Titlul întreg al proiectului

CAPITOLUL 6- ELSA & EHS ale Nanotehnologiei

Nanotehnologiile au progresat într-un ritm rapid în ultimii ani, atât în laboratoare, cât şi în industrie. Perspectiva nanotehnologiilor este promiţătoare în multe aplicaţii, determinând investiţii impresionante. Probabil pentru prima dată în istoria inovaţiilor ştiinţifice, cercetătorii, autorităţile de reglementare, organizaţiile non-guvernamentale (ONG), organizaţiile consumatorilor, sindicatele şi industria sunt toate implicate în stabilirea de repere, planuri de acţiune, protocoale, coduri de conduită, regulamente etc., pentru a se asigura că nanotehnologiile îşi ating potenţialul protejând siguranţa consumatorilor, mediul (în termeni de poluare şi impactul asupra ciclurilor de viaţă) şi sunt sigure din punct de vedere etic.

Pentru profesor, aducând aspecte etice, juridice, sociale (ELSA), precum şi de siguranţa umană şi a mediului (EHS) în sălile de clasă este o oportunitate de a gândi şi a vorbi despre "imaginea de ansamblu" a ştiinţei şi inovării şi a gândi asupra implicaţiilor acestora nu doar pentru individ, ci și pentru societate. Acesta oferă educatorilor o oportunitate de a stimula discuţiile în clasă despre inovaţiile despre care elevii cred că sunt valoroase (şi care nu sunt), cine va beneficia de acestea, la ce cost.

CONFIDENŢIALITATE

Trăim într-o lume cu multe camere de filmat şi alegerile consumatorilor sunt deja analizate prin utilizarea internetului. Nanotehnologia va duce la mai multe dispozitive mici şi va permite integrarea acestora în interiorul materialelor textile şi în alte materiale compozite (de exemplu jachete cu sisteme integrate de GPS). Etichete "Smart"(NT: "Inteligent”) există deja integrate într-un sistem de urmărire numit Radio Frecvenţă de Identificare (RFID). Acum sunt destul de mari; în viitor, acestea ar putea fi miniaturizate până la un punct şi fiecare obiect comercial va conţine unul, acesta fiind capabil să comunice poziţia sa. Urmărirea obiectelor ar împiedica furtul şi ar asigura siguranţa, dar astfel de dispozitive ar putea fi folosite şi ca "cipuri pentru spionare" în vederea urmăririi oamenilor. O altă viziune în industria CI este conceptul de inteligenţă ambiantă: calculatoarele şi comunicaţiile vor fi întotdeauna disponibile şi gata de a servi utilizatorul într-un mod inteligent: am trăi într-o lume în care suntem şi mai mult interconectaţi, niciodată "singuri", controlaţi ("internet al obiectelor "). În mod evident acest lucru ar adăuga numeroase beneficii pentru viaţa noastră actuală, dar ar ameninţa chiar și mai mult intimitatea.

JUSTIŢIE

Cine va beneficia de nanotehnologie? Vor avea de gând să mai crească decalajului economic şi social dintre "nord" şi "sud" în lume? Vor fi dispozitivele medicale pentru diagnostic sau terapie dezvoltate prin nanotehnologie astfel încât să fie disponibile pentru oricine sau acestea vor fi accesibile numai pentru oamenii bogaţi? Această problemă este menţionată ca fiind "nanodividere".

DIAGNOSTICARE TIMPURIE

În viitor am putea avea dispozitive de diagnostic miniaturizate care pot detecta insurgenţa unei boli, chiar înainte ca simptomele să apară. Unele dispozitive deja existente permit screening-ul genetic pentru anumite boli. Cine va avea acces la informaţiile înregistrate de aceste dispozitive? Faptul de a avea o predispoziţie pentru o anumită boală face o persoană "bolnavă"? Când va începe "boala"? Şi chiar mai mult: chiar vrem să ştim acest gen de informaţii?

MAI MULT DECÂT UMAN?

Oamenii au încercat mereu să îmbunătăţească starea lor de sănătate şi stilul de viaţă. În prezent, există numeroase medicamente şi tehnologii medicale care pot trata boli care doar cu câteva decenii în urmă erau mortale. Dar progresele medicale nu s-au limitat doar la tratamentul bolii. Reconstrucţia părţilor rănite ale corpului este acum posibilă prin biomateriale inovatoare şi implanturi, iar ingineria tisulară deschide posibilitatea de a recrea organe din culturi de celule stem. Chirurgia plastică poate modifica aspectul unei persoane. În viitor, cercetătorii cred că ar fi posibil să se creeze implanturi care permit oamenilor să aibă competenţe suplimentare, cum ar fi posibilitatea de a vedea în întuneric, sau de a avea implanturi care pot îmbunătăţii capacităţile creierului uman sau care pot îmbunătăţii puterea muşchilor sau oasele. Nanotehnologiile sunt implicate în aceste progrese medicale, de asemenea ingineria genetică şi biotehnologia. Deci, întrebarea este: aceste evoluţii duc la tratamente care depăşesc faptul de a fi "om"?

