Tinerii pe calea întrebărilor

NOTE:

[83] Un amic mai mucalit imi spunea ca ceea ce da bine la prozatorul sud-american este combinatia de litere "elho" care suna interesant. Intr-adevar numele are rezonanta, are sonoritate.

[84] Vezi IPS Lazar Puhalo, Caile Ortodoxiei contemporane, Editura Eikon.

[85] Titlul cartii este parafrazat din Psalmist: La raul Babilonului, acolo am sezut si am plans, cand ne-am adus aminte de Sion (Psalmi 136, 1).

[86] Sincretismul religios din cartile lui Coelho este tributar conceptiei sale new-age-iste despre religii. Romancierul marturiseste pe pagina sa web: "Sunt catolic. Cred insa ca oricare religie, daca e aleasa in mod sincer, duce la acelasi Dumnezeu si nu transfer asupra religiei mele raspunderea asumata in cautarea mea spirituala" (http://http://www.paulocoelho.com/). Vezi si articolul meu: "Ispita intelectualilor: Toate religiile sunt bune!".

[87] http://www.paulocoelho.com

[88] Pe tema acestei carti am avut o controversa cu o amica care vedea in paginile romanului durerea si cainta Mariei. Intr-adevar, ea este cumplit de indurerata si dezamagita si are momente cand lupta cu proprii demoni. Insa, ma repet, dincolo de unele afirmatii ale personajului, ideea caintei o gasesc vaga si cartea nu are ca finalitate indreptarea reala a personajului incat sa poata fi model pentru noi ca si cititori crestini. Pe aceasta tema este abordat si Coelho intr-un interviu: "- Pentru ce se prostitueaza protagonista din 11 minute? Ea spune ca nu o face strict pentru bani. P. Coelho: - Am intrebat-o pe Maria si ea mi-a raspuns ca face asta pentru simtul aventurii. Mi s-a parut un raspuns neortodox, dar 40 % dintre prostituatele cu care am vorbit la Geneva mi-au spus lucruri asemanatoare, cu toate ca gandurile lor nu mi s-au parut prea clare. Maria nu este o victima si nici nu are sentimentul vinovatiei" (http://www.adevarulonline.ro/literar/). Gasesc ca autorul nu a schimbat fundamental caracterul personajului.

[89] N. Steinhardt, Intre lumi - Convorbiri cu Nicolae Baciut, Editura Tipomur, 1994, p. 26.

De la indrazneala la badaranie

>>

Familiaritas Dei, dar pana unde?

 

Multi crestini se intreaba, pe buna dreptate, cum sa se raporteze la Dumnezeu, si mai ales, cum sa I se adreseze. Pacatele ne fac sa ne simtim robi nevrednici; bucuria biruintei cu ajutorul lui Dumnezeu in incercarile vietii ne face sa simtim infierea si infratirea cu Domnul care S-a facut om ca si noi sa ne indumnezeim prin conlucrare cu El.

Poate cel mai bine lamureste paralela rob-fiu cuvantul liturgic de dinaintea rostirii rugaciunii Tatal nostru, in cadrul Sfintei Liturghii: "Si ne invredniceste pe noi, Stapane, cu indraznire, fara de osanda, sa cutezam a Te chema pe Tine, Dumnezeul cel Ceresc, Tata si a zice: Tatal nostru...".

Iata deci, ca in vremea Vechiului Testament am fost robi, dar in Legea harului am primit, prin infratirea cu Fiul Intrupat, infierea Tatalui - ceea ce trebuie sa ne aduca si indrazneala de a-L numi "Tatal nostru", dupa cum Insusi Hristos ne invata.

Diaconul moscovit Andrei Kuraev spunea ca: "Primul dar adus oamenilor de crestinism consta in dreptul de a se adresa direct lui Dumnezeu, dreptul de a se tutui cu El. Omul si-a recapatat ceea ce un scriitor crestin din secolul al III-lea, Tertulian, a numit familiaritas Dei, adica o relatie de prietenie, de suflet, cu Dumnezeu"[90]. Curajul, indrazneala sunt bine placute lui Dumnezeu. Vedeti ce cuvinte are Hristos pentru indraznetul sutas roman (...Adevarat graiesc voua: la nimeni, in Israel, n-am vazut atata credinta - Matei 8, 10), pentru curajoasa femeie cananeanca (O, femeie, mare este credinta ta; fie tie dupa cum voiesti - Matei 15, 28). Vedeti tainele pe care Hristos le descopera samarinencei (cf. Ioan 4, 5-44), femeie pacatoasa, dar sincera, nefatarnica si indrazneata!

