Tratat din 25/04/2005 Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 465 din 01/06/2005 Intrare in vigoare

ARTICOLUL 24

    Curtea de Justiţie poate solicita părţilor implicate să prezinte toate documentele şi să furnizeze toate informaţiile pe care aceasta le consideră necesare. Curtea ia act de orice refuz al părţilor în acest sens.

    De asemenea, Curtea poate solicita statelor membre şi instituţiilor, organelor, oficiilor şi agenţiilor Uniunii care nu constituie părţi la proces orice informaţii pe care aceasta le consideră necesare în scopul procesului.
ARTICOLUL 25

    Curtea de Justiţie poate încredinţa în orice moment realizarea unei expertize oricărei persoane, organ, autorităţi, comitet sau altei organizaţii pe care le alege.

ARTICOLUL 26

    Martorii pot fi audiaţi în condiţiile prevăzute de regulamentul de procedură.

ARTICOLUL 27

    În privinţa martorilor/care refuză să se prezinte, Curtea de Justiţie beneficiază de competenţele acordate în general în acest domeniu curţilor şi tribunalelor şi poate aplica sancţiuni pecuniare în condiţiile stabilite de regulamentul de procedură.

ARTICOLUL 28

    Martorii şi experţii pot fi audiaţi sub prestare de jurământ în forma stabilită de regulamentul de procedură sau în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei interne a martorului sau a expertului.

ARTICOLUL 29

    Curtea de Justiţie poate dispune ca un martor sau un expert să fie audiat de autoritatea judecătorească în raza căreia se află domiciliul acestuia.

    Acest ordin este adresat autorităţii judecătoreşti competente în vederea punerii în aplicare, în condiţiile prevăzute de regulamentul de procedură. Documentele rezultate din activitatea comisiei rogatorii se transmit Curţii în aceleaşi condiţii.

    Curtea suportă cheltuielile aferente, sub rezerva posibilităţii de a le atribui în sarcina părţilor, dacă este cazul.

ARTICOLUL 30

    Fiecare stat membru tratează orice încălcare a jurământului depus de martori şi experţi ca pe o încălcare similară a legii comisă în faţa unei instanţe naţionale de drept civil. În urma denunţului din partea Curţii de Justiţie, persoanele care comit un astfel de delict sunt urmărite în justiţie de instanţa naţională competentă.

ARTICOLUL 31

    Şedinţa este publică, cu excepţia cazurilor în care Curtea de Justiţie decide contrariul în baza unor motive grave, din proprie iniţiativă sau la cererea părţilor.

ARTICOLUL 32

    Pe parcursul dezbaterilor, Curtea de Justiţie poate audia experţii, martorii, precum şi părţile implicate. Cu toate acestea, părţile implicate se pot adresa Curţii de Justiţie numai prin intermediul reprezentantului lor.

ARTICOLUL 33

    Pentru fiecare şedinţă se întocmeşte un proces-verbal semnat de preşedinte şi de grefier.

ARTICOLUL 34

    Preşedintele hotărăşte ordinea cazurilor pe rol.

ARTICOLUL 35

    Deliberările Curţii de Justiţie sunt şi rămân secrete.

ARTICOLUL 36

    Hotărârile Curţii sunt motivate în mod corespunzător. În hotărâri se indică numele judecătorilor care au deliberat în cazul respectiv.

ARTICOLUL 37

    Hotărârile sunt semnate de preşedinte şi grefier. Acestea sunt citite în şedinţă publică.

ARTICOLUL 38

    Curtea de Justiţie decide cu privire la cheltuielile de judecată.

ARTICOLUL 39

    În temeiul unei proceduri sumare care poate deroga, în măsura în care este necesar, de la anumite norme prevăzute de prezentul statut şi care este prevăzută de regulamentul de procedură, preşedintele Curţii de Justiţie poate pronunţa o hotărâre fie în vederea obţinerii unei suspendări prevăzute la articolul III-379 alineatul (1) din Constituţie şi la articolul 157 din Tratatul CEEA, fie cu privire la aplicarea unor măsuri provizorii în temeiul articolului III-379 alineatul (2) din Constituţie sau chiar în vederea suspendării executării silite în conformitate cu articolul III-401 al patrulea paragraf din Constituţie sau cu articolul 164 al treilea paragraf din Tratatul CEEA.

