Traducere din limba germană Codul penal al Republicii Federale Germania

Art. 57a

. Suspendarea sub supraveghere a restului de pedeapsă în cazul pedepsei detențiunii pe viață

(1) Instanța suspendă sub supraveghere executarea restului de pedeapsă în cazul pedepsei detențiunii pe viață atunci când

1. persoana condamnată a executat 15 ani din pedeapsă,

2. nu gravitatea deosebită a vinovăției persoanei condamnate justificănu necesită continuarea executării și

3. sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 57 alin. 1 teza 1 punctul punctele 1 și 3.

Dispozițiile art. 57 alin. 1 teza 2 și alin. 6 se aplică în mod corespunzător.

(2) Ca pedeapsă executată în înțelesul alin. 1 teza 1 punctul 1 se consideră orice pedeapsă cu privare de libertate executată de persoana condamnată pentru fapta săvârșită.

(3) Durata termenului de încercare este de 5 ani. Dispozițiile art. 56a alin. 2 teza 1 și art. 56b – -56g, art. 57 alin. 3 teza 2 și alin. 5 teza 2 se aplică în mod corespunzător.

(4) Instanța poate stabili termene de maximum 2 ani înaintea expirării cărora cererea unei persoane condamnate de suspendare sub supraveghere a executării restului de pedeapsă este inadmisibilă.

Art. 57b.

Suspendarea sub supraveghere a restului de pedeapsă în cazul pedepsei detențiunii pe viață ca pedeapsă rezultantă

Dacă pedeapsa detețiuniidetențiunii pe viață a fost dispusă ca pedeapsă rezultantă, la evaluarea gravității deosebite a vinovăției (art. 57a alin. 1 teza 1 punctul 2) vor fi avute în vedere în mod rezumativ sintetic pedepsele individuale.

Art. 58

. Pedeapsa rezultantă și suspendarea executării

(1) Dacă o persoană a săvârșit mai multe fapte penale, suspendarea executării conform art. 56 va avea în vedere cuantumul pedepsei rezultante.

(2) Dacă în cazurile prevăzute la art. 55 alin. 1 executarea pedepsei cu închisoarea aplicate în hotărârea anterioară este suspendată sub supraveghere în întregime sau doar restul de pedeapsă și dacă și executarea pedepsei rezultante este suspendată, limita minimă a noului termen de încercare se reduce cu durata termenului de încercare deja expirat, dar nu mai puțin de 1 an. Dacă executarea pedepsei rezultante nu este suspendată sub supraveghere, se aplică dispozițiile art. 56f alin. 3 în mod corespunzător.
Titlul V

. Atenționarea și amânarea aplicării pedepsei; renunțarea la aplicarea pedepsei
Art. 59

. Condițiile de atenționare și amânare a aplicării pedepsei

(1) La sancționarea unei persoane cu amenda de până la 180 zile-amendă, instanța, la momentul condamnării, poate atenționa persoana, stabili pedeapsa și își poate rezerva posibilitatea de amânare a aplicării pedepsei dacă

1. este de așteptat ca făptuitorul să nu mai săvârșească alte fapte penale, chiar și dacă nu este condamnat cu aplicarea pedeapseipedepsei,

2. după evaluarea generală a faptei și a persoanei făptuitorului se constată existența unor circumstanțe speciale care nu fac indispensabilă aplicarea pedepsei și

3. apărarea ordinii de drept nu interzice aplicarea pedepsei.

Dispozițiile art. 56 alin. 1 și 2 se aplică în mod corespunzător.

(2) Pe lângă atenționare, instanța poate dispune și măsura indisponibilizării sau aducerii în stare de neîntrebuințare. Atenționarea și amânarea aplicării pedepsei nu poate pot fi dispusă dispuse pe lângă măsurile de siguranță dispuse de instanță la pronunțare.
Art. 59a

. Termenul de încercare, măsurile de supraveghere și obligațiile

(1) Instanța stabilește durata termenului de încercare. Termenul de încercare nu poate depăși 2 ani și nu poate fi mai mic de 1 an.