Curajul si indrazneala in relatia cu Hristos au valoare mantuitoare atunci cand izvorasc dintr-o inima sincera si smerita sau dintr-o disperare a omului ce nu mai poate suporta despartirea sa de Dumnezeu, caci unde oare poate alerga, unde in alta parte poate gasi pacea inimii sale? Doamne, la cine ne vom duce? Tu ai cuvintele vietii celei vesnice (Ioan 6, 68) avea sa spuna Simon Petru Mantuitorului Hristos atunci cand unii ucenicii s-au smintit de cuvintele Lui si s-au indepartat de El. Uneori omul urla, striga spre Domnul, se cearta cu El (ca odinioara Iacob cu Ingerul - Facere 32, 4 si urm.), iar Domnul, vazand inima lui, vazand vointa sa buna, ii raspunde indata.

E o minune si o bucurie ca lui Dumnezeu Ii spunem "Tata", ca folosim in rugaciunile noastre expresii atat de intime, de personale ca: "da-mi sa-mi vad greselile mele", "ajuta-ma in tot lucrul bun", "sterge pacatul meu", "inima curata zideste intru mine", "multumescu-Ti Tie Doamne".

(In timp ce, cu multi dintre cunoscuti mei, folosesc "dumneavoastra"...).

Ne indeamna spre o mai mare familiaritate cu Dumnezeu si cateva cuvinte ale Fericitului Sofronie, ucenicul Sfantului Siluan. Acesta ne recomanda insistent sa folosim cu indrazneala in rugaciunile din odaia noastra nu doar cuvintele cartii, ci si cuvintele noastre asa cum ne vin ele, din disperare, din durere, din neintelegerea actiunilor lui Dumnezeu. "Cu Dumnezeu nu e nevoie sa fii politicos. Toarna inaintea Domnului ceea ce este in inima ta, asa cum este"[91].

Familiaritatea cu Dumnezeu insa e destul de alunecoasa, iar daca nu-i smerenie, dreapta socotinta si buna crestere, se poate transforma in badaranie. De la indrazneala la badaranie nu-i decat un pas. De altfel, Fericitul Sofronie recomanda sa pastram intensitatea rugaciunii si a pocaintei totodata.

 Un amic marturisea pe Net ca, avand posibilitatea sa calatoreasca prin tari anglo-saxone, a avut ocazia sa intalneasca diverse "marturisiri publice ale crestinismului" cum le numesc unii sectanti. Acesti "marturisitori", ajunsi la o familiaritate speciala cu Dumnezeu, Il numesc "The guy upstairs" (Tipu’ de deasupra). Familiaritatea continua cu mesaje puse pe masini: "My Boss is a Jewish carpenter" (Seful meu e dulgher evreu), "God exists, I spoke with him last night" (Dumnezeu exista, am vorbit cu el aseara), "Body piercing saved my life" (Body piercing-ul mi-a salvat viata) alaturi de imaginea lui Hristos rastignit pe Cruce[92]. Ca urmare a "tragerii de sireturi cu Dumnezeu", cum se exprima cineva foarte corect, acesti rataciti nu pot sa inteleaga de ce iti trebuie Sfanta Biserica, Sfintele Slujbe, clerul, "daca vorbesti direct cu Sefu’"! Iar smerenia e deja un cuvant prea greu si prea strain lumii de azi, ca si pronuntia in romaneste a lui body piercing pentru bunica mea...

Sa fim indrazneti si curajosi, dar sa nu uitam de "cei sapte ani de acasa"!

[90] Diac. Andrei Kuraev, Daruri si anateme, Ce a adus crestinismul lumii, Editura Sophia, Bucuresti, 2004, p. 9.