    În cazul în care preşedintele nu poate participa la deliberări, acesta este înlocuit de un alt judecător în condiţiile stabilite de regulamentul de procedură.

    Dispoziţia emisă de preşedinte sau de înlocuitorul acestuia este provizorie şi nu anticipează în nici un caz hotărârea adoptată de Curte cu privire la fondul cauzei.

ARTICOLUL 40

    Statele membre şi instituţiile Uniunii pot interveni în litigiile înaintate Curţii de Justiţie.

    Organele, oficiile şi agenţiile Uniunii, precum şi orice altă persoană dispun de acelaşi drept în cazul în care pot dovedi faptul că au un interes în soluţionarea litigiului înaintat Curţii. Persoanele fizice sau juridice nu pot interveni în litigiile dintre statele membre, dintre instituţiile Uniunii sau dintre statele membre, pe de-o parte, şi instituţiile Uniunii, pe de altă parte.

    Fără a aduce atingere dispoziţiilor celui de-al doilea paragraf, statele care sunt părţi la Acordul privind Spaţiul Economic European, diferite de statele membre, precum şi Autoritatea de supraveghere a AELS prevăzută de acordul menţionat anterior, pot interveni în litigiile înaintate Curţii, în cazul în care acestea privesc unul din domeniile de aplicare a acordului în cauză. O cerere de intervenţie nu poate avea alt obiect decât acela de a sprijini poziţia uneia dintre părţi.

ARTICOLUL 41

    În cazul în care partea acuzată care este citată în mod corespunzător nu îşi depune concluziile în scris, hotărârea se pronunţă din oficiu faţă de partea în cauză. Hotărârea poate fi contestată în termen de o lună de la data notificării. În cazul în care Curtea de Justiţie nu decide altfel, contestaţia nu suspendă punerea în aplicare a hotărârii luate din oficiu.

ARTICOLUL 42

    În cazurile şi în condiţiile prevăzute de regulamentul de procedură, statele membre, instituţiile, organele, oficiile şi agenţiile Uniunii, precum şi orice alte persoane fizice sau juridice se pot constitui ca terţe părţi pentru a contesta hotărârile Curţii emise fără ca acestea să fi fost audiate, în cazul în care hotărârile menţionate aduc atingere drepturilor lor.

ARTICOLUL 43

    În cazul în care înţelesul sau sfera de aplicare a unei hotărâri ridică dificultăţi, Curtea de Justiţie o interpretează la cererea unei părţi sau a unei instituţii a Uniunii care dovedeşte că are un interes în acest sens.

ARTICOLUL 44

    Revizuirea unei hotărâri poate fi solicitată Curţii de Justiţie numai în cazul în care se descoperă un fapt care, prin natura sa, are o influenţă decisivă în acest sens şi care nu a fost cunoscut de Curte şi de partea care solicită revizuirea, înainte de pronunţarea hotărârii.

    Procedura de revizuire se deschide printr-o hotărâre a Curţii în care se constată în mod expres existenţa faptului nou menţionat, recunoscându-se caracteristicile acestuia care determină deschiderea procedurii de revizuire, şi în care se declară că cererea poate fi admisă din acest motiv. Nici o cerere de revizuire nu se poate înainta după expirarea unui termen de zece ani de la data adoptării hotărârii în cauză.
ARTICOLUL 45

    Regulamentul de procedură prevede perioade de graţie din considerente de distanţă. Expirarea termenelor nu aduce atingere nici unui drept în cazul în care partea în cauză dovedeşte existenţa unui caz fortuit sau de forţă majoră.

ARTICOLUL 46

    Acţiunile intentate împotriva Uniunii în cazuri determinate de răspunderea extracontractuală se prescriu la cinci ani de la data săvârşirii faptei care a determinat acţiunea. Termenul de prescripţie este întrerupt fie printr-o cerere formulată în faţa Curţii de Justiţie, fie printr-o cerere prealabilă pe care partea vătămată o poate adresa instituţiei competente a Uniunii. În acest ultim caz, cererea trebuie formulată în termenul de două luni prevăzut la articolul III-365 din Constituţie. Se aplică articolul III-367 al doilea paragraf din Constituţie.

