Tribunalul Ialomita Bilant 2010

Situaţia judecătorilor

În statul de funcţii al Judecătoriei Feteşti sunt prevăzute un număr de 9 posturi de judecători.

Sub aspectul ocupării acestor posturi, instanţa s-a confruntat în mod constant atât cu o deficienţă numerică cât şi cu o fluctuaţie de personal.

Astfel , la sfârşitul anului 2010 un număr de 6 magistraţi îşi desfăşurau activitatea în cadrul instanţei, din care 3 judecători stagiari.

În luna februarie 2010 doamnele Bogdan Ana Elena şi Grigore Delia Cristina au fost numite în funcţia de judecător la Judecătoria Constanţa, respectiv Judecătoria sector 5 Bucureşti; în acelaşi timp prin decret preşedinţial a fost numită în funcţia de judecător, doamna Constantinescu Minola.

În perioada februarie 2010 -01 iulie 2010 instanţa a funcţionat cu un număr de 5 judecători, din care un stagiar.

La data de 01 iulie 2010, prin hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii, a fost numită în funcţia de judecător stagiar domnişoara Voicu Ana Maria, iar prin Decretul Preşedintelui României nr. 690/29 iunie 2010 a fost numită în funcţia de judecător la aceasta instanţă doamna Mateescu Maria Valentina.

Concluzionând, la sfârşitul anului 2010 un număr de 7 magistraţi îşi desfăşurau activitatea în cadrul instanţei, din care doi judecători stagiari, cu perspectiva reducerii funcţiilor de execuţie ocupate prin numirea la alte instanţe a domnişoarei judecător Leancă Silvia, ca urmare promovării examenului de capacitate.

Situaţia grefierilor şi a celorlalte categorii de personal auxiliar

În cadrul Judecătoriei Feteşti sunt organizate şi funcţionează, conform dispoz. art. 116 din legea 304/2004 privind organizarea judiciară şi art. 37 din Regulamentul de ordine interioara al instanţelor judecătoreşti, următoarele compartimente: grefa, registratura, arhiva, biroul de informare şi relaţii publice, compartimentul executări penale, compartimentul executări civile şi contravenţionale.

La Judecătoria Feteşti sunt prevăzute 21 de posturi pentru personalul auxiliar , din care: 17 posturi personal auxiliar de specialitate (15 posturi grefieri; 2 posturi grefier-arhivar); 3 posturi personal conex (1 post aprod, 2 posturi şofer); 1 post personal contractual (îngrijitor).

La această dată, din totalul posturilor de grefier sunt ocupate următoarele posturi:

posturi personal auxiliar de specialitate ocupate: 15 posturi, din care:

posturi de grefier – 14 din care:

- 1 grefier şef;

- 9 grefieri de şedinţă

- un grefier delegat la biroul executări penale;

- un grefier repartizat la biroul executari civile

- un grefier responsabil cu înregistrarea/repartizarea aleatorie a cauzelor;

posturi de grefier-arhivar – ocupate: 2,

posturi personal conex ocupate: 3, din care:

- posturi de aprod – 1

- posturi de şofer - 2
4.2. RESURSELE MATERIALE AFLATE LA DISPOZIŢIA INSTANŢEI ÎN ANUL 2010

Asigurarea resurselor materiale necesare este esenţială pentru buna funcţionare a justiţiei ca serviciu public. Totodată, locul justiţiei în echilibrul puterilor, ca putere/autoritate a statului de drept nu poate fi garantat decât dacă se asigură şi independenţa financiară a acesteia, în sensul că bugetul justiţiei trebuie să fie stabilit, pe de o parte, în funcţie de o serie de factori obiectivi (volum de activitate, schemele de personal etc.), iar, pe de altă parte, la un nivel corespunzător, care să permită îndeplinirea rolului social şi a atribuţiilor prevăzute de lege pentru sistemul judiciar.

