Tinerii pe calea întrebărilor

NOTE:

[72] Intr-o traducere mai veche se spune: toti dumnezeii neamurilor sunt draci (Psalmi 95, 5).

[73] Ieromonahul Damaschin, California, SUA, "Rasaritul Rasariturilor. De la religiile orientale la Ortodoxia rasariteana", Epifania, 1-3/1998, Sursa: Internet.

[74] Radu Dorin Micu, Dialoguri cu Dan Ciachir - Pentru o Ortodoxie realista, Editura Anastasia, 2002, p. 79.

[75] Emil Cioran, Exercitii de admiratie, Editura Humanitas, pp. 124-125.

[76] Vademecum crestin ortodox, Editura Sophia, p. 6.

[77] O astfel de provocare primeste si parintele Constantin Galeriu in dialogul care l-a purtat cu Andrei Plesu, Gabriel Liiceanu si Sorin Dumitrescu, dialog concretizat prin editarea cartii Dialoguri de seara (Editura Harisma). Iata dialogul: "G.L.: Parinte, fiecare religie e un raspuns coerent in problemele fundamentale! / Pr. G.: Nu e coerent in orice religie. / A.P.: Atunci de ce este unul condamnat sa se nasca intr-un spatiu incoerent? / Pr. G.: Nu e blestemat, ci fiecare e chemat sa caute adevarul si aceasta chemare o are fiecare, in zestrea originara, pentru ca originar a fost data omului revelatia primordiala si dorul de a cunoaste plenitudinea. / G.L.: Dar reiese ca in cautarea adevarului el pleaca mai jos decat mine? / Pr. G.: Nu, pentru ca Dumnezeu il judeca potrivit patrimoniului spiritual pe care-l are. Nu-l va osandi pentru asta, ci il va osandi, in sensul, ca deschizandu-i-se usa catre o viziune mai deplina, el a refuzat. (...) / A.P.: Bine, parinte, dar el cauta in interiorul sistemului religios cum si noi cautam intr-al nostru. / Pr. G.: Iisus spune: Va fi propovaduita Evanghelia la toate neamurile. Vinovat sunt eu ca nu o propovaduiesc, si mai cu seama daca o propovaduiesc gresit" (Dialoguri de seara, Editura Harisma, pp. 45-46).

Hristos si indemnul la lectura

>>

(raspuns catre George)

 

Poate ca omenirea ar fi aratat altfel daca macar o singura data in Sfanta Scriptura s-ar fi vorbit despre lectura sau Iisus Hristos ar fi fost vazut citind. Ce ziceti?

 

Esti atat de convins ca lucrurile stau chiar asa? Afirmi ca nicaieri nu scrie despre lectura sau ca Hristos nu a fost vazut citind. Ai citit integral si cu atentie Sfanta Scriptura sau macar Noul Testament?

 Faptul ca avem astazi Biblia, Cuvantul lui Dumnezeu, e o dovada incontestabila ca Scripturile au fost scrise pentru a fi citite, pentru a crede si, mai ales, pentru a fi traite, adica puse in practica (Iar acestea s-au scris, ca sa credeti ca Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, si, crezand, sa aveti viata in numele Lui - Ioan 20, 31). De altfel, Mantuitorul Hristos in multe randuri aminteste momente si cuvinte ale Vechiului Testament punand in valoare lectura Scripturii.

Au n-ati citit ce-a facut David cand a flamanzit, el si cei ce erau cu el?
Cum a intrat in casa Domnului si a mancat painile punerii inainte, care nu se cuveneau lui sa le manance, nici celor ce erau cu el, ci numai preotilor? Sau n-ati citit in Lege ca preotii, sambata, in templu, calca sambata si sunt fara de vina? (Matei 12, 3-5).