    Prezentul articol se aplică de asemenea în cazul acţiunilor împotriva Băncii Centrale Europene în materie de răspunderea extracontractuală.
TITLUL IV
  TRIBUNALUL
ARTICOLUL 47

    Articolul 9 primul paragraf, articolele 14 şi 15, articolul 17 primul, al doilea, al patrulea şi al cincilea paragraf şi articolul 18 se aplică Tribunalului şi membrilor acestuia.

    Articolele 10, 11 şi 14 se aplică, mutatis mutandis, grefierului Tribunalului.
ARTICOLUL 48

    Tribunalul este format din douăzeci şi cinci de judecători.

ARTICOLUL 49

    Membrilor Tribunalului li se poate solicita să exercite funcţia de avocat general.

    Rolul avocatului general este de a prezenta public, cu deplină imparţialitate şi în deplină independenţă, concluzii justificate asupra unor cazuri înaintate Tribunalului, pentru a sprijini Tribunalul la îndeplinirea misiunii acestuia.

    Regulamentul de procedură al Tribunalului prevede criteriile de selecţie a cazurilor, precum şi modul de desemnare a avocaţilor generali.

    Un membru al Tribunalului căruia i se solicită să exercite funcţia de avocat general într-un caz nu poate participa la judecarea cazului respectiv.
ARTICOLUL 50

    Tribunalul se reuneşte în camere formate din trei sau cinci judecători. Judecătorii aleg preşedinţii camerelor din rândul lor. Preşedinţii camerelor formate din cinci judecători sunt aleşi pe o perioadă de trei ani. Mandatul lor poate fi reînnoit o singură dată.

    Regulamentul de procedură stabileşte componenţa camerelor şi modul de atribuire a cazurilor către acestea. În anumite cazuri prevăzute de regulamentul de procedură, Tribunalul se poate reuni în plen sau poate fi constituit dintr-un singur judecător.

    De asemenea, regulamentul de procedură poate să prevadă reuniunea Tribunalului în marea cameră în cazurile şi în condiţiile stabilite de regulamentul menţionat anterior.

ARTICOLUL 51

    Prin derogare de la regula enunţată în articolul III-358 alineatul (1) din Constituţie, Curtea de Justiţie îşi rezervă competenţa în acţiunile prevăzute la articolele III-365 şi III-367 din Constituţie, intentate de un stat membru şi înaintate:

   (a) împotriva unui act sau a neadoptării unui act de Parlamentul European sau de Consiliu, sau de ambele instituţii în mod comun, cu excepţia:

   - deciziilor europene adoptate de Consiliu în temeiul articolului III-168 alineatul (2) al treilea paragraf din Constituţie;

   - actelor Consiliului adoptate în temeiul unui act al Consiliului privind anumite măsuri de protecţie comercială în înţelesul articolului III-315 din Constituţie;

   - actelor Consiliului prin intermediul cărora acesta îşi exercită competenţele de punere în aplicare în conformitate cu articolul I-37 alineatul (2) din Constituţie,

   (b) împotriva unui act sau a neadoptării unui act de Comisie în temeiul articolului III-420 alineatul (1) din Constituţie.

    Curtea de Justiţie îşi rezervă, de asemenea, competenţa cu privire la acţiunile, prevăzute de aceleaşi articole, care sunt intentate de o instituţie a Uniunii împotriva unui act sau a neadoptării unui act de Parlamentul European, Consiliu, de cele două instituţii în comun sau de Comisiei, precum şi asupra acţiunilor intentate de o instituţie împotriva unui act sau a neadoptării unui act de Banca Centrală Europeană.

ARTICOLUL 52

    Preşedintele Curţii de Justiţie şi preşedintele Tribunalului stabilesc de comun acord condiţiile în care funcţionarii şi ceilalţi agenţi de pe lângă Curtea de Justiţie îşi oferă serviciile Tribunalului pentru a permite funcţionarea acestuia. Anumiţi funcţionari şi alţi agenţi răspund în faţa grefierului Tribunalului sub autoritatea preşedintelui Tribunalului.

ARTICOLUL 53

    Procedura în faţa Tribunalului este reglementată de dispoziţiile titlului III.

    Regulamentul de procedură al Tribunalului prevede precizări şi completări cu privire la procedura menţionată, în măsura în care este necesar. Regulamentul de procedură poate deroga de la articolul 40 al patrulea paragraf şi de la articolul 41, pentru a lua în considerare aspectele specifice ale contenciosului din domeniul proprietăţii intelectuale.