SIGURANŢA ŞI REGLEMENTAREA NANOMATERIALELOR

Siguranţa nanomaterialelor a devenit o întrebare esenţială în ultimii ani, în special după ce numărul de produse de consum care le conţin a crescut. Faptul că nanomateriale, prin definiţie, sunt materiale care au dimensiuni comparabile cu biomoleculele (de exemplu: proteinele, ADN-ul, etc) ridică problema siguranţei acestora. Nanomateriale ar putea interacţiona cu biomolecule într-un mod negativ, declanşând un efect toxic? Nanomateriale ar putea trece de barierele de protecţie ale celulelor? În nanomedicină, aşa cum nanomaterialele sunt utilizate tocmai pentru a viza celulele infectate administrând medicamentele la nivel local. Acestea sunt concepute pentru a trece de membranele celulare, de exemplu. Problema toxicității se extinde, de asemenea, către eco-toxicitate: Ce se întâmplă atunci când materialele care conţin nanoparticule ajung la depozitele de deşeuri şi se degradează? Nanomateriale vor fi dispersate în mediul înconjurător? În ce doză? Ar putea acest lucru prejudicia eco-sistemul? Siguranța nanomaterialelor a devenit o întrebare esenţială în ultimii ani, în special datorită numărului mare de produse de consum care le conţin şi care a crescut în fiecare an (a se vedea Capitolul 6); cu cât consumăm mai multe produse de consum, cu atât mai critică devine întrebarea în ceea ce priveşte siguranţa mediului faţă de nanomateriale, deoarece acestea vor ajunge în final deşeuri. Produsul care ar putea ridica aceste probleme este îmbrăcămintea (de exemplu, şosete), deoarece sunt spălate des; acoperirea maşinilor sau a vapoarele (de exemplu pentru anti-zgâriere sau anti-bacterian), care ar putea elibera nanoparticule în timpul utilizării; obiecte de îngrijire personală, cum ar fi periuţele de dinţi; becuri; panourile solare; recipiente şi ambalajele produselor alimentare; aparatură pentru casă.

Începând cu anul 2004, Comisia Europeană şi-a intensificat eforturile sale cu privire la aspectele de reglementare privind nanomaterialele. Siguranţa nanomaterialelor şi nanotehnologiilor este o prioritate. În prezent, Comisia consideră că, în principiu, legislaţia actuală este potrivită pentru a acoperi nanotehnologiile şi nanomaterialele, dar recunoaşte că există încă unele incertitudini ştiinţifice cu privire la siguranţa nanomaterialelor ("lacune de cunoştinţe") şi sugerează ca evaluarea siguranţei să se facă de la caz la caz. În ultimi ani, unele amendamente pentru produsele chimice, produsele cosmetice şi produsele alimentare au fost adoptate luând în considerare şi nanotehnologia. Câteva agenţii şi centre de cercetare revizuiesc testele de siguranţă şi protocoalele de siguranţă pentru adaptarea lor la nanomateriale. Dacă este necesar, unele ajustări asupra reglementările în vigoare vor fi puse în aplicare.

"Lacunele de cunoştinţe", care au fost identificate sunt prezentate mai jos; activitatea de cercetare s-a intensificat în aceste domenii:

1. Standarde: este necesar să se dezvolte materialele standard de referinţă şi metodele standard de testare pentru nanomateriale. Metodele existente de testare trebuie să fie revizuite şi dacă nu sunt potrivite vor fi dezvoltate, atât pentru toxicitatea asupra sănătăţii umane, cât şi pentru eco toxicitatea mediului. Este, de asemenea, o prioritate pentru a dezvolta metodele standard de fabricaţie, care permit crearea de materiale pure şi libere de contaminări.

2. Expunere: cercetarea ar trebui să exploreze ceea ce este potenţialul de expunere a oamenilor şi a mediului la nanoparticule (cale de expunere şi doză).

3. Evaluarea riscurilor: metodele existente pentru evaluarea riscurilor şi analiza ciclului de viaţă trebuie să fie revizuite şi, dacă este nevoie, ajustate sau modificate. Problema de gestionare a deşeurilor de produse care conţin nanomateriale trebuie să fie, de asemenea, studiată.

4. Managementul riscului: muncitorii care folosesc nanomateriale sunt probabil mult mai expuşi la ele faţă de consumatorii de produse finale. Din acest motiv, toate măsurile de protecţie a muncitorilor trebuie să fie revizuite şi dacă este necesar, adaptate sau modificate. Aceste măsuri includ: ventilaţia la locul de muncă, echipamentul individual de protecţie, echipament de protecţie respirator şi mănuşile.