Tudor vianu studii de literatura universala şi comparata

ti

KARAMAZOV

583

ne un drept al sau incontestabil, partea sa din etinde ca v .....

°5^te .

_rămasă de pe urma mamei şi de care îşi acuza

^te . deposedat. Sînt absolut de acord cu dumnea­ta¹^ . _e jntr-adevar o situaţie intolerabilă! Acuzatul avea ^voaS tivpie să devină maniac. în fond, nu era vorba numai ■ cît mai ales de faptul ca rivalul său înţelegea să se

eră de ei cu un cinism pur şi simplu revoltător ca să-i folosească

distrugă fericirea!

Tppolit Kirillovici arătă apoi cum se născuse şi se heiase treptat în sufletul inculpatului ideea paricidului, urmărind evoluţia ei pas cu pas, aşa cum o înfăţişau faptele.

La început, dumnealui s-a mulţumit numai să trăncă­nească în gura mare prin localuri - o lună întreagă n-a făcut decît să trăncănească. O, îi plăcea grozav să-şi etaleze viaţa personală în văzul tuturor, să-şi deschidă inima faţă de oricine, încredinţîndu-i chiar şi cele mai diabolice, mai peri­culoase idei ale sale! O, da, era oricînd dispus să-şi destăi-nuiascâ unuia sau altuia gîndurile, pretinzînd, în schimb, celor care-l ascultau să-i răspundă prompt, Dumnezeu ştie de ce, cu cea mai deplină simpatie, să-i împărtăşească grijile şi îndoielile, să-l îmbărbăteze şi să-l lase în apele lui, fără să-l stingherească în nici un fel! Altminteri, din te miri ce îşi ieşea din sărite şi era în stare să facă praf tot localul!" (Urma povestea cu căpitanul Sneghirev.) „Cei care au avut ocazia sa-l audă şi sâ-l vadă pe inculpat în această ultimă lună au ^S1mtit pînă la urmă că invectivele şi ameninţările proferate la ^resa tetâlui său nu erau numai vorbe rostite la mînie şi că, ^m moment dat, cînd exasperarea lui va fi ajuns la paro-^Ism, ameninţările puteau sa devină fapte." (Aici procurorul ^reuniunea de familie ce avusese loc la mînâstire, ca ^£ °^U ^°§^a Şi zugrăvi scena revoltătoare petrecută în sufr ^Pannteasca> în ziuă cînd inculpatul dăduse buzna în

^sfirş*^tul mesei.) „N-aş putea să afirm cu toată ^mea' continuă Ippolit Kirillovici, că hotărîrea de a

584

^faPtel_6i

regla definitiv socotelile cu tatăl sau, asasinîndu-premeditata înainte de acest incident. Presupun ideea asta îi venise de cîteva ori în minte, staruis ■ conştient asupra ei, aşa cum ne-o dovedesc depoziţiile martorilor şi chiar propriile declaraţii ale a lui. Domnilor juraţi, adăugă procurorul, mărturisesc- n " astăzi am şovăit să arunc pe umerii inculpatului acuzat crimă cu premeditare, ce se impunea de la sine. Eram f convins că în adîncul său întrezărise de mult clipa fatala a o întrezărise numai, imaginîndu-şi-o ca pe o eventualitatf fără să stabilească precis împrejurările şi fără să fixeze un tei men. Am şovăit, dar şovăielile mele s-au spulberat astăzi h momentul cînd s-a dat citire zdrobitorului document prezen­tat în instanţă de doamna Verhovţeva. Domnilor, aţi auzit cu toţii cuvintele sale: «Aici e tot planul asasinatului, punct cu punct, e un adevărat program!» Aşa a definit domnia a această blestemata misivă, scrisă «la beţie» de nefericitul care se află acum pe bănea acuzaţilor. Şi, pe bună dreptate, scrisoarea aceasta are o importanţă deosebită, constituind un program, o dovadă certă a premeditării. Fiind scrisă cu doua zile înainte de a-şi pune în aplicare planul său monstruos inculpatul a declarat, legîndu-se chiar cu jurâmînt, ca, daca ii ziua următoare nu va reuşi să facă rost de bani, are intenţia sâ-şi omoare tatăl, ca să poată sustrage «plicul cu bani &P-cu panglicuţă roz de sub pernă, numai să plece Ivan!» AuziP «numai să plece Ivan!» Vasăzică, totul fusese dinainte calci lat, fiece amănunt în parte cîntărit cu atenţie; şi ^{ce s}' întîmplat pînă la urmă? Acuzatul şi-a adus cu cea mai m meticulozitate planul la îndeplinire. Nu mai încape ni îndoială că e vorba de un act premeditat şi ca mobilul c a fost jaful, sînt lucruri mărturisite negru pe alb şi sernn^a inculpat cu mîna lui, şi el îşi recunoaşte iscălitura, a-"^{1 r} ^ obiecta: biletul a fost scris de un om în stare de eb

-HIV

Asta însă nu-i micşorează cu nimic gravitatea, ^ltTl

585

^car