Din luna martie 2010 Tribunalul Ialomiţa funcţionează temporar într-o altă locaţie , în Slobozia , str. Gării , nr. 3 , jud. Ialomiţa , ca urmare a derulării unui proiect finanţat de Banca Mondială prin intermediul Ministerului Justiţie – Direcţia de Implementare a Proiectelor Finanţate din Împrumuturi Externe , proiect pentru „Reablitare şi amenajare sediu Tribunalul Ialomiţa”. Acest spaţiu deţinut în baza unui contract de închiriere , nu a fost construit pentru a funcţiona ca sediul unei instanţe de judecată , motiv pentru care a fost supus unor lucrări de reamenajare la începutul lunii martie , pentru a deveni funcţional desfăşurării în bune condiţii a activităţii de judecată. Mutarea s-a făcut în condiţii optime astfel încât nu a fost nevoie ca unele şedinţe de judecată să se amâne sau să se reprogrameze sau să se apeleze la registrul de avarie (pentru aplicaţia ECRIS).

În anul 2010 s-au cheltuit 15.475 mii lei (faţă de 12.334 mii lei în anul 2009), din care :

• 
  pentru cheltuieli de personal 13.201 mii lei (faţă de 10.197 mii lei în anul 2009), reprezentând salarii, diferenţe salariale stabilite prin hotărâri judecătoreşti, alocaţii pentru chirii, alocaţii pentru transport la şi de la locul de muncă, indemnizaţii de deplasare, medicamente, concedii medicale suportate de unitate. Precizăm că în partea a doua a anului 2010 fondul de salarii al tribunalului a fost afectat prin diminuări de câte 25%.
  
• 
  2.156 mii lei (faţă de 1.445 mii lei în anul 2009) pentru materiale şi servicii, reprezentând furnituri de birou, materiale de curăţenie, iluminat, încălzit, carburanţi, convorbiri telefonice, prestări servicii, ajutor public judiciar;
  
• 
  pentru active nefinanciare , proiectare reabilitare sediu 189 mii lei (faţă de 400 mii lei în anul 2009).
  

La finele anului 2010 nu s-au înregistrat datorii restante, dar pe parcursul anului nu au fost alocate fonduri pe măsura necesarului, astfel încât utilităţile nu au fost achitate la timp.

Ca urmare, Tribunalul Ialomiţa a fost somat, în repetate rânduri, pentru întreruperea furnizării energiei electrice, iar furnizarea gazelor naturale a fost întreruptă.

Deşi pe parcursul anului s-au depus numeroase diligenţe pentru alocarea şi a altor sume necesare pentru acoperirea unor cheltuieli curente şi pentru asigurarea funcţionării în condiţii optime a activităţii judiciare , acestea au rămas în cea mai mare parte neonorate datorită crizei economico-financiare dar şi din cauza restricţiilor la cheltuielile publice instituite în anul 2010.

Propunerile noastre de buget pentru anul 2011 au fost următoarele:

• 
  23.808 mii lei, din care salarii - 12.947 mii lei şi hotărâri judecătoreşti - 10.861 mii lei;
  
• 
  2.182 mii lei pentru cheltuieli materiale şi servicii;
  
• 
  4.111 mii lei investiţii, din care:
  

- 4.000 mii lei urmărire executare lucrări consolidare şi reabilitare sediu Tribunalul Ialomiţa;

- 111 mii lei pentru:

• 
  un autoturism Judecătoria Feteşti ;
  
• 
  două centrale de apartament Feteşti;
  
• 
  patru copiatoare, câte unul pentru fiecare instanţă;
  
• 
  patru aspiratoare pentru toate instanţele.
  

Finanţarea corespunzătoare a justiţiei este esenţială pentru funcţionalitatea acesteia ca serviciu public. Liberul acces al cetăţenilor la justiţie (care se traduce prin acţiuni de informare şi consiliere, programe de educaţie juridică, scutiri sau reduceri de taxe judiciare, asigurare de apărare din oficiu sau posibilitatea obţinerii asistenţei juridice gratuite) presupune din partea statului un efort financiar constant, care nu poate fi însă evitat dacă justiţia este considerată o prioritate naţională şi dacă se doreşte funcţionarea efectivă a unui stat de drept.

În acelaşi timp, asigurarea unor sedii corespunzătoare, a cheltuielilor curente şi un nivel al indemnizaţiilor care să asigure independenţa profesională a judecătorilor şi să compenseze incompatibilităţile şi interdicţiile la care sunt supuşi aceştia constituie nu crearea unui sistem de privilegii financiare, ci o investiţie, în ultimă instanţă, pentru protejarea drepturilor şi libertăţilor milioanelor de cetăţeni care intră în fiecare an, în diferite ipostaze, în contact cu serviciul public al justiţiei.

