Tudor vianu studii de literatura universala şi comparata

î

beau an^{1 cne}^ ^{sa ma} *^m'^Da' '^a ^ ^ca data trecută- îţi aduci alinte, Mitea, ca atunci cînd ne-am cunoscut! Cînd ne-am văzut pentru prima oară!" Mitea era în delir, presimţea „feri­cirea". Gruşenka însă îl alunga întruna de lîngă ea: „Du-te, veseleşte-te, spune-le să danseze, vreau să petreacă toată lumea, să joace şi masa, şi casa, ca atunci, exact ca atunci!" exclama ea în tot momentul. Era cuprinsă de un neastîmpăr cumplit. Mitea se repezi să dea ordine. între timp, în odaia de alături corul de fete se înjghebase. Camera în care stătuseră pînă atunci nu era destul de încăpătoare, fiind împărţită în două printr-o perdea de cit, îndărătul căreia se afla un pat imens, cu o pilotă şi un munte întreg de perne, tot de cit. în toate cele patru odăi „curate" ale casei era cîte un pat. Gruşenka se aşeză chiar în uşă, în jilţul pe care i-l adusese Mitea, la fel ca „atunci", cînd chefuiseră pentru prima oară ""preună, ca să poată privi corul şi dansurile. Veniseră ace-^ea§1 f^{ete c}a în seara aceea; sosi apoi şi taraful de ovrei cu tambaluri, şi în sfîrşit trase în faţa hanului şi multaşteptata ^{tă cu} delicatese şi băuturi. Mitea umbla încolo şi încoace -Mereu alte chipuri necunoscute apăreau în încăpere, H şi femei, veniţi să caşte gura; erau ţăranii din sat care, ^a

^a

sosirea lui Mitea dormeau duşi, se treziseră, presim-