Traducere de antoaneta ralian

>Ş

risindu-şi singură o poveste, dar în acelaşi ştiind foarte bine care e adevărul.

Ei doi nu aveau s-o mai ducă mult. îi ^SP ,

• cop domnul Ramssy bătrînului Macalistcr : ^dal_ 5

lor au să vadă unele lucruri bizare. Macai ■ răspunse că el împlinise .şaptezeci şi ^cinCl _t(?; în martie trecut ; domnul Ramsay a^vea ?^a*

S

312

ţinu. Macalister îi mai zise cu nu fusese in viaţa ■a un doctor ; şi-şi păstrase toţi dinţii. „Aşa Hori sii triiia-H-ii si copiii moi !" Cum ora -igi.iră ■w gîndea tatăl ei, pentru că o împiedică să ■pce un sandviş în mare şi îi spuse, parcă gîndin-Hc la pescari şi la felul lor de viaţă, că dacă nu ■Voia să-l mănînce trebuia !,ă-l pună la loc, în Het. Mîncarea nu trebuie irosită. îi vorbi cu. Ia înţelepciune, ca un om care cunoaşte bine )t ce se petrece pe lume, îneît Cam puse repede ■wişul la lec în pachet. Apoi domnul Ramsay ■cri, din pachetul lui, o bucată de turtă dulce, gestul unui mare senior de la Curtea Spaniei aşa i se păru lui Cam — care dăruieşte o floare i doamne aflate la o fereastră (atît de pline ■ curtoazie erau manierele lui). Dar de fapt avea ţinută neglijentă, şi gesturi .simple, şi mânca mt cu brînză ; şi totuşi, îi conducea într-o gran-fesă expediţie, în care, din cîte ştia ea, vor pieri Secaţi.

f Uite, aici s-a scufundat, spuse deodată băia-jtf Macalister.

în locul ăsta unde sîntem noi acuma s-au

t trei oameni, întări bătrinul. •văzuse cu ochii lui cum se agăţaseră de ca-• Iar James şi Cam, privindu-l pe domnul

y care cerceta locul indicat, se temură că Rsăizbucnească :

Eu însă sub o mare răscolită

313

şi dacă ar fi făcut-o, ei doi n-ar fi putut îndura • ar fi urlat în gura mare ; n-ar mai fi suportat J altă explozie a pasiunii care clocotea în el; însjj spre surpriza lor, tot ce rosti fu un „Ah !" de parc-ar fi gîndit în sinea lui : „Şi de ce atîtaj zarvă pentru un lucru ca ăsta ? E firesc ca oame­nii să se înece în timpul unei furtuni, e un lucru perfect normal, şi, în fond, adîncurile mării (îmJ praştie firimiturile din hîrtia lui de sandvişuri] peste adîncurile mării) nu sînt decît apă." Apoi,' după ce-şi aprinse pipa, îşi scoase ceasul din bu-| zunar. îl cercetă cu atenţie ; poate că făcea unele; calcule matematice. în cele din urmă, exclamă triumfător :

— Foarte bună treabă !

James mînuise cîrma ca un 'marinar înnăsau.

„Ei, poftim !" gîndi Cam, adresîndu-se în tăcere lui James. „Pînă la urmă ţi-ai abţinut complim^erv tul." Pentru că ştia foarte bine că asta era cee ce-şi dorise James ; şi mai ştia că acum, cin obţinuse, era atît de mulţumit, încît n-o s mai uite nici la ea, nici la taică-su, nici la ni altul. Şedea acolo, cu mîna pe cîrmă, 'foarte dr cu o figură mai curînd posacă şi uşor încrun Era atît de mulţumit, încît n-avea de gina ^b ^ pe nimeni să-i fure vreo fărâmă din bucurie- ^ ^ lui îl lăudase. Toţi ceilalţi trebuiau să creadă " de fapt, rămăsese perfect indiferent. „^ obţinut complimentul", gîndea Cam.

314

■Araseră şi înaintau rapid, energic, peste valuri Hjgi şi legănate, care-şi aruncau unul altuia Brca, pe lîngă recif, într-un ritrn şi o veselie Extraordinare. Pe stingă, un şir de stînci brune ■•■'iveau de sub apa care se subţiase devenind Bai verde, iar ,pe una dintre ele, cu creastă mai ■naltă, se zvîrlea necontenit un val, împroşcînd ^ mică de stropi, care cădeau apoi ca o

Se putea auzi clipocitul apei şi răpăiala ^ în cădere, şi un fel de sunet înăbuşit şi

^■erător produs de valurile care se prăvăleau şi pe zbenguiau' şi pălmuiau stîncile, ca nişte creaturi iălbatice, trăind în libertatea perfectă, şi se săltau şi se rostogoleau şi zbundau aşa deapururi. HELcum puteau zări doi oameni la Far, urmărin-. du-i şi pregătinidu-se să-i primească.. | Domnul Ramsay îşi închise toţi nasturii parde-Rului şi-şi suflecă manşetele pantalonilor. Luă pa-jhetul mare, prost ambalat în hîrtie cafenie, pe Pre-l pregătise Nancy, şi se aşeză ţinîndu-l pe genunchi. Astfel, gata de acostare, privea îndărăt, î>re insulă. Cu ochii lui presbiţi poate că izbutea ^s& desluşească limpede frunza atît de micşorată, iernată pe codiţă şi aşezată pe o tipsie de aur. e vede oare ?" se întreba Cam. Ochii lui deslu-i^eâu totul printr-un abur. „La ce s-o fi gîndind PCUrn ?" se mira ea. „Ce căuta el oare cu atîta fixi-^lte» cu atîta intensitate, cu atîta muţenie ?" îl păreau, amîndoi, cum şedea cu capul descoperit ^cu pachetul pe genunchi, (privind fix, ne-