CAPITOLUL 5
RAPORTURILE DINTRE INSTANŢĂ ŞI CELELALATE

INSTITUŢII ŞI ORGANISME
Obţinerea unei eficienţe maxime în realizarea actului de justiţie implică existenţa unor relaţiile detensionate între membrii profesiilor juridice, pe de o parte, şi între aceştia şi membrii societăţii civile, pe de cealaltă parte.
V.1. Raporturile cu Consiliul Superior al Magistraturii

Putem afirma că în anul 2010 raporturile cu CSM au fost bune , între cele două instituţii realizîndu-se în bune condiţii informări tematice legate de aspecte ale activităţii administrativ-judiciare.

Propunerile noastre în ceea ce priveşte îmbunătăţirea relaţiei cu C.S.M., ca şi garant al independenţei justiţiei, vizează , în principal: îmbunătăţirea politicii de resurse umane în vederea ocupării cât mai rapide a posturilor disponibile, stabilitate în luarea deciziilor şi implicare în apărarea drepturilor şi independenţei magistraţilor, efectuarea unor vizite periodice în teritoriu a reprezentanţilor C.S.M., luarea unor măsuri concrete pentru apărarea prestigiului magistraţilor, implicarea activă în activitatea de combatere a percepţiei actuale a societăţii civile asupra justiţiei, rezolvarea cu prioritate a cererilor privind completarea personalului lipsă , atunci când se comunică adrese care necesită formularea unor răspunsuri sau puncte de vedere, termenul stabilit pentru comunicarea acestora să fie suficient pentru a permite dezbaterea şi examinarea exigentă a acestora, în vederea comunicării unor răspunsuri corecte şi obiective şi totodată temeinic argumentate, repartizarea membrilor şi a personalului pe instanţe, crearea unei direcţii pentru apărarea demnităţii magistraţilor, îmbunătăţirea modalităţilor de comunicare cu instanţele, înfiinţarea de birouri teritoriale în scopul unei reale cunoaşteri a problemelor concrete cu care se confruntă magistraţii, îmbunătăţirea accesului personal al magistraţilor la Consiliul Superior al Magistraturii şi a comunicării directe, organizarea unor şedinţe comune a membrilor C.S.M. cu conducerile instanţelor, pentru discutarea aspectelor legate de activitatea judecătorilor, preluarea finanţării sistemului judiciar de la Ministerul Justiţiei, comunicarea în mod direct cu tribunalele şi judecătoriile, asigurarea participării unui număr cât mai mare de judecători la programe internaţionale de formare profesională.
V.2. Raporturile cu Ministerul Justiţiei

În anul 2010 raporturile cu Ministerul Justiţiei s-au desfăşurat corespunzător , având în vedere implicarea acestuia , prin D.I.P.F.I.E. în proiectul de consolidare şi reamenajare a sediului Tribunalului Ialomiţa , existând , sub acest aspect , o bună colaborare şi comunicare în derularea proiectului finanţat de Banca Mondială.

V.3. Raporturile dintre instanţa si parchetul corespunzător

Raporturile instanţei cu parchetul de pe lângă tribunal s-au concretizat în participări la soluţionarea cauzelor penale şi civile, în toate stadiile procesuale de judecată a acestora, la confirmarea propunerilor de arest preventiv, la acţiuni ale D.N.A. şi D.I.I.C.O.T.

Nu au fost semnalate de către niciuna din părţi neajunsuri care să fi influenţat mersul activităţii instanţei.
V.4. Raporturile cu mass-media.

Pe parcursul anului 2010, ca şi în anii precedent, la nivelul fiecărei structuri a sistemului judiciar a fost acordată o atenţie deosebită modului în care se desfăşoară relaţia instanţelor cu mass-media.

În centrul atenţiei s-au situat atât aspectul calităţii informaţiilor furnizate, cu promptitudine şi permanent, de către birourile de presă şi purtătorii de cuvânt din instituţiile sistemului judiciar, cât şi modul în care este structural percepţia publică referitor la complexitatea problematicii din domeniul justiţiei.

