Un început european…

'Un început european…

În şcoala nostră se va derula în următorii doi ani proiectul multilateral Comenius, „A WORLD OF TALES” în colaborare cu şcoli din alte şase ţări europene, proiect finanţat de Comisia Europeană.

Cele şapte şcoli partenere în proiect sunt : CEIP. „ Ntr. Senora de los Angeles” din Spania, SZKOLA PODSTAWOWA NR. 11 IM. MAKSYMILIANA BASISTY din Polonia, Ecole Primaire Michel HOCQUARD din Franţa, XIV Circolo Didacttico „ RE DAVID” din Italia, Vyzuonu pagrindine mokykla din Lituania , IZMIT TURKIYE MILLET MECLISI ILKOGRETIM OKULU din Turcia şi Scoala Gimnaziala Nr. 11 „Mihail Sadoveanu” Galaţi din România.

Ideea centrală a proiectului este una simplă , ” Sa învăţăm cum să învăţăm”, folosind schimbul de activităţi cu celelalte şcoli şi experienţa europeană a fiecăruia. Cooperarea dintre cele şapte şcoli va creşte calitatea actului educaţional şi nivelul motivaţiei atât pentru elevi cât şi pentru profesori, încurajând folosirea limbilor străine , dar şi a internetului şi a noilor tehnologii şi ne va face pe toţi să ne simţim cetăţeni europeni .

Printre obiectivele proiectului se remarcă cel care vizează introducerea dimensiunii europene în educaţie, prin înţelegerea şi recunoaşterea diversităţii culturilor europene reflectată în povestiri din fiecare ţară implicată în proiect. Copiii vor face cunoştinţă cu tradiţiile, obiceiurile şi valorile specifice fiecărei ţări prin intermediul acestor povestiri culese din folclorul european şi vor găsi punctele comune , dar şi diferenţele din culturile cu care vor intra în contact prin intermediul acestui proiect. În toate şcolile partenere copiii vor fi încurajaţi să caute povestiri care să reliefeze o anumita trăsătură europeană comună . Pentru şcoală şi părinţi importantă este introducerea unei dimensiuni europene în actul educaţional şi deschiderea unor noi orizonturi şi a creionării unei atitudini responsabile faţă de comunitatea locală şi nu numai.

Proiectul nostru are un site pe internet ce va reflecta pas cu pas derularea acestuia. În aceste zile, în fiecare dintre cele şapte şcoli, sunt realizate machete pentru mascota proiectului, mascotă ce va fi desemnată prin vot în luna decembrie , dar sunt realizate şi materiale despre tradiţiile, cultura şi obiceiurile din fiecare ţară participantă la proiect. Tot în cadrul proiectului va fi organizat un concurs de scriere a unor povestiri, vor fi puse în scena poveşti din folclor şi copiii vor realiza ilustrarea unor basme din întreaga lume, basme ce vor fi strânse pe un cd.

În şcoala nostră, în cadrul proiectului sunt implicate următoarele cadre didactice: prof. Gregoretti Diana-coordonator, prof. Necula Gina- director, prof. Nicoara Aura, prof. Scarlat Jane-Mary, prof. Corcăcel Adrian, Prof. Moga Aniela, înv. Manolache Maria, înv. Dima Gabriela, înv. Pintilie Carmen şi înv. Cristian Gabriela, precum şi elevii din următoarele clase: I-a A, a III- a A, a III-a D, a IV-a C, a V-a A, a VI-a A, a VII-a A şi a VII-a B.
Coordonator,

Prof. Diana Gregoretti

• 
  Regatul Spaniei (spaniolă Reino de España) sau Spania (spaniolă España) este o ţară situată în sud-vestul Europei, membră a Uniunii Europene. În nord-est se învecinează cu Franţa şi Andora de-a lungul Munţilor Pirinei .
  