[91] Arhim. Sofronie Saharov, apud Celalalt Noica (marturii ale monahului Rafail Noica insotite de cateva cuvinte de folos ale Parintelui Simeon), Editura Anastasia, 1994, p. 59.

[92] Prin body piercing se intelege moda cerceilor, a belciugelor agatate in diverse parti ale corpului; in cazul de fata, blasfemiatoarea expresie face aluzie la cuiele din mainile lui Hristos cel Rastignit.

"Mai ajunge cineva in Rai in vremurile noastre?"

>>

Aceasta e o intrebare pe care mi-a pus-o deunazi un tanar rebel. Am crezut ca-i doar o intrebare aruncata retoric in discutie, insa m-am convins repede ca interlocutorul meu cauta sincer un raspuns. Oare ce stare sufleteasca se poate ascunde in spatele unui suflet de adolescent care intreaba astfel de lucruri? Cu siguranta o cumplita deznadejde, o mare lehamite pentru starea de decadere morala in care se afla cei mai multi din cei ce poarta numele de crestini. Inca un strigat disperat al unui tanar razvratit. Inca un adolescent revoltat. Noi, teologii, vrem sa-i convertim pe acesti tineri, sa le schimbam mentalitatea; eu insa cred ca mai intai ar trebui sa-i cunoastem, sa-i intelegem. Cu cei ce au alte mentalitati e bine sa dialogam, sa cautam puncte comune. Personal cred in sinceritatea multor tineri razvratiti – ca unul care am fost asemenea lor. M-am convins in timp ca toti cei revoltati au ceva de spus, au un mesaj de transmis. Ei nu vor sa fie simpli spectatori, ci actori principali, vor sa fie bagati in seama, sa se tina cont si de parerile lor; ii supara letargia in care se complace o tara intreaga, sunt smintiti, sunt deznadajduiti, unii, iata, chiar cred ca nu mai e loc pentru muritori in ceruri. Altfel spus, ei cred ca nici Bunul Dumnezeu, oricat ar fi El de bun, nu ne poate accepta astfel, nu poate accepta letargia noastra.

Viata in Hristos se aseamana, dintr-un anumit punct de vedere, cu strigatul revoltei adolescentine. Si adolescentii razvratiti, si crestinii iubitori de Hristos sunt nemultumiti de cele ale lumii, si unii si ceilalti cauta mai mult decat poate oferi lumea. Tinerii, care de obicei traiesc dupa legile firii cazute, dupa mentalitatile hedoniste ale lumii de azi, se simt neimpliniti. Sunt nefericiti, dar gandesc ca nu-s lepadati de la fata lui Dumnezeu. Pe noi pe toti deopotriva ne cauta Domnul. Ne cauta pentru ca ne iubeste, pentru ca El vrea sa traiasca in noi, si noi sa traim in El.

- "Mai ajunge cineva in Rai?" (Sa-i spunem generic Rai, putem sa-i spunem insa si fericire vesnica, sanul lui Avraam, imparatia cerurilor, locul dreptilor, desi invatatura eshatologica face cateva distinctii intre termeni).

- Da, mai ajung oameni in Rai. Pentru ca Hristos, prin gura Sa nemincinoasa ne zice: In casa Tatalui Meu multe locasuri sunt. Iar de nu, v-as fi spus. Ma duc sa va gatesc loc (Ioan 14, 2). Incredintati sa fim cu totii ca Hristos ne-a gatit loc. Da, fiecare dintre noi are un loc in Rai. Noi trebuie nu sa ne castigam un loc in Rai, ci sa nu-l pierdem pe cel pe care-l avem deja. Nu-l vom pierde daca vom implini faptele milei trupesti si sufletesti, dupa cuvantul Scripturii: Atunci va zice Imparatul celor de-a dreapta Lui: Veniti, binecuvantatii Tatalui Meu, mosteniti imparatia cea pregatita voua de la intemeierea lumii. Caci flamand am fost si Mi-ati dat sa mananc; insetat am fost si Mi-ati dat sa beau; strain am fost si M-ati primit; Gol am fost si M-ati imbracat; bolnav am fost si M-ati cercetat; in temnita am fost si ati venit la Mine. Atunci dreptii Ii vor raspunde, zicand: Doamne, cand Te-am vazut flamand si Te-am hranit? Sau insetat si Ti-am dat sa bei? Sau cand Te-am vazut strain si Te-am primit, sau gol si Te-am imbracat? Sau cand Te-am vazut bolnav sau in temnita si am venit la Tine? Iar Imparatul, raspunzand, va zice catre ei: Adevarat zic voua, intrucat ati facut unuia dintr-acesti frati ai Mei, prea mici, Mie Mi-ati facut (Matei 25, 34-40).

