Titanic Orchestra

Luko Da. O ameninţare cu bombă într-un tren şi toata lumea a coborît.

Luba Crezi că ar putea exista o bombă în trenul ăsta?

Luko Nu ştiu. Nu aş putea să spun.

Luba E o bombă în tren!!!

Harry Tot ce aţi vrut a fost un tren. Nu e un tren cu o bombă.

Meto Unde e toată lumea atunci? Trebuie să fie o bombă.

Deko Decideţi voi. Eu oricum sunt prost. Dacă este – este. Dacă nu este – nu este.

Meto Voi ştiţi ce se întamplă acum? Duc trenul într-un loc sigur să îl arunce în aer.

Luko Cred că a ajuns deja într-un loc sigur. O să oprească în curînd.

Meto Există bombe care explodează în momentul în care trenul opreşte.

Luba De asta nu a oprit pînă acum, nu? Şi deci nu va opri niciodată!

Doko Aş vrea să explodeze odată să se termine toată povestea asta.

Luko Nu vreau să mor în trenul ăsta. Mi-am petrecut toată viaţa urmărind trenuri trecînd fără nici un rost. Nu vreau să...

Luba Merit să mor. Merit să mor, dar îmi e frică de aşteptare. Cred că ar fi mai bine dacă aş sări.

Meto O să murim cu toţii, asta e clar. Iar Harry va fi primul. O să îl aruncăm pe el primul şi apoi vom muri cu toţii.

Harry N-o să moară nimeni.

Luko Nu? Atunci cum vom scăpa de aici?

Harry Vă pot scoate de oriunde.

Meto Cum?

Harry Vă pot spune, dar pe rînd.(Deschide capacul cufărul.) Luba, tu prima.

Luba se uita în jur şi intră în cufăr.

Actul 11

Meto S-a închis înăuntru cu Luba?(Se uită pe fereastră) Nu văd nimic. Luba? Luba? Spune ceva. Ce fac acolo?

Luko Nu ştiu. Probabil îi spune cum o va salva. Nu asta a spus?

Meto Cum are de gînd să o salveze, dacă nici trenul nu poate să-l oprească?

Luko Nu ştiu. A spus că o să ne zică pe rînd.

Meto De ce pe rînd?

Doko Eu nu intru acolo. Nu vreau să mă salveze el. Am omorît-o pe Katya. Am lăsat-o să moară de foame şi pentru asta merit să mor...

Meto O să mori, dar înainte o să-ţi plăteşti păcatele tale acolo înăuntru.

Doko Acum înţeleg, el e aici cu un scop anume. Noi suntem toţi nişte păcătoşi şi el e aici să ne facă să plătim... Unul cîte unul. Ţineţi minte asta!

Luko Eu nu am nici un păcat.Şi nici nu vreau ca cineva să mă... Eu nu intru acolo.

Doko El e aici cu un scop... unul cîte unul. Ţineţi minte asta!

Meto De ce am lăsat-o pe Luba să intre acolo? De ce?

Luko A intrat de bunăvoie. Nu poţi să opreşti niciodată o femeie.

Cufărul se deschide Luba iese afară.

Luba E rîndul lui Doko să intre.

Doko Al meu?!

Luba Da.

Doko Meto, să intru?

Meto De ce mă întrebi pe mine?

Doko Cum o să fie înăuntru?

Meto Întreab-o pe Luba, ea ştie.

Doko Luba?

Luba Nu mă întreba pe mine. O să vezi.

Doko Dumnezeule!!!!!(intră)

Meto Ce s-a întamplat?

Luba Nu întreba.

Meto Spune-mi!

Luba Nu există nici un tren.

Meto Ce?!

Luba Îţi spun că nu există nici un tren.

Meto Atunci ce este?

Luba Vei vedea cînd vei intra. Ăsta nu e cu adevărat un tren.

Luko Ce este atunci?

Luba Vă va spune cînd veţi intra.

Doko iese afară.

Doko Luko, e rîndul tau.

Luko Nu.

Doko Intră, Luko, nu are de ce să-ţi fie frică.

Luko Nu?!

Doko Nu. Intră.

Luko intră.

Meto (către Doko) Ce s-a întîmplat?

Doko Nu am înţeles o iotă, dar am fost de acord cu tot.

Meto Ce a făcut?