• 
  În secolul XVI, Spania a devenit cea mai puternică naţiune din Europa, datorită bunăstării. Teritoriul de bază al Spaniei este dominat de platouri înalte şi de lanţuri muntoase ca Pirineii şi Sierra Nevada. Din acesti munţi izvorăsc mai multe râuri importante precum: Tagus, Ebro, Duero, Guadiana şi Guadalquivir. De-a lungul coastelor se găsesc câmpii aluvionare, din care cea mai mare este Guadalquivir în Andaluzia. Spania se învecineaza la est cu Marea Mediterană (conţinând Insulele Baleare), la vest cu Oceanul Atlantic.
  
• 
  Clima Spaniei este în principal temperată şi mediteraneană.
  
• 
  Catolicismul este religia predominantă în Spania. Un procent de 94% din populaţie este de religie catolică, minorităţile reprezentând doar 6% din populaţie.
  

• 
  Cultura spaniolă este un  amestec de tradiţii şi influenţe diverse. Din punct de vedere vestimentar, de exemplu, de-a lungul istoriei diferitele regiuni ale Spaniei au adoptat porturi regionale specifice, şi chiar dacă în prezent cei mai mulţi spanioli se îmbracă la fel ca şi ceilalţi europeni, s-au păstrat şi aceste valori şi tradiţii în diverse regiuni. În Extramadura şi în alte mici localitaţi din Castilia portul tradiţional a rămas şi astăzi simplu, în timp ce în Andaluzia hainele purtate la diverse ocazii festive sunt pretenţioase şi bogate, poate chiar ostentative pentru ochii străinilor. Barcelona este la rândul ei unul dintre cele mai elegante şi stilate orase din Europa, deşi mai putin extravagant decât Paris sau Milano.
  

• 
  Cei care ajung pentru prima oară în Spania vor avea supriza de a descoperi numeroase locuri şi obiceiuri fascinante, aceasta fiind una dintre destinaţiile turistice ideale, plină de curiozitaţi şi tradiţii greu de ignorat. Spania este interesantă pentru istoria, cultura, poporul, geografia, artele şi personalitatea sa.
  

• 
  Ca un prim exemplu, turiştii care ajung în Valencia se pot bucura de Festivalul La Tomatina, un eveniment neobişnuit şi în egală măsură amuzant, în timpul căruia participanţii se luptă într-o manieră inedită, aruncând unii într-alţii cu roşii bine coapte. Festivalul, care are loc anual, în ultima miercuri a lunii august, transformă străzile oraşului într-un câmp de luptă plin de roşii strivite şi luptători acoperiţi din cap până în picioare de suc. Aşa că nu este de mirare ca un necunoscător să se trezească prins în mijlocul conflictului.
  

• 
  La Bilbao, poate fi vizitat Muzeul Guggenheim, deschis în 1997, unul dintre cele mai importante muzee de artă contemporană din lume
  
• 
  La Sevilia turiştii se pot bucura de Feria de Abril, un festival în timpul căruia în diverse centre populare au loc demonstraţii de dans tradiţional sau târguri populare. Astfel, aici au loc lupte cu tauri şi se pot gusta tradiţionalele paella sau pot fi admiraţi dansatorii de flamenco.
  
• 
  Granada este un alt oraş fascinant, care merită descoperit. În timpul după-amiezii, când ar fi mai bine să vă relaxaţi pur şi simplu, aşa cum este obiceiul, Spania pare atât de departe de agitaţia obişnuită în alte oraşe europene. Este Siesta, intervalul în care majoritatea muzeelor şi magazinelor sunt închise pentru două-trei ore, pauza din fiecare zi, un obicei care ar putea părea ciudat celor obişnuiţi cu ritmul trepidant din alte ţări. Dar viaţa de noapte începe de la ora zece seara, când oraşele spaniole prind din nou viaţă şi oferă tuturor distracţiile dorite. Mai mult, pe timpul nopţii până spre dimineaţă au loc petreceri şi concerte în aer liber.
  
