Ventuzele şi camerele cu ventil: acestea încorporate în baza unor proteze a căror suprafaţă mucozală a fost gravată, asigură iniţial o aderenţă foarte bună protezei
Ventuzele şi camerele cu ventil: acestea încorporate în baza unor proteze a căror suprafaţă mucozală a fost gravată, asigură iniţial o aderenţă foarte bună protezei.
Ventuzele şi camerele cu ventil: acestea încorporate în baza unor proteze a căror suprafaţă mucozală a fost gravată, asigură iniţial o aderenţă foarte bună protezei.
- Ventuzele sunt constituite dintr-un disc de cauciuc moale şi transparent, cu un orificiu central, aplicat pe bolta palatină într-un spaţiu obţinut prin folierea modelului cu folii de plumb de 0,5 - 1 mm. Marginea etanşă a discului nu permite aerului să pătrundă în interior, declanşându-se în cavitate efectul de pompă, datorită diferenţei de presiune dintre interior şi exterior.
- Ventuzele sunt constituite dintr-un disc de cauciuc moale şi transparent, cu un orificiu central, aplicat pe bolta palatină într-un spaţiu obţinut prin folierea modelului cu folii de plumb de 0,5 - 1 mm. Marginea etanşă a discului nu permite aerului să pătrundă în interior, declanşându-se în cavitate efectul de pompă, datorită diferenţei de presiune dintre interior şi exterior.
Aceste ventuze nu se mai indică astăzi deoarece produc leziuni grave în timp:
Aceste ventuze nu se mai indică astăzi deoarece produc leziuni grave în timp:
hiperplazia mucoasei;
rezorbţia osului, mergând chiar până la perforarea bolţii palatine osoase cu comunicare buco-sinusală.
- Camerele cu ventil sunt formate din mai multe camere de formă dreptunghiulară care se unesc cu una situată central, unde se poziţionează şi ventilul de retracţie. După inserţia protezei, pacientul mimează suptul, rarefiind astfel aerul din interiorul cavităţii şi obţinând diferenţa de presiune necesară menţinerii protezei.
- Camerele cu ventil sunt formate din mai multe camere de formă dreptunghiulară care se unesc cu una situată central, unde se poziţionează şi ventilul de retracţie. După inserţia protezei, pacientul mimează suptul, rarefiind astfel aerul din interiorul cavităţii şi obţinând diferenţa de presiune necesară menţinerii protezei.
Pulberi şi paste adezive: vâscozitatea salive creşte considerabil prin adăugarea pulberilor sau pastelor adezive, ducând la amplificarea forţelor de coeziune din pelicula de salivă aflată între baza protezei şi mucoasa de sprijin. Consecutiv creşte şi adeziunea. Aceşti adezivi cresc eficienţa mecanismelor de retenţie a protezei prin:
Pulberi şi paste adezive: vâscozitatea salive creşte considerabil prin adăugarea pulberilor sau pastelor adezive, ducând la amplificarea forţelor de coeziune din pelicula de salivă aflată între baza protezei şi mucoasa de sprijin. Consecutiv creşte şi adeziunea. Aceşti adezivi cresc eficienţa mecanismelor de retenţie a protezei prin:
- Creşterea proprietăţilor adezive şi coezive ale salivei;
- Creşterea proprietăţilor adezive şi coezive ale salivei;
- Eliminarea golurilor, bulelor dintre baza protezei şi ţesuturile de sprijin.
Utilizarea adezivilor creşte rata de succes a protezărilor totale. Statisticile au demonstrat că 33% dintre protezaţii total folosesc adezivii pentru îmbunătăţirea retenţiei protezei.
Marginile reziliente: sunt utilizate în cazul unor procese reziduale sau tuberozităţi retentive, dar ele nu pot asigura aderenţa.
Marginile reziliente: sunt utilizate în cazul unor procese reziduale sau tuberozităţi retentive, dar ele nu pot asigura aderenţa.
Croşetele muco-reziduale: sunt două prelungiri care pleacă din baza protezei către vestibular şi se sprijină pe procesul rezidual. Dacă sunt rigide se numesc croşete muco-reziduale, iar dacă sunt elastice, pelote. Ele asigură doar o oarecare retenţie mecanică protezei totale.
Arcurile intermaxilare: în număr de două, se plasează la nivelul premolarilor de o parte şi de alta, cu un capăt se prind de proteza superioară şi cu celălalt capăt la cea inferioară. Arcurile sunt spiralate, cu o lungime de 6 - 8 cm, iar grosimea de 2 mm şi formează o convexitate posterioară.
Arcurile intermaxilare: în număr de două, se plasează la nivelul premolarilor de o parte şi de alta, cu un capăt se prind de proteza superioară şi cu celălalt capăt la cea inferioară. Arcurile sunt spiralate, cu o lungime de 6 - 8 cm, iar grosimea de 2 mm şi formează o convexitate posterioară.
Ele acţionează prin tendinţa de revenire a arcurilor îndoite care împing protezele pe câmpul protetic. Nu mai sunt utilizate datorită multiplelor inconveniente pe care le prezentau: igienizare dificilă, retenţia alimentelor, oboseala musculaturii, disconfort, iritaţii şi atrofii marcate ale mucoasei.
