Tudor vianu studii de literatura universala şi comparata

i c y

unui om... în schimb, acum m-am convins ca nu dispreţuieşti şi că n-a fost decît o fantasmagorie de-a m^e • Karamazov, sînt un om profund nenorocit! Uneori năzare, aşa, din senin, Dumnezeu ştie ce, mi se pare

c
K-ARAM^AZ0V

355

de de mine şi atunci aş fi în stare sa distrug tot, tot, sa otf Si rînduiala lumii!

cj-i chinuieşti pe cei din jurul dumitale, zîmbi Alioşa. Da aşa e, îi chinuiesc pe cei din jur şi mai ales pe biata

- Snune-mi, Karamazov, nu crezi că sînt grozav de ridi-_maflia- ^f

col în clipa asta?

- Dar ce-ţi trece prin gînd, scoate-ţi odată din cap ideea ta! izbucni Alioşa. Ce înseamnă să fii ridicol? De cîte ori

om nu este sau nu pare ridicol? Şi apoi, azi, mai toţi oamenii capabili se tem să nu fie ridicoli şi-şi amarase astfel singuri zilele. Mă miră numai că ai început să ai obsesia asta atît de curind, cu toate că e un lucru pe care l-am observat nu numai la dumneata. Astăzi pînă şi copiii suferă de teama ridi­colului. Este o adevărată molimă sufletească. Cred că, sub masca amorului propriu, diavolul însuşi bîntuie generaţia actuală, adăugă Alioşa fără să zîmbească, deşi lui Kolea, care-l privea ţintă, i se păru că observă o umbră de surîs pe buzele lui. Văd că şi dumneata eşti ca toţi ceilalţi, mai bine zis, ca mulţi dintre ei, şi totuşi, n-ar trebui să fii ca toată lumea, înţelegi? încheie Alioşa.

- Chiar dacă toţi sînt aşa?

- Da, chiar dacă toţi sînt aşa. Dumneata singur să fii alt­fel- Şi, de fapt, nici nu eşti la fel ca ceilalţi; bunăoară, nu te-ai ^s ut să-ţi mărturiseşti cusururile ba chiar şi ceea ce ţi se pare

^lcol la dumneata. Cine ar mai face asemenea mărturisiri în ^{1Ua de} ^i? Nimeni, cu atît mai mult cu cît nici nu simt nevoia să se analizeze. Caută să fii altfel decît ceilalţi şi, chiar * fi să rămîi unicul în felul dumitale, rămîi aşa. ^ ^orniidabil! Ştiam eu că nu m-am înşelat asupra dumi-Kar ^Umneata ai darul să mîngîi un om. O, nu-ţi dai seama, ^ azov, cît am dorit să te întîlnesc, de cînd te caut! Zău, ^{Vai §}* dumneata te-ai gîndit la mine? Aşa spuneai ^auri, că te-ai gîndit.

356

- Da, te cunoşteam din auzite şi m-am gîndit în

la dumneata... chiar daca m-ai întrebat numai din