• 
  În decembrie Crăciunul cuprinde întreaga Spanie. Perioada de sărbătoare durează până pe 6 ianuarie, dar poate că cea mai importantă zi este 24 decembrie, Noche Buena, când familiile se reunesc pentru a se bucura de Crăciun. În ziua de Anul Nou, Noche Vieja, petrecerile de toate felurile cuprind întreaga ţară, până la trecerea într-un nou an şi mai departe. Una dintre tradiţii cere ca înainte de Anul Nou fiecare să mănânce 12 Regi, în amintirea celor Trei Magi, străzile fiind străbătute de mulţimi de oameni, iar copiii primesc dulciuri şi cadouri. Pe 6 ianuarie în Spania are loc sărbătoarea Celor Trei Regi, în amintirea celor Trei Magi, străzile fiind străbătute de mulţimi de oameni, iar copiii primesc dulciuri şi cadouri.
  
• 
  Bucataria spaniolă este alcătuită dintr-o mare varietate de feluri de mâncare, varietate datorată diferenţelor de geografie, cultură şi climă dintre regiunile acestei ţări. Istoria bogată a Spaniei, şi influenţele culturale au dus la naşterea unei bucătării unice cu litreralmente mii de reţete şi arome. Rădăcinile ei sunt mediteraneene iar peştele şi fructele de mare sunt ingrediente de bază.
  

• 
  Comunitatea Autonomă a Regiunii Murcia (în spaniolă Comunidad Autónoma de la Región de Murcia) este una din cele 17 comunităţi autonome ale Spaniei.
  

• 
  Regiunea Murcia este situată în partea sud-estică a peninsulei iberice, între Valencia, Andalucia şi Castilia-La Mancha şi se învecinează în partea nordică cu provincia Albacete, în partea estică cu provincia Alicante, în partea vestică cu provinciile Granada, Albacete şi Almeria şi în sud-est cu Marea Mediterană. Regiunea Murcia se compune dintr-o singură provincie şi are reşedinţa în oraşul Murcia. Un alt oraş important al regiunii este Lorca.
  

• 
  Aproape o treime din populaţia totală a Regiunii Murcia trăieşte în Murcia, capitala, iar regiunea este cea mai mare producătoare de fructe, legume şi flori din Europa Regiunea Murcia este împărţită în 45 de municipii. Lorca este al doilea oraş ca întindere din Spania după municipiul Caceres din Extremadura. Din acest motiv, este un lucru obişnuit ca municipiile să fie împărţite în sectoare (pedanías). Municipiul Murcia este împărţit în 54 de sectoare. Totuşi, municipiul Cartagena nu este împărţit în sectoare, ci în 24 de departamente (Diputaciones). În apropierea oraşelor Bullas, Yecla şi Jumilla se află podgorii importante. Cel mai înalt vârf din regiune este Revolcadores, care are 2.001 metri, în Moratalla.
  
• 
  În mod tradițional, se consideră că vârful Revolcadores era cel mai înalt din regiune, cu 2.027 metri înălțime, dar în urma ultimelor măsurători realizate de Serviviciul Național de Informații Geografice din Spania, Revolcadores are 1.999 metri înălțime, și trece pe locul al doilea, vârful Los Obispos având 2.015 metri. Aproximativ 27% din teritoriul murcian este montan, 38% aparține regiunii de depresiuni intramontane și văi, iar restul de 35 % aparține regiunii altiplanelor.
  
• 
  Regiunea Murcia are o climă maditeraneană semiaridă, cu ierni blânde (media de temperatură a lunilor decembrie și ianuarie fiind de 11° C) și veri fierbinți ( cu maxime de 40° C) . Temperatura medie anuală este de 18° C.
  
• 
  Regiunea are între 120 și 150 de zile în care cerul este senin. Aprilie și octombrie sunt lunile în care se înregistrează cele mai multe precipitații, aversele fiind foarte frecvente.
  
• 
  Distanța față de mare și față de restul reliefului face să existe diferențe termice între zona de coastă și cea interioară, mai ales iarna. În timp ce în zona litorală temperaturile scad foarte rar sub 10° C, în interior, temperatura nu depășește 6° C, iar precipitațiile sunt mai abundente.
  
• 
  Orașul Murcia deține recordul de temperatură al secolului al XX-lea în Spania. S-au înregistrat 47,2 ° C la data de 4 iulie 1994. Iarna anului 2005 a fost cea mai rece după o lungă perioadă de timp, chiar înregistrându-se ninsori pe litoral.
  