(2) Instanța poate impune persoanei atenționate

1. să se străduiască să ajungă la un acord cu partea vătămată sau să repare în alt mod prejudiciul cauzat prin săvârșirea faptei,

2. să își îndeplinească obligațiile de întreținere,

3. să achite o sumă de bani în favareafavoarea unei organizații non-profit sau la bugetul de stat,

4. să se supună unui tratament în ambulatoriu sau unei cure de dezintoxicare în ambulatoriu,

5. să participe la un curs de formare sau

6. să participe la cursuri de circulație rutieră.

Instanța nu poate impune persoanei atenționate cerințe imposibil de realizat; măsurile de supraveghere și obligațiile impuse conform teza 1 punctul punctele 3 – -6 nu pot fi disproporționate în raport de importanța faptei săvârșite de făptuitor. Dispozițiile art. 56c alin. 3 și 4 și art. 56e se aplică în mod corespunzător.

Art. 59b.

Aplicarea pedepsei amânate

(1) Pentru aplicarea pedepsei amânate se aplică dispozițiile art. 56f în mod corespunzător.

(2) Dacă persoana atenționată nu ajunge la aplicarea pedepsei amânate, instanța constată, după expirarea termenului de încercare, că atenționarea a luat sfârșit.
Art. 59c

. Pedeapsa rezultantă și, atenționarea și amânarea aplicării pedepsei

(1) Dacă o persoană a săvârșit mai multe fapte penale, în cazul atenționării și al amânării aplicării pedepsei instanța va aplica, la individualizarea pedepsei, dispozițiile art. 53 – -55 în mod corespunzător.

(2) Dacă persoana atenționată este condamnată ulterior la o pedeapsă pentru o faptă penală săvârșită înainte de a fi atenționată, se aplică dispozițiile privind determinarea pedepsei rezultante (art. 53 – -55 și art. 58), cu cerința ca pedeapsa a cărei aplicare a fost amânată să fie echivalentă în cazurile prevăzute la art. 55 unei pedepse aplicate.
Art. 60.

Renunțarea la aplicarea pedepsei

Instanța renunță la aplicarea pedepsei dacă urmările faptei asupra făptuitorului sunt atât de grave încât aplicarea unei pedepse ar fi în mod evident inoportună. Aceasta nu se aplică atunci când fapta făptuitorului se pedepsește cu îmchisoareaînchisoarea de mai mult de 1 an.

Titlul VI.

Măsuri de siguranță dispuse de instanță la pronunțare

Art. 61.

Categorii

Măsurile de siguranță dispuse de instanță la pronunțare sunt

1. internarea într-un spital de psihiatrie,

2. internarea într-o unitate de dezintoxicare,

3. privarea de libertate post-executoriemăsura privării de libertate post-executorie,

4. suspendarea condiţionată a executării pedepsei,

5. suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice,

6. interzicerea exercitării unei activități.

Art. 62.

Principiul proporționalității

O măsură de siguranță din categoria celor dispuse de instanță la pronunțare nu poate fi dispusă dacă este disproporționată în raport de importanța faptelor săvârșite de făptuitor și de cele care ar putea fi săvârșite de făptuitor, precum și de gradul de pericol social al acestuia.

Măsuri privative de libertate
Art. 63.

Internarea într-un spital de psihiatrie

Dacă o persoană a săvârșit o faptă ilegală fiind lipsită de discernământ (art. 20) sau cu discernământul parțial diminuat (art. 21), instanța dispune internarea într-un spital de psihiatrie dacă evaluarea generală a făptuitorului și a faptei sale indică faptul că, din cauza stării sale, este de așteptat ca făptuitorul să săvârșească fapte ilegale grave prin care integritatea psihică sau fizică a victimelor ar fi afectată sau pusă în pericol în mod serios sau prin care să cauzeze prejudicii economice grave, considerându-se astfel că reprezintă un pericol pentru societate. Dacă fapta ilegală săvârșită nu este o faptă gravă dintre cele prevăzute la tezaalin. 1, instanța dispune o astfel de măsură doar dacă există circumstanțe speciale care legitimează așteptarea că făptuitorul, din cauza stării sale, va săvârși fapte ilegale grave de acel fel.