    Prin derogare de la articolul 20 al patrulea paragraf, avocatul general îşi poate prezenta concluziile în scris.

ARTICOLUL 54

    În cazul în care o cerere sau un alt act de procedură adresat Tribunalului este depus, din greşeală, la grefierul Curţii de Justiţie, acesta îl transmite fără întârziere grefierului Tribunalului. De asemenea, în cazul în care o cerere sau un alt act de procedură adresat Curţii este depus, din greşeală, la grefierul Tribunalului, acesta îl transmite fără întârziere grefierului Curţii de Justiţie.

    În cazul în care Tribunalul constată că nu are competenţa de a soluţiona o acţiune care este de competenţa Curţii, Tribunalul trimite acţiunea respectivă Curţii de Justiţie. De asemenea, în cazul în care Curtea de Justiţie constată că o acţiune este de competenţa Tribunalului, aceasta trimite acţiunea respectivă Tribunalului, situaţie în care acesta din urmă nu îşi poate declina competenţa.

    În cazul în care Curtea şi Tribunalul sunt sesizate în cazuri care au acelaşi obiect, în care se ridică aceeaşi problemă de interpretare sau care pun în discuţie valabilitatea aceluiaşi act, Tribunalul, după audierea părţilor, poate suspenda procedura până în momentul în care Curtea îşi pronunţă hotărârea sau, în cazul unor acţiuni înaintate în temeiul articolului III-365 din Constituţie sau al articolului 146 din Tratatul CEEA, Tribunalul îşi declină competenţa pentru a putea permite Curţii să delibereze asupra acţiunilor în cauză. În aceleaşi condiţii, Curtea poate hotărî, de asemenea, să suspende procedurile care îi sunt înaintate. În acest caz, se reia procedura în faţa Tribunalului.

    În cazul în care un stat membru şi o instituţie contestă acelaşi act, Tribunalul îşi declină competenţa pentru a permite Curţii să delibereze asupra unei astfel de acţiuni.
ARTICOLUL 55

    Hotărârile finale ale Tribunalului, hotărârile prin care se tranşează parţial aspectele de fond ale unui litigiu sau hotărârile de soluţionare a unei probleme de procedură privind invocarea incompetenţei sau a caracterului neadmisibil al unei cauze sunt notificate de grefierul Tribunalului tuturor părţilor implicate, precum şi statelor membre şi instituţiilor Uniunii, chiar în cazul în care acestea nu au intervenit în litigiul desfăşurat în faţa Tribunalului.

ARTICOLUL 56

    Împotriva hotărârilor finale ale Tribunalului, precum şi împotriva hotărârilor Tribunalului prin care se tranşează parţial aspectele de fond ale litigiului sau care soluţionează o problemă de procedură privind invocarea incompetenţei sau a caracterului neadmisibil a unei cauze, poate fi formulat un recurs în faţa Curţii de Justiţie în termen de două luni de la data notificării hotărârii contestate.

    Un astfel de recurs poate fi formulat de orice parte care a pierdut, total sau parţial, cauza. Cu toate acestea, părţile implicate, altele decât statele membre şi instituţiile Uniunii, pot formula un astfel de recurs numai în cazul în care hotărârea Tribunalului le afectează în mod direct.

    Cu excepţia litigiilor în care este implicată Uniunea şi agenţii acesteia, un astfel de recurs poate fi formulat, de asemenea, de statele membre şi de instituţiile Uniunii care nu au fost implicate în litigiul desfăşurat în faţa Tribunalului. În acest caz, statele membre şi instituţiile se găsesc într-o poziţie identică cu cea a statelor membre şi a instituţiilor care au intervenit în prima instanţă.

ARTICOLUL 57

    Orice persoană a cărei cerere de intervenţie a fost respinsă de Tribunal poate formula un recurs în faţa Curţii de Justiţie, în termen de două săptămâni de la notificarea hotărârii de respingere a cererii. Părţile la proces pot formula un recurs în faţa Curţii de Justiţie împotriva hotărârilor Tribunalului adoptate în temeiul articolului III-379 alineatul (1) sau (2) sau al articolului III-401 al patrulea paragraf din Constituţie sau în temeiul articolului 157 sau al articolului 164 al treilea paragraf din Tratatul CEEA, în termen de două luni de la notificarea hotărârilor menţionate.