• 
  Rețeaua hidrografică a regiunii e compusă din râul Segura și afluenții săi:
  

• 
  Râul Mundo (care izvorăște în Albacete),
  
• 
  Râul Alhárabe și afluentul său, Benamor,
  
• 
  Răul Mula,
  
• 
  Răul Guadalentín, Sangonera sau Reguerón.
  

În regiune se află cel mai mare lac natural din Spania: Mar Manor. Este un lac sărat, situat în apropierea Mării Mediterane. Caracteristicile sale ecologice și naturale fac din Mar Menor un paradis natural unic. Este de formă semicirculară și este separat de Marea Mediterană printr-o fâșie de pământ lungă de 22 de kilometri și cu o lățime cuprinsă intre 100 și 1200 metri. Această lagună a fost desemnată de către Organizația Națiunilor Unite ca fiind zonă importantă pentru Marea Mediterană și protejată .

Informaţii culese de elevele:

Radu Bianca, Zlătescu Ana, Moraru Teodora, Mistreanu Iulia, Stratulat Tudor

clasa a V-a A

Franţa , oficial Republica Franceză ,este o ţară situată în Europa de Vest, dar care cuprinde şi diverse insule şi teritorii situate pe alte continente. Dintre marile state europene, Franţa este cel mai vechi stat constituit în jurul unui domeniu regal, iniţial organizat in jurul regiunii Île-de-France a cărei capitală este Parisul.

Franţa este membră a Consiliului Europei, membră fondatoare a Uniunii Europene, a zonei Euro şi a Spaţiului Schengen. Este de asemenea unul din membrii fondatori ai Organizaţiei Naţiunilor Unite şi unul din cei cinci membri permanenţi ai Consiliului de securitate ONU. Face parte şi din Uniunea Latină, Organizaţia Internaţională a Francofoniei şi din G8.

Drapelul naţional al Franţei, cunoscut şi sub numele de Tricolore (Tricolor), este format din trei benzi verticale egale de culori albastru, alb şi roşu (de la stânga la dreapta). A apărut pentru prima dată în timpul Revoluţiei franceze şi a fost o combinaţie de culori ale stemei pariziene (roşu şi albastru) şi culoarea regală, alb.

Deşi marea parte a teritoriului francez ,Franţa metropolitană, se află în vestul Europei, Franţa este constituită şi din teritorii aflate în America de Nord, Caraibe, America de Sud, vestul şi sudul Oceanului Indian, nordul şi sudul Oceanului Pacific, şi Antarctica, aici insă suveranitatea este exercitată în cadrul Tratatului Antarcticii. Franţa metropolitană se întinde de la Marea Mediterană la Canalul Mânecii şi Marea Nordului şi de la Munţii Alpi şi Râul Rin până la Oceanul Atlantic. Datorită formei geometrice a teritoriului Franţei continentale, ţara este denumită colocvial Hexagonul. Se învecinează cu : Belgia, Luxemburg, Germania , Elveţia , Italia , Monaco, Andora şi Spania .

Franţa posedă o largă varietate de relief, de la câmpiile din nordul şi vestul ţării până la lanţurile muntoase din sud (Munţii Pirinei) şi sud-est (Munţii Alpi), aceştia din urmă având cel mai înalt punct din vestul Europei, Mont Blanc (4.810 de metri). Mai există regiuni muntoase cum ar fi Masivul Central sau Munţii Vosgi, precum şi largi bazine ale unor râuri cum ar fi Loara, Ronul, Garonne şi Sena. Suprafaţa totală a Franţei metropolitane este de 551.659 de km², Franţa fiind clasată astfel ca al 47-lea stat după suprafaţă. Suprafaţa totală, ce cuprinde toate regiunile, colectivităţile şi teritoriile de peste mări, este de 674.843 de km².

Teritoriul Franţei este populat din antichitate de triburile celtice (galii) şi cucerit de Cezar (59-51 IH) şi transformat în provincie romană. Francii, popor germanic stabilit în sec. al V-lea în Galia, se contopesc cu galo-romanii şi dau naştere în secolele următoare poporului francez.

