Titanic Orchestra

©[e-mail]
Translation Diana Bulboaca

ORCHESTRA TITANIC

de Hristo Boytchev

Trei cerşetori reuşesc sã punã în aplicare cel mai mare truc de

scamatorie al tuturor timpurilor.

Personaje
Doko

Luko

Meto

Luba

Harry

Actul 1



O gară dezafectată în mijlocul pustiului, locuită de cîţiva vagabonzi. Meto împătureşte cu atenţie nişte partituri şi le taie cu cuţitul. Din când în când se opreşte ca să citească vreun nume de pe partituri, " Beethoven, Bach, Herbert von Karayan". Când a terminat de adunat tăieturile, deschide uşa toaletei şi le prinde într-un cui, apoi bate în geamul sălii de aşteptare.
Meto (tare) Ieşiţi afară! Vine trenul!

Vagabonzii ies pe peron, cu valizele în mîini. Luko este îmbrăcat cu o uniformă veche de ceferist, iar Meto este desculţ.

Meto Grăbiţi-vă! Puneţi valizele jos în faţă voastră. Vor crede că aşteptăm trenul. Aşa ...în linie! Zâmbiţi! Deci...cînd trenul va opri ce vom face?

Luba Va opri?!

Meto Metaforic vorbind! E doar o repetiţie. Repetăm pentru o situaţie pe care îmi place s-o numesc "Urcarea în tren" . Personajele sunt: Luko, fost şef de gară , Doko, fost îngrijitor de urşi, Luba, fostă....nu mai contează....şi eu. Eu sunt personajul principal. Nu uitaţi asta – personajul principal. Deci, trenul se opreşte şi ce facem? Asta-i întrebarea.

Luko Dacă opreşte, nu vor deschide uşile.

Luba Măcar să ne arunce ceva de mâncare....

Luko Nu sunt un cerşetor, ci şef de gară.

Luba Ai fost şef de gară, acum eşti un cerşetor.

Luko Da, şi nu plăteşti nici un fel de chirie aici. Trăieşti pe gratis.

Meto Nu e gara ta.

Luko Obişnuiam să lucrez aici.
Meto „Obişnuiai”, dar acum eu am preluat conducerea.

Luko Tu?

Meto Da, eu.

Luko Am fost şeful acestei gării toată viaţa mea.

Meto E adevărat, ai fost, dar eu sunt şeful acum. Deci trenul vine şi noi ce facem? Trenul vine şi ce...

Luko Nu va opri.

Meto Linişte! Nu putem lucra aşa! Vreau linişte absolută! Linişte şi concentrare. Deci trenul opreşte, urcăm şi schimbăm valizele goale cu unele pline şi apoi coborâm.

Luba Ne vor bate de vor scoate untul din noi.

Meto Nu mă întrerupe. Nu pot continua în modul asta să lucrez. Începem! Haideţi!

Vagabonzii îşi duc valizele încet în sala de aşteptare.

Meto (pentru sine) Nu pot lucra aşa. Când spun „tren” tot ce ar trebui să facă....

Vagabonzii vin in fugă pe peron.

Meto Ce faceţi?

Luko Ai spus „tren”.

Meto S-ar putea să fi spus, dar nu am spus că vine, nu? Înapoi la locurile voastre.

Vagabonzii merg înapoi în gară, vociferînd.

Meto (pentru sine) Renunţ. Nu pot lucra cu astfel de oameni.... (strigă) Vine trenul!

Vagabonzii vin în fugă cu valizele unul în spatele celuilalt.

Meto Valizele în faţa voastră! Aşa! Drepţi! Zâmbiţi! Aşa! Trenul opreşte. Uşile se deschid. Luba, tu eşti ţăranca însărcinată, urci în tren şi mergi în primul compartiment de lîngă toaletă.

Luba îşi exersează rolul în faţa lui Luko, iar Duko, fiind foarte beat, cade.

Meto Doko, ridică-te. Stai drept ca un călător normal. (Doko se ridică şi iarăşi cade)

Ţi-am spus să stai drept! Şi încetază să plîngi după ursul ală stupid. Să continuăm: Deci Luba îşi pune valiza goală în plasa pentru bagaje lîngă alte valize....Vreau să văd plasa pentru bagaje!