 Intr-un alt loc, Scriptura spune: El a zis: N-ati citit ca Cel ce i-a facut de la inceput i-a facut barbat si femeie? (Matei 19, 4). Sau: Oare nici Scriptura aceasta n-ati citit-o: Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns sa fie in capul unghiului? (Marcu 12, 10). Tot astfel: Au niciodata n-ati citit ca din gura copiilor si a celor ce sug Ti-ai pregatit lauda? (Matei 21,16). Sau: Zis-a lor Iisus: Au n-ati citit niciodata in Scripturi: Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns sa fie in capul unghiului. De la Domnul a fost aceasta si este lucru minunat in ochii nostri? (Matei 21, 42).

Dar despre acest cuvant, draga George, ce spui? Iar despre morti ca vor invia, n-ati citit, oare, in cartea lui Moise, cand i-a vorbit Dumnezeu din rug, zicand: Eu sunt Dumnezeul lui Avraam si Dumnezeul lui Isaac si Dumnezeul lui Iacov? (Marcu 12, 26).

Mantuitorul recomanda deci, fara doar si poate, lectura Scripturilor vechi ca unele ce vorbesc despre El, dupa cum spune si cuvantul: Cercetati Scripturile, ca socotiti ca in ele aveti viata vesnica. Si acelea sunt care marturisesc despre Mine (Ioan 5, 39). Deci, asta-ti recomand si eu, citeste cu atentie Scripturile! Atunci vei descoperi ca Mantuitorul a citit. Iata doar unul dintre cuvintele Scripturii ce atesta aceasta: Si S-a intors Iisus in puterea Duhului in Galileea si a iesit vestea despre El in toata imprejurimea. Si invata in sinagogile lor, slavit fiind de toti. Si a venit in Nazaret, unde fusese crescut, si, dupa obiceiul Sau, a intrat in ziua sambetei in sinagoga si S-a sculat sa citeasca (Luca 4, 14-16). Bineinteles, faptul ca Mantuitorul a citit in sinagoga nu inseamna neaparat ca El avea obiceiul lecturii, ca citea adesea. Nu trebuie sa uitam ca vorbim despre Hristos-Dumnezeu care stie toate, care nu avea propriu-zis nevoie de lectura (O, Doamne, Tu stii toate! - Ieremia 15, 15; Ioan 21, 17; Acum stim ca Tu stii toate si nu ai nevoie ca sa Te intrebe cineva - Ioan 16, 30). Noi, cei trecatori prin aceasta lume, avem nevoie de sporire in duhul intelepciunii si al descoperirii, spre deplina Lui cunoastere (Efeseni 1, 17).

M-am intrebat sincer, ce ai dorit sa spui cand ai scris "poate lumea ar fi aratat altfel"? Oare nu cumva ai crezut ca de s-ar fi vorbit in Scriptura despre lectura (lectura buna) lumea ar fi fost mai... "citita", mai inteligenta, mai culta? Parintele N. Steinhardt, intr-un cuvant al sau, lamureste ca Ortodoxia nu te vrea prost, neinstruit, ignorant. "Nicaieri si niciodata nu ne-a cerut Hristos sa fim prosti. Ne cheama sa fim buni, blanzi, cinstiti, smeriti cu inima, dar nu tampiti. (Numai despre pacatele noastre spune la Pateric sa le tampim). Cum de-ar fi putut proslavi prostia Cel care ne da sfatul de a fi mereu treji ca sa nu ne lasam surprinsi de satana?"[78]. Tot monahul de la Rohia spune: "Crestinismul neajutorat si neputincios este o conceptie eretica deoarece nesocoteste indemnul Domnului (Matei 10, 16: fiti dar intelepti ca serpii si nevinovati ca porumbeii) si trece peste textele Sfantului Pavel (Efeseni 5, 17: drept aceea, nu fiti fara minte, II Timotei 4, 5: tu fii treaz in toate..., Tit 1, 8: sa fie treaz la minte si mai indeosebi I Corinteni 14, 20: Fratilor, nu fiti copii la minte, ci la rautate fiti copii, iar la minte fiti oameni mari)"[79].