Bazele Regatului Franc sunt puse de Clovis (481-511) provenit din dinastia Merovingienilor. Carol cel Mare (768-814), cel mai de seamă reprezentant al dinastiei Carolingiene, poartă războaie victorioase împotriva saxonilor, avarilor, longobarzilor şi este încoronat împarat al Occidentului, la Roma, în anul 800. Tratatul de la Verdun (843) consacră dezmembrarea Imperiului Carolingian, a cărui parte occidentală va forma viitoarea Franţă.

În sec XII-XIV, în timpul domniilor lui Filip al II-lea August şi Filip al IV-lea cel Frumos, sunt făcuţi primii paşi pe drumul autorităţii regale şi al centralizării statale. După înfrângerile franceze din prima parte a Războiului de 100 de ani purtat împotriva Angliei avântul naţional permite încheierea victorioasă a îndelungatei confruntări. Ludovic al XI-lea reprimă opoziţia marilor seniori, iar domnia lui Francis I inaugurează epoca absolutismului.

Domnia lui Ludovic al XIV-lea marchează apogeul absolutismului francez ("statul sunt eu"), Franţa devenind acum prima putere europeană. Frecventele războaie din timpul lui Ludovic al XIV-lea şi Ludovic al XV-lea accentuează tensiunile sociale

Revoluţia franceză culminează cu proclamarea Primei Republici, cu execuţia lui Ludovic al XVI-lea şi cu dictatura iacobină. Războaiele de apărare ale Republicii Franceze sunt continuate de Napoleon Bonaparte, devenit în 1804 împărat al francezilor.

Restaurată în 1815, domnia Bourbonilor este înlăturată de revoluţia din iulie 1830, care impune monarhia constituţională a lui Ludovic Filip. În urma revolutiei din februarie 1848 este proclamată a II-a Republică , apoi puterea este acaparată de Ludovic Napoleon (nepotul lui Napoleon I), care se proclamă, sub numele de Napoleon al III-lea, împărat al Franţei .

Înfrângerea în războiul cu Prusia are ca urmare proclamarea celei de-a III-a Republici şi scurtul intermezzo al insurecţiei proletare a Comunei din Paris . Împreună cu Rusia şi Marea Britanie pune bazele Triplei Alianţe care, în primul război mondial, obţine victoria asupra Blocului Puterilor Centrale. Prin pacea de la Versailles Alsacia şi Lorena sunt retrocedate de către Germania Franţei.

Germania încearcă să se revanşeze şi-i declară Franţei război, după care invadează teritoriul francez. Generalul Charles de Gaulle lansează în iunie 1940, la Londra, celebrul apel la continuarea luptei de către francezi şi constituie Comitetul Naţional Francez care coordonează rezistenţa antinazistă. Debarcarea din Normandia şi insurecţia victorioasă a Parisului permit instalarea guvernului provizoriu prezidat de generalul de Gaulle.

Constituţia din octombrie 1946 proclamă cea dea IV-a Republică şi transformă Imperiul Colonial în Uniunea Franceză. Politicianismul şi războaiele de emancipare naţională din Indochina şi Algeria adâncesc criza celei de-a IV-a Republici şi duc la instalarea unui guvern în frunte cu generalul de Gaulle care proclamă la cea de-a V-a Republică, cu atribuţii sporite pentru şeful statului.

OBIECTIVE TURISTICE
WALT DISNEY’S STUDIOS PARK
Chiar lângă Disneyland Park descoperiţi lumea magică a cinematografului şi televiziunii în Walt Disney’s Studios Park, împărţit, la rândul lui, în 4 zone de atracţie:

Toon Studio – istoria şi secretele animaţiei lui Walt Disney prezentate pe înţelesul copiilor. 

Backlot – recomandat copiilor mai mari, adolescentilor si adultilor – aici puteţi viziona filme cu cele mai spectaculoase cascadorii, cât ăi spectacole live cu demonstraţii ale unor renumiţi cascadori profesionişti.

Disney Studio 1 – reproduce fidel studioul Walt Disney din Holywood; copiii se vor simţi mici staruri în luminilere flectoarelor.

