Ucenicul harului divin

Generaţia satanică a Acuzatorilor, a căror viaţă este Minciuna şi Uciderea, pentru slujesc în “sinagoga satanei” (Apoc. 3,9) care este Francmasoneria – această generaţie satanică a României Întregite, a urmărit şi prigonit cu înverşunare pe Legionarii Generaţiei harice a Creştinătăţii-Româneşti !

În Procesul lui Corneliu Codreanu, el Căpitanul Generaţiei Harice a “acuzaţilor”, a rostit ultimul cuvânt în numele lor al tuturora :

“În mâinile Domniilor voastre stă nu viaţa unui om, ci onoarea unei întregi Generaţii ! Am încredere în Justiţia Militară a Ţării mele !”

Căpitanul a vorbit în numele Generaţiei harice a Ţării lui !

Generaţia satanică a acestei ţări, însă, nu numai că a condamnat Calomnios, nu numai că a exilat şi închis Silnic sute de mii de Legionari – dar, a trecut şi la Masacrarea lor în Masă !

Fără Lege, fără Judecată, printr-un procedeu Unic, acuzatorii au Omorât mii de “acuzaţi”!

Anul dela Hristos 1938 a fost an de Răstignire, iar 1939 a fost an de Îngropare, a Generaţiei harice a României de către generaţia satanică a ei !
Dar în loc ca generaţia satanică să se reculeagă şi să se căiască, în loc ca această generaţie satanică să Tacă, a mai avut încă şi satanicul cinism al satanelor ca să vorbească şi încă prin graiul “monstrului”-mason C.Argetoianu: în “Apel către ţară”:

“Români !

“Mişelescul atentat care a curmat zilele unuia din cei mai destoinici fii ai Ţării, răpus în plină desfăşurare a rodnicelor sale străduinţi, a trezit conştiinţa întregului popor românesc. Ne dăm cu toţii seama că nici o cruţare nu mai e cu putinţă faţă de netrebnicii, dacă vor mai fi, care nu-şi dau seama că în clipele în care Ţara trebue să se sprijine pe închegarea tuturor sufletelor şi pe unirea tuturor braţelor – o acţiune de ură şi de învrăjbire constituie o crimă ce nu poate fi destul de aspru pedepsită. Suntem hotărâţi să înlăturăm şi ultimele boabe de neghină aduse de vânturi pe ogorul românesc şi să readucem pe cei rătăciţi la vechile tradiţii de omenie şi de bun simţ care au călăuzit neamul nostru în decursul veacurilor. Facem un călduros apel la patriotismul tinerilor ademeniţi printr-o mistică înşelătoare lipsită de temei moral şi de scopuri mărturisite şi le vom deschide porţile pe care le-au închis în urma lor, dacă în sufletul fiecăruia mai licăreşte încă acea dragoste de casă şi de neam care îi poate aduce pe calea pocăinţei. Să nu uite niciunul că în abureală de sânge nu se poate clădi, ci numai distruge”.
Sângele cui ? – Al celor ce strigă de la un capăt la altul al ţării ! Al “acuzaţilor” de “trădare” fără să fi fost judecaţi, dar cari au fost împuşcaţi de jandarmi ! De jandarmii cari le purtau ură Legionarilor pentru corectitudinea lor şi pentru că erau singurii cari aveau curajul să le refuze găinăriile jandarmereşti cu care abuzau faţă de cetăţeni !

Sângele cui ? – Al Preoţilor lui Hristos, ucişi mişeleşte din ordinul “ighemonilor” gabriel marinescu şi general bengliu, sub ascultarea şi ordinul mai înalt al Acuzatorilor ! Ce au făcut Chiriahii Bisericii Ortodoxe Române faţă de aceste ucideri ale Preoţilor ?

Satanismul, însă, nu s-a oprit aici ! El vrea să prezinte lucrurile lui ca plăcute lui Dumnezeu ! Iată cum este Hulit Dumnezeu ! În Manifestul “frontului renaşterii naţionale” în care între alte minciuni s-a scris şi cea mai cutezantă Minciună :

La punctul 6 “Crearea unei vieţi spirituale prin desvoltarea credinţei creştine şi a culturii autohtone”:

“Credinţa a fost un puternic sprijin al neamului nostru ; ea determină în parte însăşi făptura lui ; se poate spune, aşa dar, că nu eşti român deplin dacă nu eşti şi bun creştin.

“Frontul Renaşterii Naţionale înţelege să meargă pe drumul înaintaşilor ; el îndeamnă pe membrii lui să cinstească Biserica, să ia parte la slujbe, să alcătuiască coruri bisericeşti, să ajute la ridicarea sălaşurilor sfinte, să dea – într-un cuvânt – “lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu”.

Aşadar, să dea lui Dumnezeu sângele Preoţilor Lui, pe cari i-a ucis ! Să dea lui Dumnezeu Spionajul care se face în Biserici, ca să se constate dacă sfinţii slujitori pomenesc pe anumiţi morţi ! Să dea lui Dumnezeu toate Minciunile şi Mişeliile acuzatorilor !

