ce este realizată de mucoasa neutră la nivelul fundurilor de sac vestibulare şi orale, de la nivelul zonei „Ah” şi treimea anterioară a tuberculului piriform. Mucoasa mobilă a buzelor, obrajilor şi a planşeului bucal contribuie la obţinerea etanşeităţii externe.
ce este realizată de mucoasa neutră la nivelul fundurilor de sac vestibulare şi orale, de la nivelul zonei „Ah” şi treimea anterioară a tuberculului piriform. Mucoasa mobilă a buzelor, obrajilor şi a planşeului bucal contribuie la obţinerea etanşeităţii externe.
la etanşeizare subliniază rolul musculaturii periorale, care, în cazul unei supraextinderi a marginilor protezei şi unei modelări neadecvate devine factor negativ de desprindere.
la etanşeizare subliniază rolul musculaturii periorale, care, în cazul unei supraextinderi a marginilor protezei şi unei modelări neadecvate devine factor negativ de desprindere.
retenţia fizică a protezei creşte direct proporţional cu suprafaţa zonei de sprijin. De aceea este mai mare la maxilar decât la mandibulă.
baza trebuie să aibă un contact intim tisular, lucru condiţionat de precizia amprentării finale. O adaptare deficitară dă naştere la o peliculă de salivă prea groasă şi creşte riscul încorporării de incluziuni de aer, care vor scădea retenţia protezei.
Sunt exercitate fie:
Sunt exercitate fie:
direct asupra protezei, acţionând asupra suprafeţelor lustruite (muşchii buzelor, obrajilor şi limbii);
indirect prin intermediul suprafeţelor ocluzale, în deglutiţie, masticaţie şi ori de câte ori se stabilesc contacte ocluzale (muşchii masticatori). Deglutiţia la un edentat total protezat se repetă de aproximativ 150 de ori pe zi.
design-ul protezelor – muşchii buzelor, obrajilor şi ai limbii, pentru a-şi îndeplini rolul în timpul masticaţiei, exercită o presiune pe suprafaţa lustruită a protezelor. Dacă aceste suprafeţe sunt conformate corect, forţele musculare vor aplica proteza pe suprafaţa de sprijin. În caz contrar, vor mobiliza proteza de pe câmpul protetic;
design-ul protezelor – muşchii buzelor, obrajilor şi ai limbii, pentru a-şi îndeplini rolul în timpul masticaţiei, exercită o presiune pe suprafaţa lustruită a protezelor. Dacă aceste suprafeţe sunt conformate corect, forţele musculare vor aplica proteza pe suprafaţa de sprijin. În caz contrar, vor mobiliza proteza de pe câmpul protetic;
capacitatea pacientului de a dobândi noi reflexe de adaptare la piesa protetică – astfel pacientul va „învăţa” să îşi folosească proteza totală şi va elabora noi reflexe mio-neurale.
capacitatea pacientului de a dobândi noi reflexe de adaptare la piesa protetică – astfel pacientul va „învăţa” să îşi folosească proteza totală şi va elabora noi reflexe mio-neurale.
activ, în timpul contracţiei muşchiilor cu fibre paralele cu marginile protezei (buccinator, orbicular), care menţin pe câmp o proteză cu un modelaj adecvat al suprafeţei lustruite;
pasiv (în repaus), muşchii periorali se aplică pe suprafaţa lustruită a protezei. Dacă acestea prezintă versantele vestibulare şi orale divergente spre suprafaţa de sprijin, obrajii, buzele şi limba vor aplica şi menţine proteza pe câmp.
În momentul primei inserţii a protezelor totale în cavitatea bucală controlul muscular este ineficient în retenţia lor. El are nevoie de timp pentru a se dezvolta. De aceea, retenţia protezei totale se bazează la începutul perioadei de adaptare mai mult pe forţele fizice, decât pe cele musculare. Retenţia fizică trebuie să fie bună în acel moment pentru a oferi confort psihic pacientului.
În momentul primei inserţii a protezelor totale în cavitatea bucală controlul muscular este ineficient în retenţia lor. El are nevoie de timp pentru a se dezvolta. De aceea, retenţia protezei totale se bazează la începutul perioadei de adaptare mai mult pe forţele fizice, decât pe cele musculare. Retenţia fizică trebuie să fie bună în acel moment pentru a oferi confort psihic pacientului.
Pe măsură ce creasta reziduală se rezoarbe, adaptarea mucozală a protezei pe câmp scade, cu diminuarea consecutivă a retenţiei fizice. Acest lucru nu va duce la o scădere a retenţiei în general, întrucât pierderea retenţiei fizice este compensată de îmbunătăţirea continuă a controlului muscular.
Pe măsură ce creasta reziduală se rezoarbe, adaptarea mucozală a protezei pe câmp scade, cu diminuarea consecutivă a retenţiei fizice. Acest lucru nu va duce la o scădere a retenţiei în general, întrucât pierderea retenţiei fizice este compensată de îmbunătăţirea continuă a controlului muscular.
Stabilitatea este rezistenţa la forţele orizontale şi rotaţionale şi previne deplasările laterale şi antero-posterioare ale bazei protezei. Stabilitatea unei proteze este dată de caracteristicile ei constructive şi de relieful câmpului protetic.
Stabilitatea este rezistenţa la forţele orizontale şi rotaţionale şi previne deplasările laterale şi antero-posterioare ale bazei protezei. Stabilitatea unei proteze este dată de caracteristicile ei constructive şi de relieful câmpului protetic.