Spun toate acestea tanarului... Imi raspunde:

- "Suna interesant".

Intrebarea lui mi s-a parut varianta disperata a intrebarii puse de tanarul bogat Mantuitorului Hristos: Bunule Invatator, ce bine sa fac, ca sa am viata vesnica? (Matei 19, 16). Mi s-a parut greu cuvantul lepadarii de lume pe care Hristos il pune inaintea tanarului din Evanghelie; greu si cuvantul cu care se adreseaza Mantuitorul Sfintilor Apostoli dupa plecarea tanarului: Si oricine a lasat case sau frati, sau surori, sau tata, sau mama, sau femeie, sau copii, sau tarine, pentru numele Meu, inmultit va lua inapoi si va mosteni viata vesnica (Matei 19, 29), de aceea am evitat a-l pune inaintea interlocutorului meu; mai ales ca tanarul razvratit ce mi-a pus intrebarea nu parea a fi pazit din tineretile lui poruncile ca cel din Evanghelie. Sau poate ca le pazise, dar slabiciunea firii mele m-a facut sa nu vad acest lucru...

Totusi tanarul parca dorea mai mult, voia sa mai auda cuvant mantuitor pentru sufletul sau. Astfel de situatii fiind foarte rare astazi, nu trebuiesc lasate nevalorificate. De aceea ii mai spun ca trebuie sa creada drept, sa lupte impotriva pornirilor pacatoase, sa nadajduiasca in Inviere. Ii mai spun tanarului ca exista o cale imparateasca, care ne duce direct in Rai, mai mult decat atat, ne anticipeaza viata Raiului inca pe pamant fiind.

- "Asta-i chiar foarte interesant! Care este Calea aceasta?"

- "Calea Liturghiei si a Impartasirii cu Sfintele Taine. De fapt este una si aceeasi cale, pentru ca scopul principal al Liturghiei este sfintirea credinciosilor, adica impartasirea acestora cu Sfintele Taine." Incerc o talcuire pe scurt a Liturghiei, a principalelor ei momente, macar ca-s neputincios.

- "Am mers de mai multe ori la biserica, dar n-aveam habar de aceste lucruri".

Din pacate acesta e un trist adevar, putini cunosc valoarea Sfintei Liturghii chiar si din cei ce participa regulat la slujbele Bisericii. Stim ca Hristos este de fata in Sfantul Altar, stim ca Se aduce pe Sine Jertfa in chip sacramental, sub infatisarea vazuta a painii si a vinului, de-a pururi si pretutindeni unde sunt altare crestine. Spunea candva Parintele Arsenie Papacioc: "Si daca ar fi cu putinta sa se vada cerurile deschise, nu s-ar putea vedea mai mult in cer, de cum este in Sfantul Altar, la Sfanta Liturghie". Acest Hristos, care imprumuta in Liturghie chipul, glasul si miscarile preotului (dupa cum spun liturgistii), ne da noua Scumpul Sau Trup si Cinstitul Sau Sange ca o arvuna, ca o pregustare, ca o anticipatie a bucuriei din Imparatia lui Dumnezeu, umpland de bucurie si de veselie inimile noastre.

- "Da, oamenii vremurilor de azi mai ajung in Rai, dar ca sa te simti acasa in Rai, trebuie sa te fi simtit acasa in Biserica lui Hristos. Daca Liturghia, care-i Cerul pe pamant, nu ne va fi familiara, atunci in zadar nadajduim ca Raiul ne va fi familiar".

Sa nadajduim ca nu ne vom pierde, sa nadajduim ca si slujitorii altarului care spun dupa ce se impartasesc: "da-ne noua sa ne impartasim mai deplin in ziua cea neinserata a Imparatiei Tale".