Totuşi, Acuzatorilor încă le este frică de ceva necunoscut ! De aceea, deşi majoritatea “foştilor” acuzaţi-Legionari le-a arătat toată bunăvoinţa şi patriotismul lor adevărat şi deplin, răspunzând la toate Apelurile “stăpânirii”; deşi majoritatea s’a înscris chiar şi în “frontul renaşterii naţionale”, ca să dovedească ţării că nu sunt egoişti şi orgolioşi şi că se bucură de binele ţării, oricine l-ar face – totuşi, prin poliţiile şi jandarmeriile ţării, “foştii”-legionari au fost îndemnaţi să mai dea câte o declaraţie de “desolidarizare” faţă de trecut. Mi s’a cerut şi mie – după ce Bunului Dumnezeu m’a scăpat de moarte, ca să slăvesc Numele Lui ! Am dat Poliţiei din Balcic următoarea :

“Declaraţie,

“Subsemnatul, Preot Ilie I. Imbrescu, Parohul Catedralei “Sfânta Maria a Mării” din Balcic, declar următoarele :

“1. Deşi, încă de la votarea Constituţiei în 1938, m’am încadrat deplin în noua ordine de stat, votând Constituţia şi depunând jurământul cuvenit şi legal ;

“2. Deşi, în tot timpul am respectat tot ceea ce m’am angajat a respecta faţă de legile Ţării şi nu am mai avut contact cu nimeni din ceiace ar fi putut avea vreo legătură cu fosta organizaţie legionară ;

“3. Deşi, la eliberarea mea din Lagărul de la Sadaclia, am reînoit aceste angajamente conform formularului cerut de noua situaţie, iar, reîntors la Balcic, m’am înscris din prima zi în “Frontul Renaşterii Naţionale”;

“Totuşi, pentru a nu mai putea fi nici o îndoială asupra hotărârii mele nedesminţite, reînoiesc toate aceste angajamente prin declaraţia solemnă, de cetăţean şi Preot, că ştiu ce înţeles au şi vreau să împlinesc cu sfinţenie cuvintele Domnului nostru Iisus Hristos :

“Daţi Cezarului cele ce sunt ale Cezarului şi lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu”. (Matei 22,21)

“Drept care susţin şi semnez propriu prezenta.” (25 Oct. 1939)

De ce le este frică acuzatorilor ?

De Necunoscut !

De necunoscutul răzbunării Naturii ! Nu-i mai rabdă pământul, nu-i mai rabdă nici materia care le alcătuieşte propriul lor trup şi care a fost spurcată prin Uciderea propriei lor conştiinţe !

Când lumea “cuvântătoare”-omul, merge aşa de departe încât nu numai că nu recunoaşte evidenţa, nu numai că o neagă, dar chiar o ucide – atunci însăşi lumea “necuvântătoare”-natura se revoltă şi dă cea mai cumplită replică prin elementele ei.

Semnele unei asemenea cumplite replici pe care o dă natura acuzatorilor de la noi, este faptul că s’au încurcat aşa de haotic în propriile lor minciuni şi mişelii, încât îi va Ucide şi pe ei propria lor Groază !
Oamenii, prin natura lor decăzută, în urma păcatului originar, sunt şi Fricoşi. În viaţă, ei fac multe lucruri sub apăsarea unor cauze străine de natura lor primordială, ca : laşitatea, ignoranţa, superstiţia, superficialitatea, lăcomia, orgoliul, frica de oameni. Mai ales în raporturile sociale, se poate observa cum, oamenii, fac multe lucruri, unii de frica altora.

Biserica Ortodoxă nu poate admite nici una din aceste amestecuri streine, în calea pe care oamenii trebue să-şi îndeplinească misiunea lor. Pentru că Mântuitorul, a rehabilitat omenirea decăzută, prin Jertfa sa pe Sfânta Cruce. De atunci, înstăpânindu-se Domnia adevărului în lume, oamenii Trebue să se călăuzească Numai de Harul Divin !

În măsura în care oamenii urmează mai cu râvnă această Cale, au a se bucura de binecuvântarea lui Dumnezeu. În măsura în care se abat dela Ea, au a se îngrozi de pedeapsa lui Dumnezeu !

Creştinii adevăraţi, recunoscând că nu împlinesc niciodată în chip desăvârşit, numai voia lui Dumnezeu, se smeresc şi au grijă să nu-L ofenseze, de aceea imploră neîncetat Harul Lui. Prin aceasta, Dumnezeu le dă Conştiinţa harică şi, în viaţa lor, luptând să facă numai binele, creştinii adevăraţi, în nici un caz nu fac nimic de frica oamenilor, ci se apropie “cu frică şi cu dragoste” de Dumnezeu.

Diavolul, caută să oprească aceasta, prin toate mijloacele de care ştie el să se folosească. Dă asalt cu tot felul de ispite şi amăgiri şi dacă vede că nu prind, îşi face, tot din oameni, unelte ale silniciei şi persecuţiei.