Mass-media reprezintă o punte de comunicare esenţială, prin intermediul căreia opinia publică devine tot mai conştientă cu privire la rolul şi importanţa socială a justiţiei în ansamblul mecanismelor statului de drept. Acest fapt este de natură să favorizeze iniţierea unui veritabil parteneriat, cu efecte benefice, între birourile de presă şi mass-media.

Gestionarea de către birourile de presă şi purtătorii de cuvânt de la instanţe şi parchete a acestor fluxuri de informaţii spre şi dinspre societatea civilă, a fost pusă sub semnul implicării transparente, responsabile, a reprezentanţilor sistemului judiciar în dialogul statornicit între justiţie şi societate.

În perioada analizată se constată o creştere a nivelului de profesionism al celor care îşi desfăşoară activitatea în birourile de presă şi informare publică, a gradului lor de receptivitate la soluţionarea doleanţelor reprezentanţilor mass-media, precum şi la valorificarea semnalelor critice cu privire la activitatea magistraţilor sau la funcţionarea, în ansamblu, a sistemului judiciar.

Receptarea corectă a criticilor apărute în mass-media contribuie nemijlocit la exercitarea funcţiei de autoreglare prin care sistemul judiciar îşi poate ameliora continuu calitatea prestaţiei sociale.

Cu toate progresele înregistrate, apreciem că se impune şi pe mai departe acordarea unei atenţii sporite în vederea optimizării activităţii birourilor de presă, inclusiv sub aspectul logisticii specifice, precum şi pentru îmbunătăţirea în continuare a pregătirii profesionale, îndeosebi a magistraţilor-purtători de cuvânt în domeniul comunicării de masă.

Un alt capitol important în cadrul raporturilor instanţelor cu mass-media şi cetăţeni a fost reprezentat de aplicarea prevederilor Legii nr. 544/2001, privind liberul acces la informaţii de interes public, de către birourile de informare publică şi relaţia cu mass-media.

În acest context, trebuie să semnalăm lipsa logisticii necesare unei bune funcţionări a Birourilor de informare publică şi relaţii cu mass-media, precum şi faptul că este necesară specializarea magistraţilor purtători de cuvânt (sau încadrarea pe aceste posturi a unor persoane cu studii de specialitate, permisă de lege şi de Regulamentul de ordine interioară a instanţelor judecătoreşti) şi a persoanelor cu atribuţii în domeniul respectării dispoziţiilor Legii nr. 677/2001, dată fiind calitatea instanţelor şi parchetelor de operatori de date cu caracter personal. La nivelul birourilor de informare publică şi relaţii cu mass-media se resimte nevoia de a se continua activităţile de pregătire profesională a purtătorilor de cuvânt, precum şi a consilierilor din cadrul acestor birouri.

Dincolo de aspectele negative semnalate, se impune concluzia că relaţia instanţelor şi parchetelor cu instituţiile media are o dinamică pozitivă, manifestată prin opinia predominant bună a judecătorilor şi procurorilor în relaţia cu jurnaliştii. Din păcate, această relaţie nu a reuşit încă să depăşească pragul unor prejudecăţi reciproce din partea celor două corpuri profesionale (magistraţi şi jurnaliştii). Ca urmare, pe viitor este necesară intensificarea eforturilor de construire a unei relaţii corecte, de colaborare, între instanţe, parchete şi instituţiile media, în care primele să favorizeze realizarea rolului fundamental al presei de informare a cetăţenilor ( prin înlesnirea operaţiunilor de documentare, realizarea de conferinţe de presă şi întâlniri periodice, gândirea unor forme de pregătire şi perfecţionare profesională în comun pe problemele de comunicare specifice sistemului judiciar etc.), iar cele din urmă să reflecte activitatea instanţelor caracterizând-o în mod global, iar nu numai prin prisma elementelor de senzaţional şi exacerbarea aspectelor negative, cu respectarea deontologiei profesionale de către toţi cei implicaţi.

Considerăm că raporturile instanţei cu presa trebuie să fie responsabile şi să nu vizeze o armă de luptă pentru unii salariaţi din sistem.