Traditia Bisericii vorbeste si ea despre lectura si cartea buna. Cartea este de fapt transcrierea cuvantului rostit in gand si impactul ei este mai mare pentru ca se adreseaza, in timp si spatiu, unui numar mai mare de persoane decat cuvantul rostit si netranscris[80].

"Cartea ne poate duce la mantuire, ca pe Fericitul Augustin, care s-a convertit citind Sfanta Scriptura la auzul minunat al indemnului Tolle et lege! (Ia si citeste!). Dar tot cartea ne poate prabusi si in infern. Dante a intalnit in infern o pereche disperata care i-a spus ca sunt osanditi pentru ca au citit impreuna cateva pagini care i-au tarat in prapastie"[81]. Traditia ortodoxa accentueaza necesitatea unui indrumator in lectura Scripturii, pentru ca cine citeste sa inteleaga (Matei 24, 15; Marcu 13, 14). Cum as putea sa inteleg, daca nu ma va calauzi cineva? (Faptele Apostolilor 8, 31), raspunde famenul egiptean Apostolului Filip care-l intrebase daca pricepe cele ce citeste de la Isaia proorocul. Fara indrumator pe credinciosul simplu il poate ajunge cuvantul lui Hristos care spune: va rataciti, nestiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu (Matei 22, 29; Marcu 12, 24). Un iscusit duhovnic va sti ce carti sa recomande fiilor sai duhovnicesti. Ce se potriveste unora, nu se potriveste altora. De altfel, exista o masura a fiecaruia dintre noi, iar cartile ziditoare de suflet se recomanda si ele in functie de masura fiecaruia[82]. Pentru a primi cartile duhovnicesti avem nevoie de "minte si inima de duh", trebuie sa fim oameni duhovnicesti. Avem nevoie si de rugaciune pentru a citi cu folos, pentru ca Hristos sa ne deschida mintea sa pricepem Scripturile (cf. Luca 24, 45).

Chiar daca nu zugraveste viata in Hristos, o carte poate fi buna daca nu contravine moralei crestine. Lectura profana ne este ingaduita. Exista insa un amendament: sa nu fie vatamatoare din punct de vedere sufletesc. Cartea buna e cea care lauda virtutea, nu viciul; cartea buna e cea care innobileaza omul. Sfantul Vasile cel Mare in "Omilia catre tineri" recomanda oamenilor din vremea aceea sa culeaga din literatura, chiar si din cea pagana, amintindu-l pe Homer, anumite elemente valoroase si folositoare crestinilor, asemenea albinei care culege din floare numai nectarul. O carte buna te poate distra, adica poate avea rol recreativ, dar in primul rand ea trebuie sa instruiasca si sa educe. Daca nu o face fatis este foarte bine, caci noi, oamenii, primim greu predici si sfaturi...

O carte foarte interesanta aparuta de curand la Editura Polirom, Balzac si mica croitoreasa chineza (un best-seller al literaturii universale contemporane), scrisa de un remarcabil romancier chinez, Dai Sijie, trateaza supravietuirea prin lectura a unor tineri, fii de intelectuali, trimisi la reeducare in perioada maoista. Cartea este deosebita! Concluzia ei? Un adevarat avertisment - nici o lectura nu e inocenta - cartile... ne ridica sau ne pervertesc!

Atentie deci la lecturi, ...ia aminte la citit (I Timotei 4, 13) si Cercetati Scripturile, ca socotiti ca in ele aveti viata vesnica. Si acelea sunt care marturisesc despre Mine (Ioan 5, 39).

 

§§§

 

Ce lecturi duhovnicesti recomandati tinerilor?

 

Recomand - deopotriva tinerilor si varstnicilor - in primul rand Sfanta Scriptura, in special Noul Testament. Simon Petru spune Mantuitorului: Doamne, la cine ne vom duce? Tu ai cuvintele vietii celei vesnice (Ioan 6, 68), deci, neindoios, sufletul are nevoie de lectura de suflet, de lectura duhovniceasca, de cuvant de intarire, cuvant de folos... Sfanta Scriptura si scrierile Sfintilor Parinti sunt de baza.

