Ucenicul harului divin

Învierea este de două feluri :

Întâia : finală, reală, universală şi definitivă (desăvârşită).

A doua : actuală, virtuală, particulară şi formativă (în devenire).

Pe cea dintâi, a realizat-o Obiectiv Mântuitorul, prin Învierea Lui din morţi şi o va da şi fiecăruia din noi (subiectiv), la a doua Lui venire, la “învierea morţilor” şi “judecata din urmă”. Aceasta este ultima ţintă, spre care poate şi trebue să tindă Omul.

Pe a doua, a arătat-o Obiectiv, Domnul, la Dumnezeeasca Arătare (Teofania), la Sfântul Botez, şi o dă şi fiecăruia din noi (subiectiv), prin Taina Sfântului Botez, care este naşterea din nou, (întâia înviere) a omului şi punctul de plecare, fără de care nu poate să întrezărească, să dorească şi să ajungă la suprema ţintă Învierea_Finală'>: Învierea Finală.

Dar, şi pe una şi pe alta, ne-a Dat-o Obiectiv, odată pentru totdeauna şi pentru toată lumea, Domnul, prin Sfânta şi Înfricăşata Lui Jertfă de pe Cruce. Şi ni Le dă (subiectiv) şi fiecăruia din noi, oricând vrem şi ne pregătim cu vrednicie, prin Sfânta Taină a Euharistiei. Această Sfântă Taină, de fiecare dată, când O primim, ne produce o înviere actuală, înoindu-ne şi sfinţindu-ne în raport cu ce am fost până în clipa împărtăşirii – şi ne arvuneşte, odată mai mult, Învierea propriu zisă, finală, învrednicindu-ne în raport cu ceice Vom fi după “Judecata din urmă”.

Iar, în virtutea puterii miraculoase pe care o are Sfânta Euharistie, negrăita ei lucrare poate face şi din fiecare clipă, care urmează după împărtăşire, o naştere din nou, o înviere actuală, virtuală şi formativă. De unde urmează că Viaţa este un lanţ de mii şi de milioane de învieri actuale, pe cari le dobândeşte omul – în lupta contra păcatului şi deci a morţii, prin Sfânta Euharistie şi prin celelalte Sfinte Taine – cari învieri formative, cu cât sunt mai multe şi mai puternice (intense), cu atât mai mult sunt o tărie a dobândirii Învierii celei finale, care va fi cea deplin reală şi definitivă.

Fiecare înviere actuală, se realizează printr-o crucificare o omului morţii, din noi. Cu fiecare Cruce – chee spirituală – ni se deschide o nouă, mai intensă şi mai limpede, perspectivă spre eternitate. Iar, viaţa omului fiind unitară, în ceeace numim Personalitatea lui, se concentrează toată strădania Crucii lui, prin care, având cheia vremii contemporane lui, îşi asigură deschiderea Porţii Veşnice – învierea – lui, în răsplata pe care o va primi când se va deschide Poarta Veşniciei pentru toţi drepţii, de către Acela Care a dat Cheea Vremii pentru toţi oamenii.

Aceasta priveşte şi pe fiecare Neam, în fiecare timp al lui, mai ales când trece prin timpuri de Răscruce, de înviere actuală a întregului Neam, în acel timp – ceeace înseamnă o nouă epocă în istoria lui, sau chiar o eră în istoria întregii omeniri – pentru că generaţia harică a unui neam are tocmai acest dar de la Dumnezeu : de a învrednici respectivul neam de o înviere actuală. Cu cât sunt mai multe şi mai puternice aceste învieri actuale, în istoria unui Neam, cu atât mai vrednic şi de mai mare slavă în vecinicie la învierea finală, care va fi dată şi fiecărui om în parte, dar şi fiecărui neam în totalitatea lui.
Acum, suntem în faţa unei noi şi mari Învieri Actuale a întregii lumi.