    Hotărârile privind recursurile menţionate la primul şi al doilea paragraf se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 39.
ARTICOLUL 58

    Recursul în faţa Curţii de Justiţie se limitează la aspecte de drept. Recursul se poate fonda pe temeiuri determinate de necompetenţa Tribunalului, pe neregulile de procedură în faţa Tribunalului care aduc atingere intereselor părţii reclamante, precum şi pe încălcarea dreptului Uniunii de către Tribunal.

    Recursul nu poate avea ca unic obiect valoarea cheltuielilor stabilite şi partea care urmează să le suporte.
ARTICOLUL 59

    În cazul unui recurs împotriva unei hotărâri a Tribunalului, procedura în faţa Curţii de Justiţie cuprinde o etapă scrisă şi o etapă orală. În condiţiile prevăzute la regulamentul de procedură, Curtea poate delibera fără desfăşurarea unei proceduri orale, după audierea avocatului general şi a părţilor.

ARTICOLUL 60

    Fără să aducă atingere articolului III-379 alineatele (1) şi (2) din Constituţie sau articolului 157 din Tratatul CEEA, recursul nu are efect suspensiv.

    Prin derogare de la articolul III-380 din Constituţie, hotărârile Tribunalului de anulare a unei legi europene sau a unui regulament european obligatoriu în toate elementele sale şi care se aplică direct în orice stat membru intră în vigoare numai după expirarea termenului prevăzut la articolul 56 primul paragraf din prezentul statut sau, în cazul în care un recurs a fost înaintat în acest termen, începând cu data la care acesta a fost respins, fără să aducă atingere dreptului oricărei părţi de a sesiza Curtea de Justiţie, în temeiul articolului III-379 alineatele (1) şi (2) din Constituţie sau al articolului 157 din Tratatul CEEA, cu o cerere de suspendare a efectelor legii europene sau ale regulamentului european care au fost declarate nule sau de prescriere a oricărei alte măsuri provizorii.

ARTICOLUL 61

    În cazul în care recursul este întemeiat, Curtea de Justiţie anulează hotărârea Tribunalului. În acest caz, Curtea de Justiţie poate delibera ea însăşi asupra litigiului, în cazul în care stadiul procedurilor permite acest lucru, sau poate înainta din nou cazul Tribunalului pentru ca acesta să pronunţe o hotărâre.

    În cazul în care litigiul îi este înaintat din nou, Tribunalul are obligaţia să respecte aspectele de drept stabilite prin hotărârea Curţii.

    În cazul în care un recurs formulat de un stat membru sau de o instituţie a Uniunii care nu au fost implicate în litigiul desfăşurat în faţa Tribunalului este întemeiat, Curtea poate indica, în măsura în care consideră necesar, care sunt efectele hotărârii anulate de Tribunal care trebuie considerate ca definitive pentru părţile implicate în litigiu.

ARTICOLUL 62

    În cazurile prevăzute la articolul III-358 alineatele (2) şi (3) din Constituţie, dacă primul avocat general consideră că există un risc grav ca unitatea sau coerenţa dreptului Uniunii să fie afectate, poate propune Curţii de Justiţie să analizeze din nou hotărârea Tribunalului.

    Propunerea menţionată trebuie formulată în termen de o lună de la pronunţarea hotărârii Tribunalului. În termen de o lună de la primirea propunerii adresate de primul avocat general, Curtea decide dacă este cazul să analizeze din nou hotărârea menţionată.
TITLUL V
  DISPOZIŢII FINALE
ARTICOLUL 63

    Regulamentele de procedură ale Curţii de Justiţie şi, respectiv, ale Tribunalului cuprind toate dispoziţiile necesare punerii în aplicare şi completării prezentului statut, în măsura în care acest lucru este necesar.

ARTICOLUL 64

    Normele privind regimul lingvistic aplicabil la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene se stabilesc printr-un regulament european al Consiliului, care hotărăşte în unanimitate. Regulamentul menţionat se adoptă fie la cererea Curţii de Justiţie şi după consultarea Comisiei şi a Parlamentului European, fie la propunerea Comisiei şi după consultarea Curţii de Justiţie şi a Parlamentului European.