Dintre tinerii scriitori recomand cu predilectie trei autori care-mi sunt foarte dragi si pe care-i apreciez in mod special pentru ca au reusit sa scrie despre Hristos pe limba tinerilor: Danion Vasile (Cartea nuntii, Jurnalul convertirii, Patericul pentru mireni, Tinerii si sexualitatea etc.), parintele Constantin Necula (De dragul Evangheliei..., Raspunsul Bisericii la intrebarile tinerilor, Privegheri) si ieromonahul Savatie Bastovoi (Intre Freud si Hristos, In cautarea aproapelui pierdut, Dragostea care ne sminteste). Tinerilor le pot mai pot recomanda si alte cateva lucrari mai noi: Raspunsuri la intrebari ale lumii de astazi (Sfantul Nicolae Velimirovici), Daruri si anateme - Ce-a adus crestinismul lumii (diaconul Andrei Kuraev), Tinerii vremurilor de pe urma (monahii John Marler si Andrew Wermuth). Si doi prolifici scriitori rusi inspirati de Duhul Sfant, care merita cititi si recititi: Sfintii Ierarhi Teofan Zavoratul si Ignatie Briancianinov. Nu pot sa nu pomenesc aici si pe Sfantul Siluan Athonitul, pe Arhimandritul Sofronie (Saharov), pe Parintele Rafail Noica, pe Monahul Nicolae Steinhardt, pe Parintele Serafim (Rose), pe Cuviosul Paisie Aghioritul sau pe minunatul Parinte Porfirie Kavsokalivitul. Dintre Parintii cei de demult recomand tinerilor in special Fericitul Augustin (Confesiunile), lucrarile Sfantului Ioan Gura de Aur si ale Sfantului Efrem Sirul. Fiecare tanar sa ceara sfatul duhovnicului in ceea ce priveste lectura duhovniceasca. Cred ca in urma spovedaniei un iscusit duhovnic va stii intotdeauna spre ce carte-medicament sa indrume pe fiii sai duhovnicesti. Pentru cei tari trebuie hrana tare, pentru cei mici lapte (cf. Evrei 5, 13-14). Parintele Sofronie spunea: "Pentru a invata sa traiesti in Hristos, nu este necesar sa citesti zeci sau sute de carti. Parintele meu duhovnic m-a sfatuit sa nu citesc decat cateva pagini pe zi. Un sfert de ora, o jumatate de ora, dar veghind sa aplic in viata ceea ce citeam... Cand traiesti o viata sfanta si fara de pacat, cunoasterea intelectuala poate sa dea roade duhovnicesti minunate. In schimb, o cunoastere fara iubire nu poate sa mantuiasca pe nimeni".

In concluzie, carti se gasesc, slava Domnului! Timp sa fie pentru lectura si pentru implinirea in viata a cuvintelor cuprinse in ele!

 

[78] N. Steinhardt, Jurnalul fericirii, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1994, p. 19.

[79] Ibidem.

[80] Teologii stiu bine ca Apostolii, Evanghelistii, intai au vorbit, au marturisit lumii despre Hristos, iar mai apoi, pentru anumite nevoi au inceput a scrie. Ei au scris, dar nu oricum, ci sub inspiratia Duhului Sfant. Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos spre invatatura, spre mustrare, spre indreptare, spre inteleptirea cea intru dreptate (II Timotei 3, 16). Mai mult, cred ca acestia au scris atunci cand Dumnezeu a considerat ca este necesar si ce a considerat El ca ne este de folos.

[81] Teologia Morala Ortodoxa pentru facultatile de teologie, vol. II, Editura Reintregirea, Alba Iulia, p. 103.

[82] In finalul lucrarii Mai aproape de Dumnezeu (Editura Bunavestire, Galati, 2003) a Parintelui Serafim Rose sunt doua capitole care ne lamuresc: "Cum sa-i citim pe Sfintii Parinti" si "Cum nu trebuie cititi Sfintii Parinti".