Production Courtyard – o incursiune unică cu roller coaster-ul în lumea producţiei de film; aici se află reprodus The Holywood Tower Hotel, unde veţi descoperi misterele dispariţiilor din anul 1939, intrând cu adevărat în zona crepusculară. Copiii pot experimenta aşa-numita “real-time animation”, celebrul personaj animat Stitch interacţionând cu ei şi răspunzându-le la întrebări.

Turnul Eiffel este o construcţie faimoasă pe schelet de oţel din Paris ce măsoară 324 m înălţime. Turnul a devenit simbolul Franţei cel mai răspândit la nivel mondial. Gustave Eiffel, iniţial reticent cu privire la proiect, a devenit ulterior un mare susţinător al său şi a cumpărat brevetul. Turnul, care poartă numele său, este una dintre principalele destinaţii turistice ale Parisului şi lumii, cu mai mult de 5,5 milioane de vizitatori anual.

Informaţii culese de elevii:

Pintilie Alexandra, Tene Daniel, Dinu Radu Gabriel, Dinu Anca Mihaela, Jianu Octavian, Ivanov Andrei, Vlaicu Andreea Maria,Pârvan Miruna

clasa a III-a D

• 
  Italia este situată în sudul Europei, având capitala la Roma.
  
• 
  Se compune dintr-o peninsulă în formă de cizmă mare şi mai multe insule.
  
• 
  Din antichitate, peninsula italiană a fost locul central al culturii occidentale. În această perioadă, Italia a dat omenirii unii din cei mai mari pictori, sculptori, poeţi, muzicieni, matematicieni şi arhitecţi din istorie cum ar fi: Michelangelo, Leonardo da Vinci şi Galileo Galilei.
  
• 
  Italia are o mare varietate de palate, în diverse oraşe, în principal : Roma, Florenţa, Veneţia, Torino, Bologna şi Napoli.
  

• 
  Oraşul Bari este capitala regiunii italiene Puglia şi a provinciei Bari. Este situat în sudul Italiei, pe coasta Mării Adriatice.
  
• 
  Acest important port şi centru industrial şi comercial are peste 350 000 locuitori.
  
• 
  Oraşul se află la 299 km distanţă de capitala Italiei, Roma.
  
• 
  Limba oficială în Bari este limba italiana.
  
• 
  Bari este cunoscut în toată Italia pentru dialectul unic, vorbit în special în Oraşul Vechi, dialect care provine dintr-un amestec italo-grec.
  

Bari – oraş port la Marea Adriatică

• 
  În secolul al treilea Bari era un port înfloritor al regiunii Peucezia, care ocupa partea centrală a Apuliei (Apulia este numele vechi al regiunii numite astăzi în limba italiana Apulia). După ce a rezistat invaziei greceşti, Bari a fost cucerit de romani şi a dobândit statutul de "municipium". În anul 840 Bari a fost ocupat de către saraceni, fiind recâştigat în anul 870 de către bizantini. Oraşul devine principalul centru italian din punct de vedere politic, militar şi comercial din întreg Imperiu Roman de Răsărit. Dominaţia bizantină va lua sfârşit în anul 1071.
  
• 
  În anul 1089 începe construcţia Catedralei Sfântul Nicolae (Basilica di San Nicola, în limba italiana), ce se va termina în anul 1197.
  
• 
  Printre locurile caracteristice oraşului trebuie amintite oraşul vechi (città vecchia), unde se află Catedrala Sfântul Nicolae (Basilica di San Nicola) şi Catedrala San Sabino (la Cattedrale); Castelul Svevo; stadionul San Nicola (58.300 de locuri); stadionul Victoria; străzile din centru (Via Sparano, Corso Vittorio Emanuele, Piazza del Ferrarese), clădirea centrala a universităţii (l'ateneo universitario), plajele "Torre Quetta" şi "Pane & Pomodoro", portul vechi ('nderre a la lànze).
  
