cea mai mare capacitate, începând din 2009 – 2 TB 
― viteza de rotaţie: 5400 – 15000 rpm 
― viteza de transfer: 70 – 300 MB/s 
― timpi de acces: 2 – 20 ms
― tip de conectare: SCSI, IDE sau P-
ATA sau EIDE, SATA (ultimele nu mai trebuiesc configurate 
master/slave)
Carcasa 
― suportul în care sunt ataşate componentele unităţii centrale 
― o cutie realizată din oţel, aluminiu, plastic sau o combinaţie 
a acestora, cu scopul de a proteja şi susţine componentele 
interne ale calculatorului, de a fi rezistentă, uşor de 
întreţinut, de a avea spaţiu suficient pentru o extindere 
ulterioară, de a menţine componentele la o temperatură adecvată, 
prevenirea deteriorării componentelor din cauza descărcării electricităţii 
statice