Paulo Coelho - sublim si periculos

>>

E la moda astazi sa citesti Paulo Coelho. Toata lumea citeste Coelho, chiar si cei ce nu citesc de fel... Aveam sa aflu ca, in cercurile inalte ale literatilor, era "acuzat" ca speculeaza mituri si simboluri pe care le proiecteaza in povesti facile, deci ca-i mai mult un speculant decat un mare prozator.

Am observat ca marii pasionatii de lectura, cand recomanda literatura sud-americana de calitate, ii pomenesc pe Cortazar, Llosa, Marquez, Sabato, si niciodata pe Coelho, considerand ca scrie "literatura light"[83]... In plus, traiesc cu convingerea ca actul de cultura ramane, fara doar si poate, destinat minoritatii. Ma intrebam, sa fie oare Paulo Coelho exceptia care confirma regula? Numai Sandra Brown, manelele si telenovelele parca mai au atatia fani. Mai nou se gasesc si tricouri imprimate cu chipul lui... Si, parca-i ceva necurat la mijloc cand vezi ca persoane care dupa "vremea lecturilor obligatorii" n-au mai citit nici o carte, incep acum sa citeasca P. Coelho. Multi artisti mediocri, unele fotomodele si mai toate vedetele Playboy numesc la autori preferati pe Coelho. Fara doar si poate, da bine in "lumea buna" sa-i citesti cartile. Mi-am zis atunci: "la pomul laudat...".

M-am lasat greu convins sa-l citesc... Am "cedat" la rugamintile unor colegi si prieteni fascinati de scrisul prozatorului brazilian, un argument redutabil fiind acela ca accentueaza in romanele sale elemente de spiritualitate. Voi incerca aici o abordare ce poate fi catalogata de unii drept superficiala, simplista. N-am pretentii de scriitor, nici macar de critic literar. Incerc insa sa vad lucrurile in duhul lui Hristos.

Paulo Coelho scrie de vreo 17 ani, are 57 de ani (n. 1947), e tradus in 56 de limbi, editat in 150 de tari, vandut in zeci de milioane de exemplare. Un adevarat fenomen mondial. Care sa fie deci secretul acestui "...vrajitor al Braziliei care face sa dispara cartile din librarii"? Se pare ca raspunsul este limbajul simplu si clar, naratiunea stralucitoare, subiectele alese care "stimuleaza capacitatea noastra de a visa, dorinta noastra de cautare si forta de a ne regasi pe noi insine in aceasta cautare".

Alchimistul (1998), cartea care l-a consacrat pe plan mondial, mi s-a parut o poveste simpla, dar deloc simplista, in care autorul, intr-adevar, se foloseste excesiv de mituri, simboluri si clisee deterministe. E o povestire parca atemporala, initiatica, de unde si aura de guru a autorului. Alchimistul are ceva din duhul cartilor vechi orientale, este "un fel de Micul Print modern" cum afirma un critic. Este o carte bine scrisa, plina de seva, iar lectura ei nu te poate lasa indiferent. Insa, dincolo de acest aspect apologetic, cartea are si puncte slabe. E vorba aici de un vadit panteism (contopirea cu natura, transformarea lui Santiago in vant), de elemente magice (alchimice) si un sincretism religios care poate sminti usor un nespecialist, un necunoscator al invataturii Bisericii.

"Sufletul lumii" de care vorbeste Coelho poate fi diavolul - spune IPS Lazar Puhalo intr-o "Epistola" catre un editor din Romania[84]. Mai mult decat atat, asa zisa traire a "Legendei Personale" - implinirea viselor, a idealurilor, ca singur scop al vietii nimiceste foarte usor ceea ce as numi in acelasi duh "Legenda Personala" a crestinului - unirea cu Hristos, cautarea Imparatiei lui Dumnezeu. Cand lupti cu ardoare fara seama pentru implinirea "Legendei personale" e posibil sa nu mai gasesti timp sa-L cauti pe Hristos. De aceea Scriptura spune sa cautam mai intai Imparatia lui Dumnezeu si toate celelalte se vor adauga noua (cf. Matei 6, 33). In plus trebuie precizat ca celebra sintagma din Alchimistul: "Cand tu vrei ceva cu adevarat tot universul conspira la realizarea dorintei tale", este de fapt de origine filocalica si suna, citez din memorie: "cand vrea Dumnezeu sa se implineasca un lucru, toata zidirea ajuta sa se implineasca".