E un coltisor de rai pentru fiecare, gatit pentru noi de la intemeierea lumii, asa ne spune Cel care ne-a zidit si ne-a mantuit pe noi.

Cum a reusit Noe ca in 7 zile sa transforme arca in cea mai mare gradina zoologica?

>>

 Cum a reusit Noe sa-si transforme arca in cea mai mare gradina zoologica? Explicatie: ma refer la faptul ca, saracul, a reusit ca intr-o saptamana sa aduca pe a sa corabie si ursii polari, si cangurii din Australia. Cum o fi reusit el oare sa gaseasca suficient spatiu pentru fiecare animal, ba chiar si hrana (cine stie, poate i-or fi donat americanii vreun portavion, ceva). Ca sa nu mai zic ca toate acestea trebuiau facute in 7 (sapte) zile. Cred ca Noe=Superman!

(D. C., elev)

 

M-am gandit la inceput ca intrebarea, fiind rautacioasa, nu merita raspuns. Aveam si o oarecare indreptatire in activitatea Mantuitorului, dar nu vreau sa ma lungesc cu introducerea (vezi Luca 20[93]) si voi intra direct in subiect.

O prima chestiune ridicata de tine este aducerea animalelor pe arca de catre Noe. Textul biblic e lamuritor, cuvantul lui Dumnezeu catre Noe a fost: Sa intre in corabie din toate animalele, din toate taratoarele, din toate fiarele si din tot trupul, cate doua, parte barbateasca si parte femeiasca, ca sa ramana cu tine in viata (Facere 6, 19). Deci, nu se spune ca ar fi alergat Noe dupa ele, ci Dumnezeu le-a trimis. El a zis: Sa intre... si animalele au intrat, ascultand porunca Creatorului. Si fii sigur, animalele nu s-au mancat intre ele, pentru ca, in preajma unui om drept, legile firii se schimba (vezi ursul din viata Sfantului Serafim de Sarov sau leul din viata Mariei Egipteanca - si exemplele ar putea continua).

 In legatura cu Polul Nord sau Australia, lucrurile stau altfel. Cei mai multi considera ca Pamantul avea o cu totul alta forma si ca despicarea continentul initial, Pangeea s-ar fi intamplat dupa catastrofa. Exista un text in acest sens: Iar lui Eber i s-au nascut doi fii: numele unuia era Peleg, pentru ca in zilele lui s-a impartit pamantul... (Facerea 10, 25). Numele de Peleg inseamna "impartire", deci versetul pare sa sugereze ca numele i-a fost dat de tatal sau, Eber, pentru a comemora un mare eveniment al impartirii care a avut loc cu putin timp inainte sa se nasca. Sunt exegeti si creationisti care gasesc ca-i vorba de impartirea dupa limbi, insa multi considera ca exista posibilitatea ca ambele diviziuni sa fi avut loc in acelasi timp. Oricum, orice profesor de geografie iti va confirma ca a fost o vreme cand pamantul a fost separat de ape. Dar si mai bine poti observa privind cu atentie o harta a lumii. Poti observa ca Madagascarul, spre exemplu, e "decupat" din sud-estul Africii continentale, ca America de Nord se uneste aproape perfect cu Europa daca "sorbi" Oceanul Atlantic, la fel si in cazul Americii de Sud si al Africii... Chiar si Platon vorbeste in Dialogurile sale despre existenta la inceputuri a unui singur pamant inconjurat de ape. Asa ca nu trebuiau sa vina cangurii din Australia... si, oricum, daca trebuiau sa vina, veneau si de acolo.

M-am bucurat sa aflu din epistola ta ca, in principiu, nu negi universalitatea potopului, problema ta fiind arca. Cred sa stii, despre potop se gasesc relatari la mesopotamieni, la aborigenii australieni si, de fapt, in vechile culturi din toata lumea. Se intelege ca "informatia" aceasta despre potop era in zestrea traditiei orale transmise de la Noe urmasilor. Citeste si ceea ce scrie Mircea Eliade in Istoria ideilor si credintelor religioase, vol. I., in Tratatul de istoria religiilor, in Imagini si simboluri...

