Traducere autorizată din limba bulgară

Capitolul al zecelea

REABILITAREA

Art. 85. (1) Reabilitarea înlătură condamnarea și anulează în viitor consecințele pe care legile le asociază condamnării însăși, dacă nu se prevede altfel prin lege ori prin decret.

(2) (Nou - Monitorul Oficial nr. 28 din 1982) Dispoziția din paragraful precedent nu se aplică celor condamnați pentru infracţiuni împotriva păcii și umanității.

Art. 86. (1) Reabilitarea are loc de drept în următoarele cazuri:

1. atunci când persoana a fost condamnată cu suspendare, dacă nu a comis o altă infracțiune în termenul de încercare și, prin urmare, urmează să execute pedeapsa amânată;

(2) (Modif. - Monitorul Oficial 92 din 2002, în vigoare de la 1 ianuarie 2005 - modif., nr. 26 din 2004, în vigoare de la 1 ianuarie 2004, nr. 103 din 2004) atunci când a fost condamnat la pedeapsa închisorii pentru o perioadă de până la trei ani ori cu suspendare executării pedepsei probațiune, dacă într-o perioadă de trei ani de la împlinirea termenului pedepsei dispuse prin sentință ori redusă prin muncă ori grațiate, nu a săvârșit o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ori o pedeapsă mai grea;

3. atunci când a fost condamnat în solidar sau individual la pedeapsa amenzii, mustrare publică sau interzicerea unor drepturi, dacă în termen de un an de la executarea pedepsei nu a comis o altă infracțiune de drept comun, precum și

4. când este condamnat ca minor, în cazul în care, în termen de doi ani de la executarea pedepsei, nu a comis o altă infracțiune de drept comun, pentru care i-a fost aplicată o pedeapsă cu închisoarea.

(2) (Modif. - Monitorul Oficial nr. 28 din 1982) Reabilitarea de drept nu intervine pentru o infracțiune săvârșită de o persoană majoră care a mai beneficiat odată de reabilitare.

Art. 87. (1) Cu excepția cazurilor prevăzute la articolul precedent, orice persoană condamnată poate fi reabilitată de către instanța care a pronunțat sentința în primă instanță, dacă în termen de trei ani de la împlinirea termenului pedepsei impuse prin sentință sau redusă prin muncă ori grațiată nu a comis o altă infracțiune pedepsită cu închisoare sau cu o pedeapsă mai grea:

1. dacă a avut comportare bună și

2. dacă în cazul unei infracţiuni cu intenție a reparat prejudiciul pricinuit.

(2) Instanța poate să-l reabiliteze pe condamnat și fără să repararea prejudiciului cauzat atunci când există motive întemeiate în acest sens.

(3) (Modif. - Monitorul Oficial nr. 92 din 2002, în vigoare de la -1 ianuarie 2005 - modif., numărul 26 din 2004, în vigoare de la -1 ianuarie 2004, nr. 103 din 2004) Atunci când, odată cu pedeapsa cu închisoarea, se aplică și pedeapsa interzicerii unor drepturi în temeiul art. 37, alin. (1), pct. (6) și (7) sau măsurile de supraveghere, pentru a fi dispusă reabilitarea trebuie să se fi împlinit termenul privind respectiva pedeapsă. Când se aplică pedeapsa amenzii, aceasta trebuie să fi fost achitată.

Art. 88. Reabilitarea poate fi solicitată și de urmașii condamnatului după moartea acestuia, dacă acesta ar fi avut dreptul la aceasta.

Art. 88a. (Nou – Monitorul Oficial nr. 28 din 1982) (1) (Compl. - Monitorul Oficial nr. 89 din 1986)

În cazul în care de la executarea pedepsei a trecut o perioadă egală cu cea prevăzută la art. 82, alin. 1, iar condamnatul nu a săvârșit o nouă infracțiune intenționată de drept comun, pentru care legea prevede o pedeapsă cu închisoarea, condamnarea și consecințele acesteia se înlătură, independent de prevederile din orice altă lege sau decret.

