Tudor vianu studii de literatura universala şi comparata
Yüklə 2,51 Mb.
|
| J*1______-----
"<; • pUfin, îl opri din nou Ivan. Daca l-ar fi omorit pe "■ r fi luat şi banii; probabil că te-ai gîndit şi la asta, nu? a ce ramas PriceP- Putea sâ-i caute mult şi bine, ca n-ar fi dat de ei nicio-f- spusesem că-i avea ascunşi sub saltea. Dar nu era arat La început îi ţinea în casentă, mai pe urma însă 3 din toată lumea, Fiodor Pavlovici n-avea încredere j -t în mine, l-am învăţat să le schimbe locul şi să dosească chetul cu bani în colţ, după icoane. Acolo nu i-ar fi trecut mânui prin gînd să scotocească, mai ales dacă ar fi căutat la e?eală. ^şa că pachetul era vîrît după icoane. Ar fi fost caraghios să-i ţină sub saltea, mai bine încuiaţi în casentă. Toată lumea era convinsă însă că banii sînt sub saltea! Ce tîmpenie! Şi aşa, zic, dacă Dmitri Fiodorovici l-ar fi omorit, negăsind banii, sau ar fi întins-o la fugă imediat - ştiţi cum sînt criminalii, se sperie de orice zgomot - sau ar fi fost arestat pe loc. Şi atunci aş fi putut să intru oricînd în odaie - fie chiar în noaptea aceea, fie a doua zi - şi să pun mîna pe bani, fiindcă şi furtul tot în spinarea dumnealui ar fi căzut. Puteam foarte bine să cred c-o să se întîmple aşa. - Dar dacă nu l-ar fi ucis şi s-ar fi mulţumit numai să-i tragă o bătaie zdravănă? - Atunci vă daţi seama că n-aş mai fi îndrăznit să mă ating de bani şi lucrurile ar fi rămas baltă. Numai că mă gîndisem şi la asta; dacă, îmi ziceam, o să-l smintească în bătaie pînă o să-l lungească jos, în nesimţire, eu tot am s-apuc sa fac la stînga banii, şi pe urmă am sâ-i raportez lui Fiodor Pavlovici că dumnealui adică Dmitri Fiodorovici, i-a luat, duPâ ce l-a bătut să-l omoare. ~ Stai... nu mai înţeleg nimic. Vasazică, tot Dmitri l-a Oinorît şi tu ai luat banii? - Nu, nu l-a omorit dînsul. Fireşte, aş putea să vă spun şi stă dată că dumnealui e criminalul... dar nu vreau să va ' Pentru că, vedeţi, chiar daca dumneavoastră, după cum
mea, de fapt numai dumneavoastră sînteti vinovat f • ^^~^~ ştiut dinainte de crima, ba chiar m-aţi îndemnat s-o sav" °ă a'J pe urma, ştiind adică ce o să se întîmple în lipsa dumnea ^ ^ aţi plecat de acasă. De aia, zic, vreau sa va arat lămurit ast ^ ră că vinovatul cel mare, adevăratul ucigaş, dumnea ^ sînteti, nu eu, chiar dacă eu cu mîna mea l-am ucis n f^ în fata legii dumneavoastră sînteti criminalul! apt' - Dar de ce, de ce aş fi eu criminalul? O, Doamn i ■ întrerupse nerăbdător Ivan, uitînd că amînase pe mai t" ' orice discuţie în legătură cu el. Iarăşi începi cu Cermaşnea? Stai, spune-mi mai bine ce nevoie aveai să-fi dau eu dezl garea, de vreme ce, aşa cum spui, plecarea mea la Cermaşnea însemna pentru tine un consimtâmînt. Să vedem cum ai s-o întorci acum? - Din moment ce aveam dezlegare de la dumneavoastră puteam fi sigur că la întoarcere n-o să mai faceţi gălăgie pentru cele trei mii de ruble pierdute, dacă oamenii stâpînirii m-arfi