La fel de adevărat este şi faptul că tratarea cu aroganţă şi dispreţ a presei, mai mult sau mai puţin calificate, nu poate aduce rezultate pozitive în cadrul acestui gen de raporturi.

Va trebui să oferim direct presei prilejul de a prezenta obiectiv o activitate judiciară corectă, bine desfăşurată.

Va trebui să oferim presei, in condiţiile stricte ale legii, posibilitatea de a reflecta numai realitatea despre activitatea judiciara a instanţei precum si despre personalul acesteia, eliminând scurgerile de informaţii prin intermediul unor canale neabilitate.
V.5. Raporturile cu justiţiabilii

Raporturile personalului instanţei cu justiţiabilii se desfăşoară corespunzător procedurilor şi regulamentelor instanţei.

Audienţele desfăşurate în folosul publicului justiţiabil au lămurit în parte cererile acestora, în măsura în care ele nu vizau cauze aflate pe rol. Vom continua să menţinem acest serviciu public săptămânal.

De asemenea, am dimensionat şi utilizat corespunzător spaţiul de afişaj din zona de acces a sălilor de judecată precum şi a celui din incinta arhivei-public, încercând să-i dăm acestuia destinaţia , preponderent, pentru studiul dosarelor.

V.6. Participarea la diferite programe internaţionale

În cursul anului 2010 , în ceea ce priveşte pregătirea profesională a magistraţilor , nu a existat o participare la programe internaţionale .

În plan material , în cursul anului 2010 s-a încheiat şi este în derulare şi în 2011 proiectul de consolidare şi reamenajare a sediului Tribunalului Ialomiţa , proiect finanţat de Banca Mondială .

V.7. Raporturile cu societatea civila.

Într-o democraţie, rolul societăţii civile este esenţial în ceea ce priveşte eficienţa cu care funcţionează instituţiile statutului, a modului şi a celerităţii cu care acestea îşi îndeplinesc atribuţiile. Organizaţiile societăţii civile, prin evaluările pe care le fac cu privire la modul de funcţionare a institutor publice oferă feed-back-ul necesar reglării activităţii acestora, având totodată rolul de a preveni arbitrariul şi încălcarea drepturilor şi intereselor cetăţenilor.

Dintre cele trei puteri ale statului, puterea judiciară este cea mai dependent de sprijinul societăţii civile în vederea menţinerii echilibrului constituţional, prin apărarea independenţei sale în raport cu celelalte puteri.

Totodată, având ca obiect de activitatea soluţionarea stărilor litigioase şi a situaţiilor conflictuale din societate, una dintre părţile unui proces fiind inevitabil nemulţumita de soluţia pronunţată, activitatea judiciară se află permanent în atenţia publicului şi face, nu de purine ori, obiectul criticii din partea unor persoane, organizaţii sau grupuri având aceleaşi convingeri sau interese.

Pe de altă parte, judecătorii şi procurorii sunt independent profesional, dar obligaţi să se supună întocmai legii, fiind ţinuţi să pronunţe decizii sau să dispună soluţii în concordanta cu dispoziţiile acesteia, chiar dacă acestea au caracter impopular.

În sfârşit, în societatea modernă există o tendinţa tot mai pronunţată de a tranşa o gamă tot mai largă de litigii şi de dispute pe cale judiciară, deşi, cel puţin în unele cazuri, ar fi mai indicată folosirea unor modalităţi alternative de soluţionare a conflictelor.

În acest context, relaţia sistemului judiciar cu societatea civilă este deosebit de important, atât în vederea garantării statutului de putere în stat a autorităţii judecătoreşti, cât şi pentru buna funcţionare a acesteia ca serviciu public.

În anul 2010 activitatea tribunalului nu a făcut obiectul analizei organismelor societăţii civile decât în mică măsură, aceasta rezumându-se doar la solicitarea unor date statistice referitoare la aceasta.

În acest context putem aprecia că raporturile între instituţii s-au desfăşurat corespunzător, meritul în acest sens revenindu-i biroului de informare şi relaţii publice al tribunalului.

Şi pe viitor vom continua să manifestam deschidere şi transparenţă totală în raport cu oricare dintre organismele societăţii civile.