Vagabonzii îşi ridică valizele deasupra capului imitînd plasa de bagaje.

Meto După ce îşi pune valiza în plasa pentru bagaje, Luba începe să plîngă încet sensibilizîndu-i pe ceilalţi călători. Apoi Luko apare la fereastră pretinzînd că este soţul ei şi spune:”Luba, Luba de ce mă parăseşti?”

Luko Luba, Luba de ce mă parăseşti?

Meto Bine, bine, mai trebuie să lucrăm la asta...Să continuăm. Luba începe să plîngă şi mai tare, făcîndu-i pe pasageri să le pară şi mai rău pentru ea. În acel moment Doko începe să cînte pe peron: „ Doko a venit pe lume....”

Doko (cîntînd) Doko a venit pe lume cu o durere fără nume...

Meto O să lucrăm la cîntec mai târziu. Continuăm, toţi călătorii emoţionaţi de cîntec, se vor uita la Doko, în acel moment, chiar înainte ca trenul să pornească, Luba se ridică , îşi ia valiza...dar fiţi atenţi....nu ia valiza ei , ci valiza altcuiva şi coboară din tren. Asta-i tot. Pur şi simplu. Întrebări?

Luba Vine trenul! (se aude zgomotul unui tren)

Meto Puneţi valizele în faţa voastră. Relaxaţi-vă! Drepţi! Zîmbiţi! Bine.

Trenul trece ca un fulger prin gară.

Luko N-a oprit nici de data asta!

Călătorii aruncă în ei cu jumătăţi de sandvich-uri şi cu sticle goale.Vagabonzii îşi acoperă capul cu mîinile. Luba este lovită cu o sticlă plină pe jumătate şi cade, prinzînd sticla. Trenul dispare în depărtare. Toţi strigă mînioşi şi îi smulg sticla.

Luba Nu! E a mea.

Meto Ştii că împărţim tot ce e aruncat din tren.

Luba Da, dar pe mine m-a lovit.

Meto Atunci bea-o singură.

Luba Doar alcoolicii beau singuri. Sunt eu oare o alcoolică?! (îi dă şi lui Doko) Nu mai plînge, bea! Pentru morţi şi pentru vii! Era doar un urs, pentru Dumnezeu, nu era o persoană....

Doko Sunt trist. Trăiesc cu ea într-o rezervaţie naturală şi apoi moare.

Meto A murit pentru că i-ai vîndut mîncarea pentru băutură...

Doko Da, dar m-a iubit. La sfîrşit şi-a vîndut singură mîncarea ca să-mi ia de băut.

Luba S-a sinucis din dragoste pentru tine.

Doko În primul rînd, am vîndut doar mîncarea bursucului şi el...

Luba A murit?

Doko Nu, a fugit. Apoi cerbii, apoi porcii alergatori...toţi au fugit. Am mai rămas doar eu pentru că şi Katya a plecat. A murit din dragoste.

Meto A murit de foame.

Luba Nu. Putea să aleagă şi nu a fugit. A murit din dragoste.

Doko Am suferit pentru Katya. Dacă aţi şti cît am suferit pentru ea.

Luko Ştiu. Am suferit şi eu, cînd am fost lovit de sticla aia aruncată din tren! Vă amintiţi? O sticlă plină de Smirnoff !

Meto Vom fi omorîţi cu toţii aici. Toţi. De ce nu mergem într-o gară adevărată? Am putea lua un tren şi....

Luba (oftînd) Cine ne-ar lăsa pe noi într-o gară adevărată?!

Meto Eu sunt muzician şi mă vor lăsa oriunde. Pot citi partituri.

Luba (uimită)Poftim?

Meto Pot citi partituri. Uite. (Îi arată partiturile)

Luba De ce le-ai tăiat?

Doko Pentru toaletă, ce....

Meto Nu, scuză-mă, le-am tăiat pentru că le ştiu pe dinafară.

Luko Ei şi, şi eu ştiu mersul trenurilor pe dinafară. 107 de staţii.

Meto Ştii cîte note sunt?

Luko Nu, cîte?

Meto Pe o singură partitură sunt mai mult de o mie.....Îmi ziceau Maestro von Metonyan.

Luba Deci erai armean?!