315

clintit, la forma aceea fragilă, albăstria, care părea mai curînd fumul a ceva ce se mistuise prin foc. ,,Cc cauţi ?" ar fi vrut amîndoi să-l întrebe. Amîn­doi ar fi dorit să-i spună : „Cere-ne nouă orice şi îţi vom da". Dar el nu le cerea nimic. Şedea uitîadu-se la insulă şi poate că gîndea : „Noi am pierit, dar fiecare singur", sau poate că gîndea : „Am ajuns. Am găsit." Dar nu spunea nimic.

Apoi îşi ipuse pălăria pe cap.

— Luaţi pachetele, le ceru, arătând cu capul spre obiectele pe care Nancy le ambalase pentru a fi cluse la Far. Pachetele pentru oamenii de la Far, preciza domnul Ramsay.

Se ridică în picioare şi rămase la prora bărcii, foarte drept şi înalt, „în văzul întregii lumi", gîndi James, ca şi cum fiinţa lui ar fi clamat : „Nu există Dumnezeu"' iar Cam gîndi : „de pareă-i gata să facă un salt în spaţiu", şi amîndoi se ri­dicară să-l urmeze cînd sări pe stîncă, suplu ca un tînăr, cti pachetul în mînă.

13

„Trebuie să fi ajuns", rosti Lily Briscoe cu voce tare, simţirudu-se complet sleită. Pentru că F^ar devenise aproape invizibil, se topise într-o c < albastră, iar efortul de a-l privi, ca şi efor^tu

316

şi-l închipui pe domnul Ramsay acostînd acolo, îbele alcătuind de fapt unul şi acelaşi efort, încordaseră mintea şi trupul la maximum. Ah, se simţea uşurată. To!t ce ar fi vrut să-i dă-truiască, azi dimineaţă idnd o părăsise, reuşise pînă Ba urmă a-i dărui.

— A aj uns la mal, spuse cu glas tare. j. S-a terminat.

Şi atunci, alături de ea răsări bătrînul domn ,Carmichael, gîfîind uşor, sugerîndu-i o antică zei-ttate pagină, hirsut, cu ierburi în păr şi cu tri-Ldentul (de fapt era numai un roman franţuzesc) pn mînă. Stătea lîngă ea, la marginea pajiştii, ba-|lansîndu-şi uşor masivitatea şi, dueîndu-şi mîna streaşină ia ochi, spuse : ¹— Trebuie să fi debarcat.

Şi Lily simţi că nu se înşelase. Nu avuseseră ne-Ivoic să-şi vorbească. Gîndiseră amîndoi aceleaşi îînduri, iar el îi răspunsese fără ca ea să-i fi pus fcVreo întrebare. Stătea acolo, întinzîndu-şi mîinile jţ«supra întregii slăbiciuni şi a întregii suferinţe a ^menirii ; contempla, cu îngăduinţă şi compasiune, Indi Lily, destinul lor final. „Şi acum a încunu­nat momentul", îşi spuse ea cînd mîna lui coborî Jteot în jos, de parcă l-ar fi văzut lăs|nd să cadă. ^e la marea-i înălţime, o jerbă de violete şi nar-^Clse, care, fluturînd uşor, se depuse pînă la urmă

Repede, ca şi cum ceva de acolo ar fi chemat-o. Vy se întoarse Ia pînza ei. Da, era acolo, tabloul

317

ei. Da, cu tot verdele şi albastrul lui, cu toate li-niiie-i perpendioulare şi transversale, cu toată stră­dania lui de a spune ceva. „O să fie atîrnat în pod O să fie distrus. Dar ce importanţă arc ?" se în­trebă Liiy luîrud din nou penelul în mînă. Privi la scări ; erau pustii ; privi la pînză ; era confuză. Cu o subită intensitate, de parcă o frîntură de secundă izbutise să vadă limpede, trase o dungă de penel acolo, în centru. O făcuse ; tabloul era terminat.

„Da, îşi spuse sleită de vlagă, lăsînd pensula din mînă, am avut şi eu revelaţia mea."

CUPRINS

Prefaţă . . Tabel cronologic .

Fereastra . Timpul trece . Farul ....

V XIX

1 191

221
Tehnoredactor : ROZICA

TARALUNGA ZICA

- ^Tirai ^{60 m ex}- Broşate 57 56» ex. ^{mo ex}- Hirtie ziar de 50 gimK Formal . Coi» ed. 12,35. Coli tipar 10,75. A- 972. c.Z. pentru bibliotecile mari şi __ mici «2—31=59

Tiparul executat sub comanda iij

20 254 la Combinatul Poligrafie „Casa

Scînteii", Piaţa ScSnteii nr. l

Bucureşti Republica Socialistă România