Dorim ca prin intermediul societăţii civile să putem prezenta în chip realist activitatea judiciară a instanţei, contribuind astfel la îmbunătăţirea imaginii justiţiei în rândul populaţiei.

CAPITOLUL 6

CONCLUZII

„Justiţia este idealul intangibil al dreptului , ultima şi cea mai înaltă expresie a dreptului” arăta prof. Eugen Heroveanu . Astfel , statul trebuie să fie permanent preocupat pentru formarea unei justiţii competente şi puternice . Un stat cu o democraţie puternică va avea o justiţie puternică , aceasta fiind , de altfel , un serviciu public al statului . În acest serviciu se oglindeşte toată realitatea societăţii , şi dacă separaţia puterilor este confuză , atunci realitatea socială este incertă , neclară , iar puterea judecătorească nu este putere în stat , ci doar o funcţie în stat , şi separaţia este nu a puterilor , ci a funcţiilor în stat.

Funcţionarea sistemului judiciar este grevată în continuare de o serie de vulnerabilităţi, a căror înlăturare poate avea loc numai prin colaborarea dintre autoritatea judecătorească, Ministerul Justiţiei ca reprezentant al executivului şi puterea legislativă. Pactul pentru Justiţie , care a fost una din puţinele realizări ale Protestului magistraţilor din 2009 , este un deziderat şi o speranţă şi pentru anul 2011 , astfel încât justiţia să-şi ocupe locul cuvenit în statul de drept şi să fie considerată , nu doar formal , una dintre cele 3 puteri ale statului

În aceste condiţii, autorităţile şi instituţiile statului sunt datoare ca, în ecuaţia constituţională a separatei şi echilibrului puterilor, să coopereze eficient şi activ pentru realizarea intereselor publice şi rezolvarea mai rapidă a problemelor cu care încă se confruntă sistemul judiciar.

Rămâne însă în continuare problema de a găsi o modalitate adecvată şi rapidă de a asigura creşterea ritmului acestor progrese şi de a le amplifica efectele pozitive, astfel încât ele să fie resimţite direct de către cetăţenii care intră în contact cu sistemul, dar să fie perceptibile şi publicului larg, în vederea reclădirii încrederii acestuia în funcţionarea justiţiei. Or, un astfel de rezultat nu poate fi obţinut decât prin sprijinul acordat puterii judiciare atât de către executiv, cât şi legislativ şi prin instituirea unui mecanism de colaborare care să asigure realizarea acestui deziderat comun, iar, pe de altă parte, să asigure respectarea principiului fundamental al independenţei justiţiei.

O astfel de soluţie, poate apărea ca având un caracter pur declarativ, teoretic, dar, luând ca exemplu principala problemă care provoacă insatisfacţia cetăţenilor fata de funcţionarea justiţiei, fie că vorbim de publicul larg, fie de justiţiabili, respectiv durata ridicată a procedurilor, experienţa anului 2010, ca şi a celor anteriori, demonstrează că nu se poate asigura un răspuns eficace, care să ducă la o mai bună celeritate a procedurilor, decât prin întrunirea a cel puţin trei factor, aflaţi într-o relaţie de interdependenţă - o legislaţie cât mai stabilă şi coerentă (atributul Legislativului), - o mai bună organizare a activităţii judiciare, atât prin măsuri centralizate, cât şi prin eficientizarea activităţii fiecărei instanţe/ unităţi de parchet, şi, mai departe, prin responsabilizarea fiecărui judecător/procuror fata de calitatea propriei activităţi (atributul autorităţii judecătoreşti) şi, nu în ultimul rând, - o finanţare corespunzătoare a sistemului judiciar (atributul Executivului).

În plus, efortul conjugat dintre cele trei puteri ale statului pentru a asigura cetăţenilor României un sistem de justiţie eficient trebuie să se concretizeze şi prin schimbarea atitudinii care caracterizează relaţia dintre acestea, căci ele nu trebuie să se afle în conflict şi nici în competiţie, ci într-o relaţie de colaborare şi respect reciproc. În acest context, se impune ca experienţa practicienilor dreptului, respectiv a instanţelor şi parchetelor, să fie respectată şi valorificată în special în cadrul procedurilor de legiferare, prin consultarea permanent a corpului magistraţilor asupra textelor legale pe care vor fi apoi chemaţi să le aplice şi prin respectarea atribuţiei legale a Consiliului Superior al Magistraturii de a aviza consultativ actele normative cu incident asupra modului de funcţionare a justiţiei.