Sa vedem acum cum stau lucrurile cu spatiul arcei... Avem sansa sa discutam pe date concrete pentru simplu motiv ca Sfanta Scriptura consemneaza efectiv dimensiunile ei (vezi Facere 6, 14-16). Astfel, arca urma sa fie in esenta o cutie uriasa conceputa mai degraba in ideea stabilitatii pe apele potopului decat pentru deplasarea pe apa[94]. Presupunem ca un cot era de 44,45 cm., valoare minima sugerata. Transformand in dimensiunile prezentate in Biblie intelegem ca arca lui Noe era mai inalta decat o cladire obisnuita cu trei etaje si lunga cat o data si jumatate cat un teren de fotbal. Capacitatea volumetrica totala era egala cu 39.506 mł. Cum un vagon de marfa standard are o capacitate efectiva de aproximativ 75 mł, arca avea o capacitate volumetrica egala cu cea a 526 de vagoane de marfa standard. Evident, ea putea transporta un numar extrem de mare de animale, fiind intentionat conceputa ca sa incapa in ea reprezentanti ai tuturor speciilor de animale de pe intreg pamantul. Cum un vagon de marfa standard poate transporta 240 de oi, arca putea transporta peste 125.000 de oi. Marimea medie a tuturor animalelor consideram ca este mai mica decat cea a unei oi (sa tinem cont si de faptul ca Dumnezeu, cu siguranta, a chemat la arca animale fertile, deci tinere), iar in ziua de astazi exista mai putin de 18.000 de specii de animale terestre in viata. Se intelege ca ies din calcul animalele marine, ele putand supravietui deluviului global. Era deci loc si pentru destula hrana. De altfel specialistii au localizat ramasitele arcei lui Noe in masivul vulcanic Ararat.

Un pasionat cercetator al intelesurilor Bibliei, Angelo Palego si-a consacrat o buna parte din viata celor treisprezece expeditii in masivul vulcanic din Turcia orientala. Calauze i-au fost textul sacru si o imagine realizata de satelitul "Lancer", de la o altitudine de 840 km. Cu prilejul acestor expeditii, Palego a redescoperit resturile arcei, impartite in doua mari tronsoane, pe un ghetar situat la o inaltime de circa 4.800 m. Conditiile climaterice extrem de aspre au ingaduit lemnului gudronat sa reziste procesului natural de distrugere. Fragmentele recuperate in trecut de alti exploratori au fost supuse testului cu carbon 14, stabilindu-se ca vechimea lor este de 5.000 de ani, ceea ce corespunde datarii biblice. Cele doua bucati ale arcei sunt pe jumatate ingropate in gheata si se afla intr-o pozitie greu accesibila[95]. Ceea ce este foarte interesant e ca dimensiunile coincid cu cele indicate in Biblie.

Tin sa mai precizez ca exista o multime de carti despre creationism pe piata actuala: Henry M. Morris - Bazele biblice ale stiintei moderne (aparuta in mediul protestant), Creationism stiintific, Nathan Aliezer - La inceputuri, Ioan Vladuca - Elemente de apologetica ortodoxa, Ortodoxia si eroarea evolutionista, Ierom. Serafim Rose Cartea Facerii, Cartea lumii si Omul inceputurilor, asta ca sa citez din cartile aparute in ultima vreme la noi. Din cartile lui H. Morris si din cea a ieromonahului Serafim am citat si eu in raspunsul pe care ti l-am dat. Cauta si pe internet, cel putin in limba engleza vei gasi foarte multe materiale semnate de Henry M. Morris si echipa sa de cercetatori.

 

[93] De vazut si comentariul de subsol din lucrarea mea Hristos si tinerii, Editura Bunavestire, 2003, pp. 10-11.

[94] Exista chiar si o inedita lucrare, in engleza, pe aceasta tema: Arca lui Noe - studiu de fezabilitate, John Woodmorappe, 1996 (nota a editorului la Cartea Facerii, Cartea lumii si Omul inceputurilor a Ieromonahului Serafim Rose, Editura Sophia, Bucuresti, 2001).

[95] Cf. Angelo Palego, Cum am gasit Arca lui Noe, Humanitas, Bucuresti, 2003 (coperta IV).

Produsele din soia. Imitatie de carne? Imitatie de post?

>>