Doko Nimic. Cînd am intrat, a spus o groază de lucruri deştepte, dar nu am înţeles nimic. Real, imaginar, chestii din astea.

Luko iese.

Luko Are dreptate. Are dreptate întru-totul.

Harry iese.

Harry (către Meto) Ai de gînd să intri?

Meto Nu. Vom vorbi aici, ca între bărbaţi, faţă în faţă, cu toată lumea. Spune-mi ce se intamplă!

Harry Nu pot să-ţi spun nimic.

Meto De ce?

Harry Pentru că...pentru că eu nu exist.

Harry Poţi să repeţi?

Harry Tu şi eu şi trenul vostru, sunt toate rezultate ale imaginaţiei voastră. Sunteţi doar nişte spirite ce visează, ce văd o lume care de fapt nu există.

Luko Aşa este! Nu se poate ca un sistem aşa de absurd precum linia noastră de tren să existe. Cine s-ar fi gîndit să creeze ceva aşa de ridicol?

Doko Şi cu bomba cum rămîne?

Luko Care bombă? Nu există nici măcar un tren şi tu te apuci de căutat o bombă?

Harry Nu există nimic. Şi nu este nici moarte. Totul este doar un vis despre un spirit etern care visează la nesfîrşit.

Luba Vreau să mor, eu am păcate.

Harry Nu există nici păcate, pentru ca nu este nimeni faţă de care să greşeşti. Nimeni şi nimic nu există, exact cum ţi-am spus.

Meto Am mai auzit asta, înainte ca tu să mi le fi spus. Dar nu e nici o dovadă că lucrurile sunt cum spui tu că sunt.

Luko Dar poţi demonstra că minte?

Meto Nu, nu pot, dar nu avem nici o dovadă împotriva lui.

Harry Ba există şi ai să vezi. Îţi vei imagina ceva ce nu se poate întîmpla în realitate. Uită-te la cufăr. Sigur poţi vedea încuietoarea. Oare poate cineva să iasă din cufăr dacă este închis înauntru?

Doko Nimeni nu ar putea reuşi.

Luko Nu.

Meto Nu ar putea.

Harry Aşa e, în realitate, nu ar putea. Dar dumneavoastră, doamnelor şi domnilor, vă veţi imagina că se poate, ceea ce va dovedi că viaţa este doar o iluzie. (intrînd în cufăr) Meto, ia cheia şi închide cufărul. Numără pînă la 10, după care deschide-l, eu nu voi mai fi, pentru că tu iţi vei imagina că nu sunt acolo. Atîta timp cît auzi muzica orchestrei de pe Titanic, viaţa va fi un one-man show .Hopa sus!

Meto îl închide în cufăr şi numără pînă la 10.

Meto Şi-a imaginat deja careva că Harry nu mai e în cufăr?

Toţi Nu.

Meto Ce nu se poate întîmpla, nu se poate întîmpla.(bătînd în capacul cufărului). Harry ? Voi număra pînă la 20 dacă este nevoie.(Deschide lacătul). Hai, Harry, acum poţi să ieşi.

Luba Nu e nimeni?
Actul 12

Luba Unde-i Harry?

Meto Pe aici pe undeva. Harry? Bravo! Harry! Gata, poţi să ieşi!

Luba Înăuntru nu e?

Meto E pe aici? (Se uita prin vagon)

Luba Nu te mai osteni să-l mai cauţi. Harry pur şi simplu s-a dizolvat.

Luko Nici măcar nu a existat. Era doar în imaginaţia mea.

Luba Şi în a mea.

Doko Niciodată nu mi-aş fi închipuit că îmi pot imagina aşa ceva.

Luba Harry a reînviat. A luat păcatele noastre şi a reînviat.

Luko Nu a reînviat. Nici măcar nu a existat. Era doar o iluzie. Dar totuşi mai rămîne o întrebare.

Meto Numai una?

Luko Da. A spus că există doar UN singur spirit. Deci asta înseamna că numai unul dintre noi visează, iar ceilalti sunt visul lui şi că nu există. Întrebarea este care dintre noi visează şi care dintre noi suntem doar vise?

Meto Încearcă şi ai să vezi.

Luko Cum?

Meto Vei dispărea şi tu. Dacă dispari, asta înseamnă că şi tu eşti un vis.

Luko Nu voi dispărea, pentru că exist. Şi tu eşti visul meu.

Meto De unde ştii cine pe cine visează?