Art. 64

. Internarea într-o unitate de dezintoxicare

Dacă o persoană are tendința de a consuma în mod excesiv băuturi alcoolice sau alte substanțe euforizante și dacă este condamnată pentru o faptă ilegală săvârșită într-o stare indusă de un astfel de consum sau care are la bază tendința menționată sau dacă nu este condamnată doar ca urmare a faptului că s-a dovedit lipsa de discernământ a persoanei sau aceasta nu poate fi exclusă, instanța dispune internarea într-o unitate de dezintoxicare dacă există pericolul ca, din cauza stării sale, persoana că săvârșească fapte ilegale grave. Instanța poate dispune această măsură doar dacă există suficiente perspective concrete ca în urma tratamentului efectuat într-o unitate de dezintoxicare persoana să se vindece în termenul prevăzut la art. 67d alin. 1 teza 1 sau 3 sau ca aceasta să fie împiedicată pe o perioadă considerabilă să revină la tendința nocivă și să săvârșească fapte ilegale grave care au legătură cu tendința nocivă a acesteia.

Art. 65.

(abrogat)
Art. 66

. Măsura privării de libertate post-executorie

(1) Instanța dispune, pe lângă pedeapsă, măsura privării de libertate post-executorie atunci când

1. o persoană este condamnată la pedeapsa cu închisoarea de minimum 2 ani pentru o faptă săvârșită cu intenție care

a) este îndreptată contra vieții, integrității fizice, libertății personale sau integrității sexuale,

b) este prevăzută la Titlul I, VII, XX sau XXVIII din Partea Specială sau în Codul infracțiunilor de drept internațional sau în Legea stupefiantelor și a cărei limită superioară de pedeapsă este închisoarea de minimum 10 ani sau

c) întrunește elementele constitutive ale faptei prevăzute la art. 145a, în măsura în care s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pentru o faptă penală de natura celor prevăzute la lit. a sau b sau elementele constitutive ale faptei prevăzute la art. 323a, în măsura în care fapta ilegală săvârșită în stare indusă de consumul de alcool sau substanțe euforizante este o faptă de natura celor prevăzute la lit. a sau b,

2. făptuitorul a fost deja condamnat de două ori pentru fapte de natura celor prevăzute la punctul 1, săvârșite anterior noii fapte, la pedepse cu închisoarea de minimum un an,

3. făptuitorul a executat o pedeapsa pedeapsă cu închisoarea de minimum 2 ani pentru o faptă sau pentru mai multe fapte anterioare noii fapte, de natura celor menționate, sau s-a aflat în executarea unei măsuri de siguranță privative de libertate din categoria celor dispuse de instanță la pronunțare și

4. evaluarea generală a făptuitorului și faptei indică fatulfaptul că, din cauza unei tendințe spre săvârșirea de fapte penale grave, mai exact dintre cele care afectează în mod serios integritatea psihică și fizică a victimelor, la data condamnării, persoana prezintă un pericol pentru societate.

Includerea în categoria faptelor penale în înțelesul tezei 1 punctul 1 lit. b se realizează prin aplicarea dispozițiilor art. 12 alin. 3 în mod corespunzător, iar pentru încetarea suspendariisuspendării condiţionate a executării pedepsei menționate la teza 1 punctul 1 lit. c, a prin aplicarea dispozițiilor art. 68b alin. 1 teza 4.

(2) Dacă o persoană a săvârșit 3 fapte penale de natura celor prevăzute la alin. 1 teza 1 punctul 1, pentru care este pasibilă de pedeapsa cu închisoarea de minimum 1 an pentru fiecare faptă, și dacă a fost condamnată pentru una sau pentru mai multe din aceste fapte la pedeapsa cu închisoarea de minimum 3 ani, instanța poate dispune, cu respectarea condițiilor prevăzute la alin. 1 teza 1 punctul 4, pe lângă pedeapsă, măsura privării de libertate post-executorie și fără o condamnare sau privare de libertate anterioară (alin. 1 teza 1 puncteleul 2 și 3).