Meto Eram şi voi fi. Am dirijat Beethoven, Bach, Feuerbach....

Luko Scuze, dar Feuerbach nu era un filosof?

Meto Nu contează, am studiat şi filosofia.

Luko Ai studiat filosofia.

Meto Da, am două diplome universitare.

Luko Şi unde ai studiat filosofia?

Meto La Conservator, am studiat-o la Conservator.

Luba Mie mi-ai spus că erai la Institutul de Psihiatrie.

Meto Da, şi asta-i adevărat. Am fost la două academii. Am fost chiar şi în închisoare.

E cea mai mare şcoală a vieţii, iar acum sunt şeful gării ăsteia infecte....

Luko Nu, nu eşti. Eu am fost şeful gării.

Meto Da, dar tu m-ai invitat aici ca să fiu şeful gării.

Luko Poftim? Cine te-a invitat să fii şeful gării?

Meto Nu tu mi-ai spus că afacerea nu merge bine şi m-ai invitat să te ajut să rezolvi problema?

Luko Nimeni nu te-a invitat aici, tu singur ai venit şi ţi-ai oferit serviciile.

Meto Da, şi tu ai fost de acord. Mi-ai dat postul de manager în schimbul unei sticle de bătură pe zi.

Luba Linişte, vine un tren!

Zgomotul unui tren.

Luko Dar nu apare în mersul trenurilor!

Trenul intră în gară şi ei sunt prinşi într-o furtună de gunoaie. O sticlă îl loveşte în cap pe Doko şi cade inconştient. Trenul dispare în depărtare.

Luba (ţipînd) Criminalilor!

Luko Asta nu-i viaţă. Eu plec de aici! Voi verifica care sunt orele de plecare pentru Copenhaga şi voi coborî la Reykjavik.

Luba Criminalilor!

Meto (supărat) Criminalii au şi ei inimă, Luba!

Luba Iartă-mă, nu am vrut să te supăr, doar că nu mai rezist nervos. Ar fi putut măcar să ne arunce nişte sticle pline...dar...(Izbucneşte în plîns) Nici măcar nu te poţi îmbăta ca lumea. Nici un tren nu opreşte aici.

Meto Toţii mecanicii de tren sunt nişte bastarzi! Voi sfîrşi prin a ucide un ceferist, să vedem cine-i primul? (se uită la Luko) Şi nu voi aştepta prea mult.

Luba Nu vor să oprească aici! Nimeni nu opreşte aici.

Meto (încă nervos) De ce ar opri? Uitaţi-vă puţin la voi cum arătaţi! Cum mi-am putut imagina că pot lucra cu nişte lepădături ca voi? Şi uitaţi-vă cum arată gara asta! Şi una peste alta ar trebui să plătim chirie....

Luko Poate dacă am face curat.

Meto Trebuie să arate ca nouă, astfel încît mecanicii de tren să creadă că e o gară adevărată, să oprească şi să spună: „La dracu !”

Luba Bine, atunci terminăm de băut şi ne apucăm de treabă.

Meto (bea din sticlă şi o dă şi celorlalţi)Da, doar sticla asta şi apoi trecem la treabă. Gara asta trebuie să arate ca nouă....

Doko (bînd) Gara asta trebuie să arate ca nouă....

Luko (bînd )Gara asta trebuie să arate ca nouă....

Luba (bînd) Gara asta trebuie să arate ca nouă....

Meto (bînd) Şi cînd mecanicul de tren o va vedea, va spune...

Toţi „La dracu!”

Meto Da. Şi va opri. Luko, spune-ne ce tren vrei să prinzi?

Luko Trenul numărul 29-81 pentru Praga. Cu schimbare în Varşovia pentru Berlin şi Hamburg. De la Hamburg la Copenhaga şi Reykjavik. Ultima vagon de pasageri este pentru Olso şi Stockholm şi aşa mai departe. Repet – Budapesta, Varşovia, Berlin, Hamburg, Copenhaga, Reykjavik, Oslo, Stockholm, St. Petersburg, Vladivostok, Vancouver, san Francisco, Los Angeles, New Orleans, Chicago, New York....

Încep să aţipească. În depărtare se aude zgomotul unui tren.

Actul 2

Luko are în mîini mai multe şepci de ceferist.

Luko Vor crede că suntem ceferişti şi vor opri.

