Ucenicul harului divin

fi o turmă şi Un Păstor” (Ioan 10,16)
Cred în biruinţa Legiunii “nebunilor pentru Hristos” ! Când vor ctitori Statul Legionar, lumea se va regăsi în faţa unui nou început de întruchipare, prin Neamuri, a organismului social : într-o Comunitate Harică de iubire a lui Dumnezeu şi a aproapelui, ca pe timpul Sfinţilor Apostoli (Fapte 4, 32-35). Statul Legionar va fi Misionarul îndrumării tuturor Neamurilor de azi spre Soborul, în care, Domnul nostru Iisus Hristos, va chema naţionalismele omenirii, ca să le strălumineze cu Duhul adevărului.
1 Diplomaţie sau Revelaţie ? – Cum se face că, lumea de azi, a aţintit privirile prea mult, îndată după războiul din al doilea deceniu al veacului XX, spre fracul diavolului : Societatea Naţiunilor ? Ceeace înseamnă tocmai contrariul unui Sinod Ecumenic ! Căci, în timp ce Biserica Se roagă “pentru pacea a toată lumea, pentru bunăstarea sfintelor lui Dumnezeu biserici şi pentru unirea tuturor” – societatea naţiunilor Pledează pentru un fel de pace, care este mreaja celor mai ciudate iluzii. De ce ?

Pentru că, această “instituţie”, este o nouă travestire, în timp, a diavolului, într-o înfăţişare, sub care, pretextând că oferă fericire… în realitate, caută, iarăşi, să arunce grozăvii, pe cei ce se lasă ispitiţi. Aceasta este tactica de manieră elegantă, a lui satan !

Prima dată, am văzut, s’a prezentat ca atare în faţa inocenţilor Adam şi Eva, în Raiu, sub forma de şarpe, - şi, dându-le iluzia “că vor fi ca Dumnezeu”, i-a aruncat în : nimicinicie !

Când “s-a plinit vremea” ca Domnul nostru Iisus Hristos să se jertfească pentru a face mântuire… “a intrat satana în Iuda, numit Iscariotul, care era din numărul celor doisprezece”. (Luca 22, 3) şi, sub forma celei mai înalte afecţiuni, sărutarea, a arătat aprozilor pe Cel ce trebuia să fie omorât : “Şi el s’a apropiat de Iisus, ca să-L sărute. Atunci Iisus i-a zis : Iuda, prin sărutare vinzi pe Fiul Omului !” (Luca 22, 47-48).

Omului modern – a cărui parabolă a creat-o Goethe în “Faust” – i s’a prezentat Mefisto, mai întâi sub forma unui câine… care se gudura la picioarele lui, dar, după ce a fost dus acasă de Faust, a deslănţuit toate spiritele rele pentru ca să piardă pe “Doctorul” chinuit de setea cunoaşterii.

Mai de curând, când Dumnezeu a arătat semnele vremii unui naţionalism conştient, unitar şi organizat al Popoarelor, diavolul le-a pus la dispoziţie “instituţia” celei mai înalte diplomaţii, la Geneva, unde, Neamurile, să-şi dea întâlnire, şi să se deprindă cum se pot înşela mai elegant unele pe altele : Liga Naţiunilor, suprema şi ultima înscenare, prin tactica deghizării, a tot ce diavolul a asvârlit în calea omenirii, ca să-i abată Istoria de la ţinta supremă : Dumnezeu ! Culme a ironiei satanice, este faptul că până şi foarte mulţi Prinţi ai Bisericii multor ţări, urmaşi ai Sfinţilor Apostoli, au fost prinşi, nu arare ori, în lanţul acestei încrederi, fără temeiu duhovnicesc, în “instituţia” care Pledează pentru “pace”, prin gura prinţilor diplomaţiei, îmbrăcaţi în fracul minciunii !

Pacea însă, este Dragoste şi dragostea este Revelaţie, care se împărtăşeşte numai prin Biserică ! De aceia, în vremea noastră, pentru că Neamurile sunt chemate la Darul unor noi şi mari rodiri ale Revelaţiei, Biserica, - numai Ea, le va întări spre aceasta prin Rugăciune şi le va învăţa deplin ce Trebue să facă : prin hotărârile unui Sinod Ecumenic, care va binecuvânta toate “ecumenicităţile naţionale !”.
X
2. Biserica Universală. – De vreme ce “Biserica Dumnezeului Celui Viu este stâlpul şi întărirea Adevărului” (1 Timotei 3,15), slujitorii Ei, sunt datori să lupte şi să se roage ca să se împlinească degrab, împotriva “prorocilor mincinoşi”, cuvintele “O, de s’ar tăia de tot cei ce vă răsvrătesc pe voi !” (Galateni 5,12). Precum “cărturarii şi fariseii” de pe timpul Mântuitorului, au fost ziditori ai “poporului ales”, cari “au nesocotit Piatra din capul unghiului” (Matei 21, 42), din cari cauză “s’a luat dela ei Împărăţia lui Dumnezeu” (Matei 21, 43), - aşa, în zilele noastre, cărturarii şi fariseii internaţionali, s’au osândit singuri ca să fie pedepsiţi: “Cel ce va cădea pe piatra aceasta, se va sfărâma şi peste care va cădea, pe acela îl va zdrobi” (Matei 21,44).

Nimeni în lume, nu are dreptul, nici Puterea, ca să zidească binele omenirii decât prin Biserică – altfel, acel bine este mincinos ! De aceea a şi întemeiat Dumnezeu pe pământ Împărăţia Sa, Împărăţia Adevărului, Biserica, pentruca să biruiască şi să nimicească robia minciunii, sub care zace lumea.