Rolul fundamental în construirea acestui mecanism de cooperare, în cadrul căruia toate puterile statului trebuie să contribuie, în limitele atribuţiilor lor constituţional, la accelerarea ritmului de reformare a sistemului judiciar revine Consiliului Superior al Magistraturii, în calitate de reprezentant al autorităţii judecătoreşti şi, totodată, de garant al independenţei justiţiei, iar realizarea lui este esenţială, în anul 2011 fiind necesară obţinerea unor rezultate cât mai convingătoare pentru cetăţeni cu privire la posibilitatea şi la voinţa sistemului de a se reforma, atât sub aspectul implementării noilor coduri de procedură, civilă şi penală, cât şi a definitivării proiectelor de reorganizare şi eficientizare a instanţelor, dar şi a promovării mijloacelor alternative de soluţionare a conflictelor şi a procedurilor speciale de accelerare a procedurii judiciare.

În ceea ce priveşte apărarea independenţei sistemului judiciar, şi anul 2010 , ca şi anul 2009 a fost caracterizat printr-un context politic tensionat şi printr-o tendinţă a factorului politic atât de a face din modul de funcţionare şi necesitatea reformării justiţiei elemente ale luptei politice, cât şi de a obţine tranşarea unor aspecte ale acesteia prin intermediul procedurilor jurisdicţionale. De asemenea, Curtea Constituţional a fost chemată în mai multe rânduri să-şi îndeplinească rolul constituţional de a tranşa conflictele juridice de natură jurisdicţional între puterile statului.

Pe de alta parte, este esenţial ca magistraţii înşişi, în mod individual, să-şi asume statutul de independentă, precum şi importanţa socială a funcţiilor pe care le îndeplinesc. Într-o societate democratică, unele soluţii judiciare vor face întotdeauna obiect de dezbatere, iar magistraţii trebuie să-şi asume rolul de a dispune sau de a pronunţa soluţiile care se impun, conform legii, chiar dacă sunt impopulare şi făcând abstracţie de comentariile pe care acestea le suscita. De asemenea, judecătorii şi procurorii trebuie să-şi asume împrejurarea că independenţa lor personală şi toate garanţiile care o însoţesc nu constituie privilegii ale magistratului şi nici cauze de impunitate, ci ele sunt institute exclusiv pentru garantarea dreptului cetăţenilor la un proces echitabil. Cu alte cuvinte, independenţa magistratului nu se referă şi nu trebuie să se refere numai la dispoziţiile legii, cărora magistratul este ţinut să li se supună şi să le aplice, cu competentă profesională şi cu bună credinţă şi la întreaga sa activitate şi comportare.

În altă ordine de idei, se constată că, dacă mecanismul de garantare a independenţei justiţiei la nivel de sistem este funcţional, normele legale privind apărarea independenţei individuale şi a reputaţiei profesionale a judecătorilor şi procurorilor au un caracter mai puţin eficient, de multe ori nefiind posibilă o reacţie promptă şi efectivă de contracarare a unor atacuri cu caracter nefondat,cu privire la conduita profesională a unui magistrat, în special când acestea sunt vehiculate prin mass-media. Sub acest aspect se impune o intervenţie legislativă, precum şi unele măsuri organizatorice la nivelul Consiliului Superior al Magistraturii şi o mai bună colaborare cu asociaţiile profesionale ale magistraţilor.

Un aspect important al consolidării independenţei sistemului judiciar îl reprezintă asigurarea unei finanţări corespunzătoare a acestuia. Asigurarea liberului acces al cetăţenilor la justiţie, inclusiv prin acţiuni de informare şi educaţie juridică, scutiri sau reduceri la plata taxelor de timbru, posibilitatea obţinerii de asistenta juridică gratuita etc., reprezintă un proces costisitor, dar indispensabil pentru funcţionarea statului de drept.

PREŞEDINTE, VICEPREŞEDINTE,

Judecător Traian Ionescu Judecător Munteanu Larisa Isabella