bănuit pe mine nu pe Dmitri Fiodorovici sau ar fi crezut că m-aş fi înţeles cu dumnealui; dimpotrivă, mi-afi fi luat apărarea... Şi mai ştiam că, după ce afi fi primit partea de moştenire, m-aţi fi răsplătit şi pe mine cîndva, aşa ca să nu mai am nici o grijă toată viata, fiindcă de n-aş fi fost eu, rămîneati fără moştenire. Dacă boierul se însura cu Agrafena Aleksandrovna, n-ati mai fi văzut nici o lefcaie. - Aha! Vasăzică aveai de gînd să mă chinuieşti toata viafa! scrîşni Ivan. Şi dacă, în loc să plec, te-aş fi denunţat? - Cum să mă denunţaţi? Ce puteaţi să spuneţi? Ca v-am îndemnat să plecaţi la Cermaşnea? Păi am vorbit şi eu aşa, ca să nu tac, din prostie. Şi apoi, după ce am discutat atunci în poartă, dumneavoastră eraţi slobod să plecaţi sau să rămînep-Dacă rămîneati, nu s-ar mai fi întîmplat nimic, mi-aş fi iil seama că nu doriţi aşa ceva şi n-aş mai fi făcut un pas. Di" moment ce aţi plecat însă, ştiam că n-o să îndrăzniţi ia Pr°ceS să mă băgaţi la apa şi c-o să-mi treceţi cu vederea şi cele tre mii de ruble. Şi nici nu m-aţi fi putut urmări după ac# • fiindcă atunci le-aş fi spus tot judecătorilor. Nu c-am ucis sa" 461
atunci-'
cît de mult doreafi moartea tatălui dumnea- arăt ia Proces tră şi Pe cinstea mea vă spun că publicul m-ar fi crezut cuvînt şi aţi fi rămas cu ponosul ăsta toată viafa. ^ _ Aşadar, eu, eu i-am dorit moartea? rosti printre dinţi Ivan, spumegînd. - Nu mai încape nici o îndoială. I-aţi dorit moartea, mai fflUlt chiar, aţi îngăduit-o şi mi-aţi dat dezlegare! răspunse Smerdiakov, privindu-l dîrz. îl lăsaseră puterile şi abia mai vorbea de oboseală; era totuşi ceva în el, un imbold ascuns, care-l susţinea; avea probabil un gînd nemărturisit. Şi Ivan intuise lucrul acesta. - Spune mai departe, îl îndemnă el. Povesteşte cum a fost în noaptea aceea. - Ce să vă mai spun! Zăceam aşa în pat, cînd mi s-a părut deodată că-l aud pe boier ţipînd. Grigori Vasilici se sculase ceva mai înainte şi ieşise din odaie; n-a mai trecut mult şi numai ce-a început să urle ca din gură de şarpe. Pe urmă s-a făcut linişte; stăteam aşa culcat şi aşteptam să văd ce o să mai fie; îmi bătea inima să se spargă, abia mai putea răbda. în sftrşit, m-am sculat şi eu şi am ieşit afară; văd în stînga geamul dinspre grădină deschis, mai fac cîţiva paşi într-acolo şi frag cu urechea să-mi dau seama dacă mai mişcă sau nu şi-l vâd pe boier dînd din colţ în colţ şi văitîndu-se: „Aha, îmi ac> trăieşte deci!" Mă apropii de fereastră şi strig: „Eu sînt". fer dumnealui dinăuntru: „A fost aici, acum a fost, şi a fugit!" asamite Dmitri Fiodorovici fusese pe acolo. „L-a omorît pe ngori!" „Unde?" întreb eu în şoaptă. „Colo, în colţ", îmi raspunde dînsul tot în şoaptă. „Staţi puţin", zic. Mă duc în Mă după Grigori Vasilievici şi-l găsesc întins pe jos, plin °e> în nesimţire. Vasăzică, Dmitri Fiodorovici a fost :~adevăratelea pe aici, îmi dau eu cu socoteala, şi pe
Yüklə 2,51 Mb. Dostları ilə paylaş:
|