Luko Voi încerca, dar nu voi dispărea.

Meto Încearcă!

Doko Asta nu-i o glumă. Nu vă jucaţi cu lucrurile astea.

Meto Lasă-l să încerce. Oricum nu există.

Luko Vom vedea cine nu există.

Meto Tu, Tu nu existi ! M-am săturat să te tot visez.

Luko Vom vedea cine visează pe cine! Închideţi-mă în cufăr şi numără pînă la 10.

Intră în cufăr. Meto închide lacătul, numără pînă la 10, după care ridică capacul.

Luba Nu e acolo?

Doko V-am spus să nu vă jucaţi cu lucrurile astea.!

Meto Adevărul începe să iasă la lumină. Deci Luko nu exista? Acum nu avem decît să aflăm care dintre noi trei există şi care nu. Hai! (Îi arată cufărul lui Doko)

Doko Nu, nu eu! Eu exist, încearcă tu!

Meto (ezitînd) Bine. Dar dacă exist, îţi voi rupe oasele în bătaie! (Merge către cufăr)

Luba Meto! Nu ! Nu am să te las! Nu am să te las să dispari!

Meto Sunt o fiinţă fizică şi nu voi dispărea.

Luba Mai bine dispar eu decît să dispari tu. Intru şi eu cu tine.

Meto Haide! Dar numai tu ai să dispari. (Intra împreună). Doko, închide-ne!

Doko Meto, nu, te rog! Luba, nu mă lăsa singur. Astea nu sunt lucruri cu care să te încurci. Totul va fi bine. Nu e nici un tren. Nu e nici o bombă. Unde te duci?

Meto Închide cufarul! Mă voi întoarce într-o clipită şi vom rămîne numai noi doi.

Doko închide cufărul şi numără. Ajunge la 7 şi deschide cufărul.

Doko Meto, Luba ! Metoooooo! (Se plimbă, căutîndu-i). De ce m-aţi părăsit? Ce mă voi face singur? Ce? Vreau să fiu cu ceilalţi. (Umple cufărul cu sticle). Vreau să dispar şi eu. Au dispărut mulţi oameni, iar eu nu sunt mai prejos. La revedere, Doko, la revedere, fraţioare! (Intra în cufăr). A fost bine cît am fost împreună. Dar vezi cum s-au rezolvat lucrurile? La revedere.(Închide capacul şi începe să numere. Ajunge la 10 după care LINIŞTE. După un moment capacul se deschide şi Doko ridică capul). De ce nu am dispărut, în numele lui Dumnezeu? Ce se întamplă? Să mai încercăm o dată... (închide cufărul şi numără încă o data, dar îşi aduce aminte ceva, deschide capacul şi se uită la încuietoare.). De aia nu pot dispărea. Nu e nimeni care să închidă lacătul. Cum pot să mă încui singur? (face cîteva încercari nereuşite, după care iese nervos). Ticaloşii, mi-au jucat o festă grozavă. M-au găsit pe mine cel mai prost. Au reuşit să iasă de aici şi se distrează de minune, iar eu am rămas aici nedispărut. Doamne, sunt cumva prost? Dacă alţii au reuşit să dispară, trebuie să reuşeşti şi tu!! E un lucru teribil să rămîi nedispărut în această lume!(ţipînd). Meto! Luba! Vreau să dispar! Vreau să dispar!(se gîndeşte un moment). Poate că am dispărut? Asta înseamnă să dispari – să nu ai pe nimeni în jur. Asta e, după cum ar spune Hegel, un subiect fără noţiuni. Cum naiba am ştiut asta? Cum de am ştiut asta? De fapt, dacă stau şi mă gîndesc bine, dispariţia mea a început cînd a murit Katya. Întîi a dispărut Katya, după care Harry, apoi Luko, Luba, Meto şi eu am fost ultimul care a dispărut. În altă ordine de idei, asta înseamnă a evada! Am dispărut! (se aşează disperat pe capacul cufărului). Poate careva s-a întors.(deschide cufărul). Nu. Nu e nimeni înăuntru.(se aşează lîngă cufăr). Nu mi-a mai rămas nimic de făcut decît să stau şi să aştept ca cineva să se întoarcă. Dacă cineva se întoarce, înseamnă ca nu am dispărut. (aşteaptă, deschizînd capacul din cînd în cînd). Voi aştepta...