(2) În cazul în care pedeapsa cu închisoarea este mai mare de un an, iar persoana nu este liberată de executarea acesteia în temeiul art. 66, termenul prevăzut la alin. 1 nu poate fi mai mic de zece ani.

(3) În cazul condamnării cu suspendare și liberării condiționate înainte de termen, termenul prevăzut la alin. 1 începe să curgă de la data împlinirii termenului de încercare.

(4) (Nou - Monitorul Oficial nr. 89 din 1986) În cazul în care condamnatul a săvârșit două sau mai multe infracțiuni pentru care nu a fost reabilitat, condamnarea și consecințele acesteia se înlătură după împlinirea termenelor prevăzute la alineatele precedente pentru toate condamnările.

(5) (Anterior alin. 4 - Monitorul Oficial nr. 89 din 1986) Dispozițiile alineatelor precedente nu se aplică celor condamnați pentru infracțiuni grave împotriva Republicii (statului) și pentru infracțiuni împotriva păcii și umanității.

Capitolul al unsprezecelea

MĂSURI MEDICALE OBLIGATORII

Art. 89. În ceea ce privește o persoană ce a săvârșit o faptă ce prezintă pericol social, aflându-se într-o stare de iresponsabilitate sau care a intrat într-o astfel de stare înainte de pronunțarea sentinței sau în timpul executării pedepsei, instanța poate dispune:

(a) încredințarea acesteia rudelor, dacă acestea se angajează să-l trateze sub supravegherea unui dispensar de neuropsihiatrie;

b) tratament obligatoriu într-o unitate de neuropsihiatrie;

c) tratament obligatoriu într-un spital specializat de psihiatrie sau într-o secție specializată dintr-o unitate obișnuită de neuropsihiatrie.

Art. 90. (1) Tratamentul obligatoriu într-o unitate de neuropsihiatrie obișnuită poate fi dispus de o instanță judecătorească pentru un bolnav psihic care are nevoie de îngrijiri spitalicești și de tratament obligatoriu, având în vedere starea sa psihică și caracterul faptei de pericol social săvârșite.

(2) Tratamentul obligatoriu într-un spital specializat de psihiatrie sau într-o secție specializată poate fi dispus de instanța judecătorească pentru un bolnav psihiatric care, având în vedere starea sa psihică și caracterul faptei de pericol social comise, se dovedește a fi deosebit de periculos pentru societate sau pentru apropiații săi. În aceste cazuri, persoana este ținută sub supraveghere strictă, fiindu-i exclusă posibilitatea de a comite un nou act periculos din punct de vedere social.

Art. 91. (1) Încetarea și modificarea măsurii medicale obligatorii dispuse se efectuează de către instanță atunci când acestea se impun datorită intervenirii unei schimbări în starea pacientului ori a nevoilor tratamentului său.

(2) În toate cazurile, la împlinirea unui termen de șase luni de la plasarea în unitatea medicală, instanța decide cu privire la încetarea, continuarea sau înlocuirea tratamentului obligatoriu.

Art. 92. (1) În cazul în care infracțiunea este comisă de o persoană ce suferă de alcoolism sau de o tip de narcomanie, instanța poate, complementar pedepsei, să dispună și un tratament obligatoriu.

(2) În cazul în care se aplică o pedeapsă neprivativă de libertate, tratamentul obligatoriu se va efectua în unități medicale cu regim special de tratament și muncă.

(3) Tratamentul obligatoriu al persoanelor condamnate se efectuează pe perioada executării pedepsei. Perioada de tratament obligatoriu se deduce din durata pedepsei cu închisoare.

(4) Dacă este necesar, instanța poate dispune continuarea tratamentului și după eliberarea persoanei condamnate din locul de detenție - în unitățile medicale menționate la alineatul al doilea.

(5) Instanța va înceta tratamentul obligatoriu atunci când continuarea acestuia nu mai este necesară.