Meto Dar pantofi?

Luko Nu erau în magazie, doar şepci....

Meto Eu nu am pantofi şi el îmi dă o şapcă....

Luba Vine un tren! (zgomotul unui tren care se apropie)

Meto Valizele în faţă! Repede! Nu mai zîmbiţi! Aşa!

Luba A oprit?

Meto ????

Luko (frecîndu-se la ochi) Internaţionalul?!

Zgomotul unor uşi care se deschid.

Luko (strigînd) Feriţi-vă! Iar aruncă ceva!

Un cufăr imens se loveşte de peron şi trenul pleacă. Deschid sfioşi cufărul şi un vagabond beat purtînd un joben şi un pardesiu vechi iese afară din cufăr.

Harry (arătînd spre gară)Aici e gara Stokholm?

Luko Poftim?

Harry Aici este gara Stokholm?

Meto Cred că glumeşti!

Beţivul cade.

Luba E mai rău decît noi.(îi pune în mînă sticla.) Bea,vagabondule, bea.

Meto Noi primim doar gunoaie aici. Dar, ia uitaţi-vă, pantofii lui sunt noi.

Bărbatul bea toată sticla şi, înviorat, ridică capul.

Harry Călătoresc spre...

Meto Vei merge în acelaşi loc în care mergem şi noi....

Harry Poftim! (bea iarăşi, se îneacă şi scoate din gură un ou. Toţi se holbează la el. Bărbatul decojeşte oul. Un ou fiert tare. Ia un cuţit şi îl taie în bucăţi înainte să-l mănînce.)

Meto (uimit) Nu-mi vine să cred. Cine eşti?

Harry Eu sunt....

Meto Un coşar?

Harry Nu.

Îi dă un pahar, iar Luba îl umple pentru el.

Luba Cine eşti?

Harry Sunt artist.

Meto Poftim?

Harry Un artist. Un iluzionist.

Luba Iluzii?!

Doko Ce înseamnă asta?

Harry Totul în lume este iluzie. (un porumbel îi iese din mînecă.) Cezar a spus că lumea are nevoie de pîine şi de....ce? Vă întreb!

Luba Băutură!

Harry Nu. Oamenii au nevoie de pîine şi spectacol. Ştiţi cine a fost Cezar?

Luba Da, bineînţeles, a fost....

Meto (Lubei) N-ar trebui să vorbeşti cu străinii!

Harry Nu trebuie să ştiţi neapărat cine a fost Cezar. Dar să vedem ce ştiţi despre Marquez?

Luba Ştiu cine a fost Marx.

Harry Nu Marx. Marquez. Gabriel Garcia Marquez. „Un veac de singurătate”....pagina 234, paragraful opt: „ şi într-o zi în Macando a sosit.....” şi vă întreb cine a sosit în Macando? Şi Marquez a răspuns: un circ. Aşa a răspuns Marquez, nu eu.

Luba Da, circ. Circul e un lucru frumos.

Harry Putem vorbi şi despre Shakespeare. Ce e lumea, vă întreb; el a răspuns – Lumea este o ....

Luba Gară?

Harry Nu, lumea e o scenă. Înţelegeţi?

Luba Da.

Harry Nu, voi nu înţelegeţi nimic.

Meto (ofensat) Scuză-mă, dar eu sunt.....Maestro von Metonyan

Harry Maestro cum? (izbucneşte în rîs şi ducînd mîinile la gură mai scoate un ou) Mai e şi altceva de băut?

Luba Nu mai e nimic, s-a terminat.

Harry Asta-i rău. Foarte rău. Dacă nu mai e nimic de băut nu vor mai fi iluzii. Noapte bună!

Merge în sala de aşteptare şi cade pe podea, începînd să sforăie.

Heblu.
Actul 3

Dimineaţa. Toţi dorm pe peron. Meto se trezeşte, tremură de frig şi îşi frecă picioarele unul de altul. Vede cuţitul pe care Harry l-a lasat cînd a taiat oul. Îl ia şi intră în sala de aşteptare. Ceilalţi îl privesc îngroziţi. O clipă mai tîrziu iese cu pantofii galbeni ai lui Harry. Ţine în mînă haina lui Harry, scotocind prin buzunare.