Ele acţionează prin tendinţa de revenire a arcurilor îndoite care împing protezele pe câmpul protetic. Nu mai sunt utilizate datorită multiplelor inconveniente pe care le prezentau: igienizare dificilă, retenţia alimentelor, oboseala musculaturii, disconfort, iritaţii şi atrofii marcate ale mucoasei.
Magneţii: se inseră în grosimea şeilor maxilare şi mandibulare, în dreptul premolarilor şi molarilor, având o polaritate identică astfel încât să se respingă între ei. Se folosesc patru magneţi metalici de formă cilindrică cu lungimea de 3 cm şi grosimea de 5 mm şi care se pot remagnetiza.
Magneţii: se inseră în grosimea şeilor maxilare şi mandibulare, în dreptul premolarilor şi molarilor, având o polaritate identică astfel încât să se respingă între ei. Se folosesc patru magneţi metalici de formă cilindrică cu lungimea de 3 cm şi grosimea de 5 mm şi care se pot remagnetiza.
În practică s-a dovedit că aceşti magneţi mai mult încurcă deoarece forţa cea mai mare o dezvoltă în masticaţie, iar în repaus, atunci când este nevoie de acţiunea lor, forţa este minimă. Datorită acestei forţe de respingere permanente, se instalează rapid oboseală musculară, cu dureri şi crampe specifice.
În practică s-a dovedit că aceşti magneţi mai mult încurcă deoarece forţa cea mai mare o dezvoltă în masticaţie, iar în repaus, atunci când este nevoie de acţiunea lor, forţa este minimă. Datorită acestei forţe de respingere permanente, se instalează rapid oboseală musculară, cu dureri şi crampe specifice.
Gravajul Frankfurt: este eficient doar dacă există o mucoasă groasă, rezilientă, asigurând o stabilitate permanentă, fără a opune rezistenţă şi fără a răspunde prin durere.
Sistemul Camba.
Camerele cu vid: cu sau fără ventil sunt mai greu de realizat la mandibulă, datorită mucoasei subţiri care tapetează crestele reziduale. Folierea modelului se face de regulă pe vârful crestei, pe toată lungimea ei, până în apropierea tuberculilor piriformi. Marginile camerelor trebuie rotunjite pentru a nu provoca leziuni şi se plasează spre baza crestei unde mucoasa este mai groasă.
Camerele cu vid: cu sau fără ventil sunt mai greu de realizat la mandibulă, datorită mucoasei subţiri care tapetează crestele reziduale. Folierea modelului se face de regulă pe vârful crestei, pe toată lungimea ei, până în apropierea tuberculilor piriformi. Marginile camerelor trebuie rotunjite pentru a nu provoca leziuni şi se plasează spre baza crestei unde mucoasa este mai groasă.
Rebazarea cu materiale reziliente.
Rebazarea cu materiale reziliente.
Aripioarele paralinguale: pot fi rigide sau elastice, dar această prelungire bilaterală paralinguală în spaţiul retromilohioidian este greu acceptată de pacienţi.
Barele cu plumb: s-au mai încercat şi alte materiale (amalgam, praf de polimetacrilat de metil amestecat cu pilituri metalice) pentru a creşte greutatea protezei inferioare şi a o stabiliza pe câmp. Dar aspectul inestetic şi mai ales inducerea unei rezorbţii şi atrofii galopante datorită presiunii continue, au determinat renunţarea la ele.
Barele cu plumb: s-au mai încercat şi alte materiale (amalgam, praf de polimetacrilat de metil amestecat cu pilituri metalice) pentru a creşte greutatea protezei inferioare şi a o stabiliza pe câmp. Dar aspectul inestetic şi mai ales inducerea unei rezorbţii şi atrofii galopante datorită presiunii continue, au determinat renunţarea la ele.
Sferele jugale: sunt nişte sfere din cauciuc, metal sau ceramică aplicate pe versantul vestibular al protezei inferioare, în porţiunea laterală.
Sferele jugale: sunt nişte sfere din cauciuc, metal sau ceramică aplicate pe versantul vestibular al protezei inferioare, în porţiunea laterală.
Suporţii sublinguali: baza protezei se confecţionează din metal şi din ea pleacă doi suporţi sublinguali, de asemenea metalici, pe care se sprijină limba. O variantă a suporţilor linguali au fost mânerele din sârmă, cu un diametru de 1 - 2 mm, care se retenţionau paramedian şi disto-lingual în baza acrilică a protezei.
Suporţii sublinguali: baza protezei se confecţionează din metal şi din ea pleacă doi suporţi sublinguali, de asemenea metalici, pe care se sprijină limba. O variantă a suporţilor linguali au fost mânerele din sârmă, cu un diametru de 1 - 2 mm, care se retenţionau paramedian şi disto-lingual în baza acrilică a protezei.
FAZELE CLINICO -TEHNICE DE EXECUŢIE A UNEI PROTEZE TOTALE
De obicei, în practica de zi cu zi, ne putem întâlni cu următoarele situaţii:
De obicei, în practica de zi cu zi, ne putem întâlni cu următoarele situaţii:
Pacient edentat total de dată recentă care solicită protezare;
Vechi purtător de proteze totale care doreşte o nouă protezare.
Pentru edentatul total la prima protezare, fazele clinco-tehnice de realizare a unei proteze totale sunt:
Pentru edentatul total la prima protezare, fazele clinco-tehnice de realizare a unei proteze totale sunt:
