Tudor vianu studii de literatura universala şi comparata

's*_r

-525TOIEV,

mîine, mai bine toate odată!" Dar ce curios: în acpp ■ toata bucuria, toata mulţumirea ce-i umpleau sufl risipiră ca prin farmec. Intrînd la el în odaie, un ^Se

gheaţă îi învălui brusc inima, ceva ca o amintire sau m ■ l-^ zis ca o rememorare a unui lucru nesuferit şi respingato "^ fusese acolo, în odaia lui, cîndva, şi care îi ană".-- ■ fata ocbiinr î~ -—

— sau mai bin

___..mmc a unui lucru nesuferit şi respinoatr,,.

fusese acolo, in odaia lui, cmdva, şi care u apăruse din n faţa ochilor în momentul cînd trecuse pragul camerei S i-"¹ obosit pe divan. Bătrîna care vedea de gospodărie îi _ad ^Si samovarul; îşi făcu un ceai, dar nici nu se atinse de el jar bătrînă o trimise la culcare. Şedea aşa, pe divan, şi \ _{se p}^. că totul se învîrteşte în jurul lui. Se simţea prost, fără nici un pic de vlagă într-însul. La un moment dat, era cit pe ce sa aţipească; se sculă însă nervos şi făcu cîfiva paşi prin camera ca să-şi alunge somnul. Uneori avea impresia că aiurează Dar ceea ce îl ţinea încordat în clipa de faţă nu era teama de a cădea bolnav la pat; în cele din urmă, se aşeză din nou şi începu să se uite jur-împrejur, ca şi cînd ar fi căutat ceva. O dată, şi încă o dată, şi tot aşa de cîteva ori în şir. în sfîrşit, îşi aţinti privirea într-un anumit punct. Un rinjet îi răsfrinse buzele, dar în acelaşi timp mînia îi aduse tot sîngele în obraji. Stătu aşa o bună bucată de vreme, cu capul sprijinit în palme, trăgînd mereu cu coada ochiului spre acelaşi punct de pe divanul de lîngă peretele opus. Era acolo ceva care-l sîcîia, ceva neliniştitor şi enervant totodată.

IX

Pn măcar cîte'va cTvf,? T™' ^tOtUşi' ^c"^{a sosit tim}P^{uI sa} Ivan Fiodorovici A _f ^{Pfe maladia de} ™e suferea

^rag atenţia cititorului cfr ^^ ^evenimentelor, ţin sa ^a « hărţuit de primelp _m ' ■* ^{SBara res}P^ecti^vă, Ivan începuse

sa izbucneaS ah "^ ^ ^{Wei febre cerebraIeCe} neasca abia in ziua următoare, punînd deplin»