Meto Nici un ban....

Luba L-ai omorît?

Meto Doar nu te aşteptai să plec desculţ?!

Luko Poliţia va fi aici dintr-un moment într-altul.

Meto Nici o problemă. Îl voi arunca de pe pod într-un vagon de marfă.(Caută prin buzunarele hainei) şi nici un act....

Luko Voi spune tot poliţiei.

Meto Scoate ouăle din buzunar.(scoate ouăle din buzunar şi le aruncă pe jos.)

În acel moment se deschide uşa sălii de aşteptare şi bărbatul iese cu un cuţitul înfipt în stomac. Mîinile îi tremură de la mahmureală.

Harry Vă rog mult, trebuie să beau ceva!

Toţi se uită la el îngroziţi. Meto leşină.

Harry (imploră)O bere, vă rog!

Luba îi întinde o cutie cu bere.

Harry Dă-mi-o! (Bea fără a observa cuţitul înfipt în stomac) Dar voi cine sunteţi?

Luba Noi suntem...

Harry Da, cine sunteţi voi?

Doko Noi suntem....eu sunt....ursul meu a murit.

Harry (fixîndu-l cu privirea) Tu eşti Doko?

Doko Eu...eu n-am făcut nimic. El...(îl arată pe Meto care zace pe podea)

Harry Nu e el. Tu eşti cel ales.

Doko Pentru ce am fost ales?

Harry Să vezi totul pînă la sfîrşit.

Doko Nu am văzut nimic. Dormeam....Ursul meu a murit....numele ei era Katya.

Harry Ursul tău nu a murit.

Doko Ea murit acum un an chiar sub ochii mei.

Harry Nu a murit – e acolo. (Aarată spre podeaua sălii de aşteptare.) Mergi înăuntru şi ai s-o vezi.

Doko Dar e moartă?!

Harry Ţi-am spus să te duci s-o vezi.

Doko pleacă şi intră calm în sala de aşteptare. Toţi îl aşteaptă încordaţi.

Doko (iese)Ursul meu! Vinde bilete! M-a întrebat, unde vrei să mergi? I-am răspuns, nicăieri....

Luko (aruncă o privire în sala de aşteptare) E cineva acolo?

Doko M-a intrebat, unde vrei să mergi? I-am spus nicăieri. Şi ea mi-a spus, nu, tu ai să mergi undeva. Uite biletul....

Luba Ce ai acolo?

Doko se uită peste umăr.

Luba Un bilet! (i-l smulge din mînă) Un bilet! (i-l dă lui Luko)

Luko Un bilet cu data de 20 august. Adică cu data de astăzi. La naiba!

Bărbatul scoate din cufăr un proiector.

Harry Şi acum o să vă arăt un film foarte rar. (se uită în jur) E mult prea multă lumină aici.

Începe să se întunece.

Harry Aşa e mult mai bine. Să începem.

Filmul începe să ruleze. Publicul nu-l vede. Personajele se uită la film ca hipnotizaţi.

Harry Pe ecran îl puteţi vedea pe marele maistru al dispariţiilor magice, Harry Houdini, care a reuşit să evadeze nu doar din viaţă, ci şi din moarte. Aici îl puteţi vedea cum se apropie de un cufăr de metal, cum intră în el sub ochii a mii de spectatori. Un preot din mulţime se ridică şi spune:”Houdini te joci cu un blestem!” Cufărul este închis şi scufundat în ocean. Un minut, două, trei.....femeile ţipă, mamele acoperă ochii copiilor. Şi chiar la mometul potrivit Houdini înoată la suprafaţă. Marele Houdini care nu a evadat doar din viaţă, ci şi din moarte. Asta-i tot pentru azi. Mîine vom vedea episodul următor. (Iese)

Luba (merge după el) Domnule!

Harry Da?

Luba Cum vă numiţi?

Harry Harry.

Luba Harry Houdini?

Harry Mi-ai putea spune şi aşa. (iese)

Heblu.
Actul 4

Dimineaţa. Aşteaptă cu toţii în faţa camerei lui Houdini. Şoşotesc. Meto fumează încordat..

Luba Cînd se va trezi vom vedea al doilea episod. Ce crezi că se întîmplă în al doilea episod?