(3) Dacă o persoană este condamnată pentru o infracțiune care întrunește condițiile prevăzute la alin.1 teza 2 punctul 1 lit. a sau b sau pentru o faptă penală prevăzută la art. 89a alin. 1 --3, art. 89c alin. 1 – -3, art. 129a alin. 5 teza 1 prima alternativă, inclusiv coroborat cu art. 129b alin. 1, art. 174 – -174c, art. 176, art. 177 alin. 2 punctul 1, alin. 3 și 6, art. 180, art. 182, art. 224, art. 225 alin. 1 sau 2, sau pentru o faptă penală săvârșită cu intenție prevăzută la art. 323a, dacă fapta săvârșită în stare indusă de consumul de alcool sau substanțe euforizante este una din faptele ilegale mai sus menționate, la pedeapsa cu închisoarea de minimum 2 ani, instanța poate dispune, pe lângă pedeapsă, măsura privării de libertate post-executorie, dacă făptuitorul a fost deja condamnat cel puțin o dată pentru una sau pentru mai multe fapte de această naturanatură, săvârșite săvârșită anterior noii fapte, la pedeapsa cu închisoarea de minimum 3 ani și sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alin. 1 teza 1 punctul punctele 3 și 4. Dacă o persoană a săvârșit 2 fapte penale de natura faptelor prevăzute la alin. 1 pentru care este pasibilă de pedeapsa cu închisoare de minimum 2 ani pentru fiecare dintre acestea și dacă este condamnată pentru una sau pentru mai multe din aceste fapte la pedeapsa cu închisoarea de minimum 3 ani, instanța poate dispune, cu respectarea condițiilor prevăzute la alin. 1 teza 1 punctul 4, pe lângă pedeapsă, măsuramăsura privării de libertate post-executorie și fără o condamnare sau privare de libertate anterioare (alin. 1 teza 1 punctul punctele 2 și 3). Nu se va aduce atingere dispozițiilor alin. 1 și 2.

(4) În înțelesul dispozițiilor alin. 1 teza 1 punctul 2, o condamnare la o pedeapsă rezultantă se va considera o singură condamnare. Dacă din pedeapsa cu închisoarea se face deducerea unei perioade de arest preventiv sau a altei măsuri privative de libertate, pedeapsa cu închisoarea va fi considerată pedeapsă executată în înțelesul dispozițiilor alin. 1 teza 1 punctul 3. O faptă anterioară nu va fi luată în considerare dacă între această faptă și fapta următoare au trecut mai mult de 5 ani; în cazul faptelor penale contra integrității sexuale termenul este de 15 ani. Termenul nu include perioada în care făptuitorul s-a aflat în baza unui mandat oficial internat într-o unitate de specialitate. Fapta care a fost judecată în afara domeniului de aplicare teritorială a prezentei Legi este asimilată unei fapte judecate în interiorul domeniului de aplicare teritorială a prezentei Legi dacă, conform dreptului penal german, ar constitui faptă penală de natura faptelor prevăzute la alin. 1 teza 1 punctul 1, iar în cazurile prevăzute la alin. 3, de natura faptelor prevăzute la alin. 3 teza 1.
Notă de subsol

Art. 66 în versiunea Legii din 27.12.2003 I 3007 și a Legii din 22.12.2010 I 2300: conform dispozitivului deciziei, incompatibil cu Constituția (100-1) conform deciziei Curții Constituționale Federale din 04.05.2011 I 2003 (2 BvR 2365/09 și altele). Pentru punerea în practică a cerințelor Curții Constituționale Federale, vezi Legea din 05.12.2012 I 2425 intrată în vigoare la data de 01.06.2013.

Art. 66a

. Amânarea măsurii privării de libertate post-executorie

(1) În hotărâre, instanța poate dispune amînareaamânarea măsurii privării de libertate post-executorie atunci când

1. o persoană este condamnată pentru una din faptele penale prevăzute la art. 66 alin. 3 teza 1,

2. sunt îndeplinite celelalte condiții de la art. 66 alin. 3, în măsura în care acesta nu face trimitere la dispozițiile art. 66 alin. 1 teza 1 punctul 4 și

3. nu se poate constata cu suficientă certitudine, dar este probabil ca dispozițiile art. 66 alin. 1 teza 1 punctul 4 să fie îndeplinite.

(2) Instanța poate dispune amânarea în înțelesul alin. 1 și atunci când

1. o persoană este condamnată la o pedeapsă cu închisoarea de minimum 5 ani pentru una sau pentru mai multe dintre infracțiunile contra vieții, integrității fizice, libertății persoanei, integrității sexuale conform Titlul XXVIII sau conform art. 250, art. 251, inclusiv coroborat cu art. 252 sau art. 255;

2. nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 66 și

3. se poate constata cu suficientă certitudine sau este cel puțin probabil ca dispozițiile art. 66 alin. 1 teza 1 punctul 4 să fie îndeplinite.