In principiu, Alchimistul avea inca de la inceput sanse sa fie un roman de succes, pentru ca e o carte a momentului, in sensul ca, in afara unei vieti in Hristos, oamenii au gasit un surogat impotriva deznadejdii in "gandirea pozitiva" atat de des intalnita azi, subiect pe care s-au scris zeci si zeci de carti si care-i si "motorul" cartii lui Coelho.

 In romanul La raul Piedra am sezut si am plans[85] (1994), autorul isi exprima si mai cu sarguinta conceptele religioase sincretiste ce fac din el un new-age-ist autentic. Paulo Coelho amesteca nepermis si nescuzabil (chiar daca nu-i teolog) invataturi si principii complet contradictorii - catolice, protestante si din mistica orientala - punand unele din idei chiar si pe seama unui slujitor al Domnului. In La raul Piedra... sincretismul e mult mai suparator si mai ales smintitor [86]. Autorul lasa sa se-nteleaga ca exista un chip feminin al lui Dumnezeu care se identifica in persoana Fecioarei Maria, iar intr-un interviu publicat pe site-ul personal, Paulo Coelho isi afirma transparent convingerea ca "Biserica Romano-Catolica va accepta in viitor aceasta idee. Vor mai trece poate cincizeci sau doua sute de ani, dar o va accepta"[87]. Autorul este, de altfel, consilier special UNESCO in cadrul Programului "Convergente spirituale si dialoguri interculturale".

Al cincilea munte (1996) la prima vedere pare a fi singura carte a lui Coelho care poate fi citita aproape fara teama. Insa tocmai pentru ca pare nevinovata e periculoasa. Exista un canon sinodal care interzice modificarea Vietilor Sfintilor. E adevarat, Coelho face literatura, dar prezinta imaginea unui sfant pacatos, nu a unui pacatos care ar deveni sfant si care ne-ar putea fi model. De altfel, nicaieri in roman personajul nu este numit "Sfantul Ilie", ci simplu - Ilie. Al cincilea munte prezinta viata Proorocului, plecand de la Biblie si intorcandu-se, in final, din nou la ea. Romanul accentueaza latura profana a Profetului, arata lupta sa cu Dumnezeu pentru a intelege care-i este menirea. Al cincilea munte ti-l apropie fara indoiala pe Ilie, dar acesta este un Ilie imaginar, inventat, nu este proorocul biblic. Cel care citind, simte o oarecare evlavie pentru Ilie, e bine sa stie ca evlavia lui este pentru personajul Ilie si nu pentru Proorocul Domnului. Estetic vorbind, Al cincilea munte e o carte placuta, dar pentru conturarea unei imagini corecte, autentice sunt de preferat cuvintele Scripturii care-l evoca pe Ilie Proorocul (Cartea a III-a si a IV-a a Regilor).

Dupa Manualul razboinicului luminii (1997) o colectie de reflectii filozofice in duhul Alchimistului menite sa ne ajute sa ne descoperim si sa ne sporim curajul, Paulo Coelho publica Veronika se hotaraste sa moara (1998). Acest roman care a fascinat pe multi, considerat de unii original, are ca tema un subiect arhitratat in carti si in filme: "oare unde sunt adevaratii nebuni, in sanatorii sau in afara lor?" Cartea aminteste de Zbor deasupra unui cuib de cuci (mult oscarizatul film din anii ’70, cu Jack Nicholson si Danny De Vito sau de mai noul Tinerete furata (cu Winona Ryder si Angelina Jolie). Personal n-am gasit-o nici originala, nici de exceptie.