Doko Şi ea m-a întrebat, unde vrei să mergi? Eu am spus – nicăieri. Nu, a spus ea, tu o să mergi undeva astăzi. Uite biletul , a spus ea....

Luba (întizîndu-i lui Doko o sticlă) Bea! Bea sau te vei trezi din beţie....

Luko (uitîndu-se la bilet) Nu am văzut ursul, dar biletul are data de astăzi....

Luba (bînd) Mi-e frică! Beau, beau şi nu mă îmbăt? Are un cuţit înfipt în stomac şi el bea bere.

Meto Cuţitul i-a intrat în stomac şi azi va muri.

Luba Dar cum s-a răcit berea?

Luko Data nu putea fi aplicată decît cu un dispozitiv special.

Doko Unde vrei să mergi, m-a întrebat. Nicăieri, am spus eu. Nu, a spus ea, tu o să mergi undeva. Uite biletul, a spus ea....

Toţi se uită la uşa lui Harry.

Luba Încă nu s-a trezit?

Meto A murit. Cred că rana s-a infectat şi a murit.

Doko Unde vrei să mergi, m-a întrebat. Nicăieri, am spus eu. Nu, a spus ea, tu o să mergi undeva. Uite biletul, a spus ea....

Luko Nu a fost un film prost, nu?

Luba Nu, a fost bun. Imi plac filmele de dragoste.

Luko Nu a fost un film de dragoste.

Luba Ba a fost.

Luko Ba nu.

Luba Ba da. Toate filmele vorbesc despre dragoste.

Luko Linişte! Îl vom trezi.

Luba Shhh!

Meta Ce film a fost? Ce film aţi văzut?

Doko ia un chiştoc de pe podea. Îl pune în gură şi se caută în buzunare după chibrituri. Găseşte o cutie de chibrituri şi o deschide.

Doko Ursul meu! (toţi sar înspăimîntaţi)

Meto Unde-i?

Doko În cutia de chibrituri. (deschide cutia şi vorbeşte cu cineva dinăuntru.) Da. Eu sunt. (pune cutia la ureche) Mă întreabă unde vreau să merg....(strigă)...Nicăieri. (Duce iarăşi cutia la ureche) Nu, spune ea, vei merge undeva....Uite biletul....

Ia biletul din cutie şi i-l dă lui Luko

Luko Un bilet pentru 20 august! Are data de astăzi, nu?

Doko (către cutie)Katya?

Meto (se uită în cutie) Idiotule! E nebun de legat. Nu-i nici un urs aici. Hai, Katya, la gunoi cu tine!

Aruncă cutia la gunoi. Se aude răgetul asurzitor al unui urs şi Harry Houdini apare cu cuţitul înfipt în stomac. Are în mînă cutia de chibrituri.

Harry Cine a aruncat cutia de chibrituri?

Doko (arătîndu-l pe Meto) El a aruncat-o.

Harry Ai crezut că ursul va dispărea? Da?! Nu va dispărea. E în tine. Va dispărea cînd vei dispărea şi tu. Da, problema poate va dispărea, dar va disparea o dată cu martorul, care eşti tu. E clar?

Luba E clar.

Harry Nimic nu-i clar pentru tine. Nu există nici o filosofie pentru alcoolicii ca tine care vor să dispară şi în acelaşi timp vor să rămînă aici.

Doko Noi nu vrem să dispărem...Noi vrem să....

Luba Noi vrem să urcăm în tren şi să plecăm de aici...

Harry Unde?

Luba Unde merg şi ceilalţi...în alt loc decît ăsta...

Harry Nu există un astfel de loc. Întreaga lume este Titanicul şi toţi suntem călători. Singura evadare e imaginaţia.

Luba Cum spui dumneata, domnule Harry!

Harry Da, iluzia. Dar nu genul ăsta de iluzie ( smulge sticla din mîinile Lubei şi o aruncă). Şi nici ăsta (scoate un ou din gură.) şi nici ăsta (îşi scoate cuţitul din stomac şi îl aruncă) Dispariţia nu poate avea loc decît prin suprema iluzie. Iluzia are loc aici (îşi duce degetul la tîmplă) şi se transformă în spirit. Şi aici, eliberaţi de materie, vom realiza ceea ce visăm. Aici în lumea minunată a spiritului.