(3) Cu privire la amânarea măsurii privării de libertate post-executorie conform alin. 1 sau 2 instanța se poate pronunța în primă instanță doar până la data executării complete a pedepsei cu închisoarea; acest lucru este valabil și atunci când executarea restului de pedeapsă a fost suspendată sub supraveghere și restul de pedeapsă este în curs de executare. Instanța dispune măsura privării de libertate post-executorie dacă evaluarea generală a persoanei condamnate, a faptei sale sau a faptelor sale și, în mod complementar, a dezvoltării sale până la data pronunțării hotărârii instanței indică faptul că este de așteptat ca persoana să săvârșească fapte penale grave care afectează integritatea psihică sau fizică a victimelor în mod serios.

Notă de subsol

Art. 66a: în versiunea art. 1 punctul 3 din Legea din 22.12.2010 I 2300 cu efect de la 01.01.2011; conform dispozitivului deciziei, incompatibil cu Constituția (100-1) conform deciziei Curții Constituționale Federale din 04.05.2011 I 2003 (2 BvR 2365/09 și altele). Pentru punerea în practică a cerințelor Curții Constituționale Federale vezi Legea din 05.12.2012 I 2425 intrată în vigoare la data de 01.06.2013.

Art. 66b

. Dispunerea ulterioară a măsurii privării de libertate post-executorie

Dacă internarea într-un spital de psihiatrie, conform art. 67d alin. 6, a încetat ca urmare a faptului că starea care a cauzat lipsa discernământului sau discernământul diminuat pe care s-a întemeiat măsura internării nu a existat la data hotărârii de încetare, instanța poate dispune ulterior măsura privării de libertate post-executorie dacă

1. a fost dispusă internarea persoanei în cauză conform art. 63 pentru mai multe fapte dintre cele prevăzute la art. 66 alin. 3 teza 1 sau persoana a fost condamnată pentru una sau pentru mai multe astfel de fapte pe care le-a săvârșit înainte de fapta care a condus la internarea conform art. 63 la o pedeapsă cu închisoarea de minimum 3 ani sau a fost internată într-un spital de psihiatrie și

2. evaluarea generală a persoanei, a faptelor sale și, în mod complementar, a dezvoltării sale până la data pronunțării hotărârii instanței indică faptul că este foarte probabil că persoana va săvârși fapte penale grave care afectează integritatea psihică sau fizică a victimelor în mod serios.

Acest lucru este valabil și atunci când, în continuarea internării conform art. 63, mai trebuie executată în întregime sau doar în parte și o pedeapsă cu închisoarea.
Art. 66c

. Modul de organizare a măsurii privării de libertate post-executoriei și a executării pedepsei premergătoare

(1) Executarea măsurii privării de libertate post-executoriei se realizează în unități care

1. oferă persoanei, în baza unei examinări medicale complexe pentru stabilirea unui tratament și a unui plan de executare actualizat în mod regulat, o îndrumare

a) care este individuală și intensă, dar și de natură să trezească și să determinestimuleze disponibilitatea de cooperare a persoanei, în special un tratament psihiatric, psihologic sau socio-terapeutic, eleboratelaborat în funcție de nevoile individuale ale persoanei, în măsura în care ofertele standardizate nu sunt promițătoare și

b) care are ca scop reducerea gradului de pericol social al persoanei în așa fel încât executarea măsurii de siguranță să poată fi suspendată sub supraveghere sau să poată înceta cât mai curând,

2. garantează o cazare

a) care pune o presiune cât mai mică pe persoană, corespunde cerințelor îndrumării în înțelesul dispozițiilor de la punctul 1 și, dacă nu contravine unor interese de siguranță, este adaptată la nivelul de trai general și

b) care este separată de sistemul penitenciar, fiind asigurată în clădiri sau secții speciale, dacă tratamentul în înțelesul dispozițiilor de la punctul 1 nu necesită în mod excepțional altceva și

3. în scopul îndeplinirii obiectivului menționat la punctul 1 lit. b

a) oferă măsuri de regim deschis de executare și pregătesc persoana pentru liberare, în măsura în care nu există motive imperative care să împiedice aceasta, în special indicii concrete care să justifice pericolul ca persoana să se sustragă de la executarea măsurii privării de libertate post-executorie sau să abuzeze de măsuri în scopul săvârșirii de fapte penale grave, precum și

b) permit, în strânsă colaborare cu instituțiile statului sau cu instituții private, o îndrumare post-liberare în libertate.

(2) Dacă instanța a dispus măsura privării de libertate post-executorie în sentință (art. 66), amânarea internării (art. 66a alin. 3) sau ulterior (art. 66b) sau dacă și-a rezervat în sentință dispunerea unei astfel de măsuri (art. 66a alin. 1 și 2), făptuitorului i se va pune la dispoziție deja din perioada executării pedepsei o îndrumare conform alin. 1 punctul 1, în special un tratament socio-terapeutic, cu scopul de a lipsi de eficiență, pe cât posibil, executarea măsurii internării (art. 67c alin. 1 teza 1 punctul 1) sau dispunerea măsurii (art. 66a alin. 3).

Art. 67.

Ordinea executării

(1) Dacă internarea într-o unitate conform art. 63 și art. 64 este dispusă pe lângă pedeapsa cu închisoarea, măsura de siguranță se va executa înaintea pedepsei.

(2) Instanța dispune ca pedeapsa sau o parte din pedeapsă să fie executată înaintea măsurii de siguranță dacă scopul măsurii de siguranță va fi astfel mai ușor de îndeplinit. În cazul dispunerii măsurii internării într-o unitate de dezintoxicare, pe lângă pedeapsa cu închisoarea de mai mult de 3 ani, instanța va dispune ca o parte din pedeapsă să fie executată înaintea măsurii de siguranță. Această parte din pedeapsă va fi stabilită astfel stabilită încât după executarea ei și după o internare subsecventă acesteia să fie posibilă pronunțarea unei hotărâri conform alin. 5 teza 1. Instanța va dispune, de asemenea, ca pedeapsa să fie executată înaintea măsurii de siguranță dacă persoana condamnată este obligată în baza unei hotărâri definitive să părăsească teritoriul Republicii Federale Germania și este de așteptat ca reședința acesteia să se afle pe perioada sau imediat după executarea pedepsei în afara domeniului de aplicare teritorială a prezentei Legi.

(3) Instanța poate pronunța, modifica sau suspenda ulterior o dispoziție conform alin. 2 teza 1 sau teza 2 atunci când anumite circumstanțe legate de personalitatea condamnatului fac oportun acest lucru. Instanța poate pronunța și ulterior o dispoziție conform alin. 2 teza 4. Dacă instanța a pronunțat o dispoziție conform alin. 2 teza 4, aceasta poate să o suspende dacă se așteaptă ca pe perioada sau imediat după executarea pedepsei reședința persoanei condamnate în domeniul de aplicare a prezentei Legi să încetezese schimbe.

(4) Dacă măsura de siguranță este executată în întregime sau în parte înainte de executarea pedepsei, perioada executării măsurii de siguranță va fi dedusă din pedeapsă până la executarea a maximum două treimi din pedeapsă.

(5) Dacă măsura de siguranță este executată înaintea pedepsei sau înaintea unui rest din pedeapsă, instanța poate suspenda sub supraveghere executarea restului de pedeapsă cu respectarea condițiilor prevăzute la art. 57 alin. 1 teza 1 punctul punctele 2 și 3 dacă a fost executată jumătate din pedeapsă. Dacă executarea restului de pedeapsă nu este suspendată sub supraveghere, se continuă executarea măsurii de siguranță; totuși, instanța poate dispuedispune executarea pedepsei atunci când anumite circumstanțe legate de personalitatea condamnatului fac oportun acest lucru.

(6) Instanța dispune ca deducerea conform alin. 4 să se realizeze și dintr-o pedeapsă dispusă în cadrul altui proces dacă executarea acesteia ar avea pentru persoana condamnată urmări disproporționate. În aceste sens, instanța va avea în vedere, în special, relația dintre durata privării de libertate deja executate și durata pedepsei dispuse, rezultatele deja obținute ale tratamentului și gradul de pericol social concret, precum și comportamentul persoanei condamnate în cadrul procedurii de executare. Deducerea este de regulă exclusă atunci când fapta care a condus la dispunerea pedepsei într-un alt proces a fost săvârșită după dispunerea măsurii de siguranță. Dispozițiile alin. 5 teza 2 se aplică în mod corespunzător.