In Diavolul si domnisoara Prym (2000), Coelho "ispiteste" pe cititor cu o intrebare: "Poate fi omul capabil de orice fapta? Intr-un anumit context el poate ajunge chiar sa omoare?". Cititorii sunt tinuti cu sufletul la gura ca in vechiul film politist Locotenent Columbo. Desi are si pagini interesante si ideea e discutata si de Sfintii Parinti, cartea nu o gasesc deloc ziditoare...

Cu romanul 11 minute (2003) autorul aluneca intr-o senzualitate ce atinge pe alocuri pornografia si grotescul... Cartea "te ajuta" sa te obisnuiesti cu lumea prostitutiei prin intermediul unei tinere, Maria (neinspirata alegerea numelui), personajul principal. In romanul 11 minute, Coelho se foloseste de experienta si jurnalul unei adevarate prostituate din Geneva, descopera argumentele, starile sufletesti ale fetei in asa fel incat nu doar sa n-o judeci (caci asta ar fi bine!), ci chiar sa-ti si placa de ea, s-o si accepti, ea fiind de altfel personaj pozitiv prin excelenta. Momentele de regret si cainta care exprima tragedia prin care trece sunt inabusite de idealul ei de a-si face un rost in tara natala[88]. Romanul te obisnuieste cu "normalitatea prostitutiei", ea macinand adanc in mentalitatea cititorului creandu-i idei revolutionare (asemanatoare cu cele ale guvernantilor nostri care cer din ce in ce mai insistent legalizarea bordelurilor). Pornografia excesiva, imoralitatea mesajului si atitudinea cartii 11 minute fata de prostitutie ma tem ca poate influenta dezastruos viata unor tinere care se zbat in lipsuri, de la noi sau de prin alte parti, mai ales cunoscand succesul pe care-l are la tinerii adolescenti cartile prozatorului brazilian. Romanul 11 minute e un pasaport spre iadul desfranarilor, spre prostitutie. 11 minute trec repede, dar sunt aducatoare de multi bani... Imaginea de ansamblu a cartii, din punctul meu de vedere, nu este modificata de "sfarsitul salvator", pentru ca e vorba de o aparenta salvare, Maria ajungand de la prostitutie la concubinaj. E adevarat ca vorbim de o alta masura, e un progres in viata ei, insa exista tendinta de a numi, prin comparatie, "bine" un rau mai mic si asta-i foarte grav. Impactul e cu atat mai mare cu cat Paulo Coelho este considerat de multi un propunator de "modele pentru cautarea spirituala individuala"... 11 minute este o carte scrisa in duhul lumii, pentru cei ce sunt ai lumii, nu pentru cei ce sunt ai lui Hristos!

Steinhardt afirma ca un "scriitor nu are a fi moralist. Fereasca-l Dumnezeu de una ca asta! Alta e menirea lui: sa iste in mintea si-n inima cititorului concluzii moraliste, mai bine zis morale"[89]. Oare e vorba de asta si in cazul lui Coelho? Cred ca nu!

In vise, care pot fi de la Dumnezeu, dar si de la diavol, e mai bine sa nu crezi deloc! Si in cazul scrisului lui Coelho, daca paginile sublime se amesteca cu cele care din perspectiva crestina smintesc, strica si intineaza, ele nu mai pot fi bune. Sfantul Vasile cel Mare recomanda crestinilor sa culeaga din cartile pagane cele de folos, dar sigur nu recomanda din cele sincretice, eretice sau pornografice. Ca sa nu mai spun - pentru a cata oara?- ca discernamantul e o calitate rara. Nu pot spune ca romanele lui Coelho sunt geniale, mediocre sau proaste, nu sunt in masura sa spun daca din punct de vedere literar sunt valoare sau non-valoare, spun doar ca romanele lui nu sunt atat de ziditoare de suflet precum cred unii.

Un lucru e lamurit. Cautati mantuirea? N-o veti gasi in cartile "initiatice" ale lui Paulo Coelho, ci acolo gasiti "Sufletul Lumii" care, spun unii, ar putea fi diavolul...