    Până la adoptarea normelor menţionate anterior, se aplică dispoziţiile regulamentului de procedură al Curţii de Justiţie şi dispoziţiile regulamentului de procedură al Tribunalului cu privire la regimul lingvistic. Prin derogare de la articolele III-355 şi III-356 din Constituţie, dispoziţiile în cauză se pot modifica sau abroga numai cu aprobarea unanimă a Consiliului.
ARTICOLUL 65

   (1) Prin derogare de la articolul IV-437 din Constituţie, rămân în vigoare toate modificările protocolului de stabilire a statutului Curţii de Justiţie, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană, la Tratatul de instituire a Comunităţii Europene şi la Tratatul CEEA, adoptate între semnarea şi intrarea în vigoare a Tratatului de instituire a unei Constituţii pentru Europa.

   (2) În vederea includerii lor în partea dispozitivă a prezentului statut, modificările menţionate la alineatul (1) fac obiectul unei codificări oficiale prin intermediul unei legi europene a Consiliului, adoptată la cererea Curţii de Justiţie. Prezentul articol se abrogă la intrarea în vigoare a legii europene de codificare menţionate anterior.

4. PROTOCOL

DE STABILIRE A STATUTULUI SISTEMULUI EUROPEAN AL BĂNCILOR CENTRALE
ŞI AL BĂNCII CENTRALE EUROPENE
    ÎNALTELE PĂRŢI CONTRACTANTE,

    DORIND să stabilească statutul Sistemului European al Băncilor Centrale şi al Băncii Centrale Europene prevăzute la articolul I-30 şi articolul III-187 alineatul (2) din Constituţie,

    AU CONVENIT cu privire la următoarele dispoziţii, anexate la Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa:
CAPITOLUL I
  SISTEMUL EUROPEAN AL BĂNCILOR CENTRALE
ARTICOLUL 1
  Sistemul European al Băncilor Centrale
   (1) În conformitate cu articolului I-30 alineatul (1) din Constituţie, Banca Centrală Europeană şi băncile centrale naţionale constituie Sistemul European al Băncilor Centrale. Banca Centrală Europeană şi băncile centrale naţionale ale statelor membre a căror monedă este euro constituie Eurosistemul.

   (2) Sistemul European al Băncilor Centrale şi Banca Centrală Europeană îşi îndeplinesc funcţiile şi îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu Constituţia şi cu prezentul statut.

CAPITOLUL II
  OBIECTIVE ŞI SARCINI ALE SISTEMULUI EUROPEAN AL BĂNCILOR CENTRALE
ARTICOLUL 2
  Obiective
    În conformitate cu articolul I-30 alineatul (2) şi cu articolul III-185 alineatul (1) din Constituţie, obiectivul principal al Sistemului European al Băncilor Centrale este de a menţine stabilitatea preţurilor. Fără să aducă atingere obiectivului menţionat, Sistemul European al Băncilor Centrale susţine politicile economice generale ale Uniunii pentru a contribui la realizarea obiectivelor sale definite în articolul I-3 din Constituţie. Sistemul European al Băncilor Centrale acţionează în conformitate cu principiul economiei de piaţă în cadrul cărei concurenţa este liberă, favorizând alocarea eficientă a resurselor şi respectând principiile stabilite în articolul III-177 din Constituţie.
ARTICOLUL 3
  Sarcini
   1. În conformitate cu articolul III-185 alineatul (2) din Constituţie, sarcinile fundamentale care revin Sistemului European al Băncilor Centrale sunt:

   (a) definirea şi punerea în aplicare a politicii monetare a Uniunii;

   (b) realizarea operaţiunilor de schimb valutar în conformitate cu articolul III-326 din Constituţie;

   (c) păstrarea şi gestionarea rezervelor valutare oficiale ale statelor membre;

   (d) promovarea bunei funcţionări a sistemelor de plăţi.

   2. În conformitate cu articolul III-185 alineatul (3) din Constituţie, alineatul (1) litera (c) din prezentul articol se aplică, fără să aducă atingere faptului că guvernele statelor membre deţin sau gestionează fonduri de rulment în devize.

   3. În conformitate cu articolul III-185 alineatul (5) din Constituţie, Sistemul European al Băncilor Centrale contribuie la buna desfăşurare a politicilor urmărite de autorităţile competente în ceea ce priveşte controlul prudenţial asupra instituţiilor de credit şi stabilitatea sistemului financiar.