• 
  În fiecare an între 7 şi 9 mai, în centrul istoric al oraşului se desfăsoară Sărbătoarea de Sfântul Nicolae (festa di San'Nicola) care este patronul oraşului. Legenda spune că Sfântul Nicolae a murit în mănăstirea Lion unde a fost înmormântat pe 6 decembrie 352. Trupul lui a fost ulterior mutat la Bari in Italia.
  
• 
  Alte obiceiuri sunt legate tot de sărbătorile de iarnă, mai exact de mâncăruri. Începând cu data de 8 decembrie se simte în aer sărbătoarea şi se fac gogoşi sau felii de mere trecute prin aluat ca de clătite şi apoi prăjite în ulei. Ajunul este bogat în reţeţe care au ca ingredient principal peştele, în general baccala sau stoccafisso şi fructele de mare.
  
• 
  Crăciunul se sărbătoreşte în familie şi este cea mai frumoasă dintre toate sărbătorile.În Italia există o vorbă care spune "Natale con i tuoi, Pasqua con chi vuoi"(Crăciunul cu ai tăi, Paştele cu cine vrei).
  
• 
  Italienii au obiceiuri culinare destul de diferite de la nord la sud. Să fie influenţele vecinilor şi ale cuceritorilor de-a lungul timpului de vină? Sau poate chiar clima destul de diferită în sud faţă de nord.
  
• 
  Befana sau Epifania (6 ianuarie) aşa cum spune şi poezioara spusă de copii: Epifania le feste porta via (Epifania alungă/sfârşeste toate sărbătorile). Befana este numele unei vrăjitoare mereu surâzătoare care aduce dulciuri în ciorapi copiilor cuminţi şi cărbuni celor răi. Acum sunt cărbuni dulci deci şi cei mai puţin cuminţi nu sunt chiar foarte tare pedepsiţi.
  

Castelul Norman-Hohenstaufen, numit şi Castello Svevo, a fost construit de către Roger II de Sicilia în jurul anului 1131. Distrus în 1156, a fost reconstruit de către Frederick II de Hohenstaufen. Acum castelul serveşte ca galerie pentru expoziţiile de artă contemporană.

Distrus de flăcări la începutul anilor 1990, teatrul Patruzzeli a fost una dintre cele mai mari opere din Italia, după Scala din Milano şi Teatrul San Carlo din Neapole. Gazdă a multor spectacole de balet şi operă, teatrul se află acum în renovări şi ar trebui să se redeschidă până la sfârşitul anului 2010.

Bazilica Sf. Nicolae a fost întemeiată în 1087 pentru a adăposti moaştele sfântului cu acelaşi nume, aduse din Mira în Licia, şi care acum se află în cripta de sub altar, unde au fost îngropate de catre Topini - urmaşi ai vechilor hoţi care s-au ispăşit. Biserica face parte din cele 4 biserici palatine din Apulia (celelalte fiind catedralalele Acquaviva delle Fonti şi Altamura şi biserica Monte Sant'Angelo sul Gargano).


Biserica Ruseasca din districtul Carrasi al oraşului Bari a fost construită la începutul secolului XX pentru a-i găzdui pe pelerinii ruşi care veneau în oraş pentru a vizita biserica Sf. Nicolae din oraşul vechi.

Barivecchia, sau Vechiul Bari, este o întindere de străzi şi pasarele care alcătuiesc zona de la nord de Murat. Această zonă a fost deschisă de curând turismului, investindu-se într-un mare plan de dezvoltare. S-a modernizat sistemul de canalizare şi cele două pieţe principale: Piazza Mercantile şi Piazza Ferrarese.

Stadionul San Nicola din Bari a găzduit evenimente internaţionale cum ar fi Campionatul Mondial de Fotbal din 1990, finala Cupei Campionilor Europeni din 1991 şi a Jocurilor Mediteraneene din 1997.

Informaţii culese de elevii:
Tirim Radu, Peţa Ioana, Trandafir Dragoş, Corcăcel Sofia, Dinulescu Alexandra, Hliza Dana, Zlătescu Ioan, Rotaru Miruna, Chivu Daniel,Jitea Alina, Andra Lazăr

clasa a III-a A

• 
  Republica Turcia , este o ţară întinsă pe două continente. 97% din suprafața țării se află în Asia (Anatolia) și 3% Europa (peninsula Balcanică).
  
• 
  Turcia are granițe cu opt țări: Grecia și Bulgaria la nord-vest; Georgia, Armenia și Azerbaidjan la nord-est; Iran (Persia) la est; și Irak și Siria la sud.
  
• 
  Turcia este o republică democratică, laică, constituțională al cărei sistem politic a fost stabilit în 1923. Turcia este un stat membru al ONU, NATO, OSCE, OECD, OIC și Consiliul Europei. În octombrie 2005 Uniunea Europeană a deschis negocierile de aderare cu Ankara.
  

• 
  Republica Turcia a fost întemeiată la 29 octombrie, 1923 din rămășițele Imperiului Otoman. Originile Turciei moderne încep odată cu sosirea triburilor turce în Anatolia în secolul al 11-lea. În urma înfrângerii turcilor selgiucizi de către mongoli, un vid de putere a permis noii dinastii otomane să devină o forță importantă în regiune. În secolul al 16-lea, ajuns la întinderea maximă, Imperiul Otoman acoperea Anatolia, Africa de Nord, Orientul Apropiat, Europa de sud-est și Caucazul. După înfrângerea suferită în primul război mondial, puterile învingătoare au căutat împărțirea imperiului prin Tratatul de la Sèvres. Cu sprijinul aliaților, Grecia a invadat și ocupat orașul Izmir, în conformitate cu Tratatul. La 19 mai, 1919 a fost inițiată o mișcare naționalistă sub conducerea lui Mustafa Kemal Pașa, un comandant militar care s-a distins în cursul bătăliei de la Gallipoli. Kemal Pașa a încercat revocarea termenilor tratatului semnați de sultan la Istanbul, mobilizând fiecare parte a societății turcești, în ceea ce a devenit războiul turc de independență.
  
• 
  La 18 septembrie, 1922, armatele de ocupație ale Antantei au fost învinse și țara eliberată. A urmat abdicarea sultanului la 1 noiembrie, 1922, astfel încheindu-se 631 de ani de stăpânire otomană. În 1923 Tratatul de la Lausanne a recunoscut suveranitatea noii Republici Turce, iar Kemal a primit supranumele de Atatürk (însemnând Părintele turcilor) și a devenit primul președinte al țării. El a instituit mai multe reforme care au modernizat Turcia, desprinzând-o de trecutul ei otoman.
  
• 
  Capitala Turciei este orașul Ankara, dar capitala istorică İstanbul rămâne centrul financiar, economic și cultural al țării. Alte orașe importante sunt İzmir, Bursa, Adana, Trabzon, Malatya, Gaziantep, Erzurum, Kayseri, İzmit (Kocaeli), Konya, Mersin, Eskișehir, Diyarbakır, Antalya și Samsun. Aproximativ 68% din populația Turciei locuiește în centre urbane. Turcia are 82 orașe.
  
• 
  Turcia este o țară transcontinentală Euroasiatică. Turcia Asiatică (conține în mare parte Anatolia) care include 97% din țară, este separată de turcii europeni din Bosfor, Marea Marmara și Dardanele (care împreună formează o verigă de ape între Marea Neagră și Marea Mediteraneană). Turcia Europeană cuprinde 3% din țară. Teritoriul Turciei este mai mult de 1,600 km lungime și 800 km lățime, cu o formă aproximativ rectangulară.
  
• 
  Turcia a înregistrat în ultimele 4 decenii o creștere remarcabilă din punct de vedere economic. Industria energetică este reprezentată îndeosebi prin industria cărbunilor (mai ales lignit si huilă), localizată în nord-vestul Anatoliei. Energia electrică se obține în cadrul hidrocentralelor și termocentralelor.
  
• 
  În anul 2008, peste 90% din necesarul de combustibili al Turciei a provenit din afara țării.
  
• 
  Turcia susține un proiect de oleoduct între porturile sale, Samsun de la Marea Neagră, și Ceyhan de la Mediterana, care servește deja drept terminal pentru oleoductele care aduc petrol azer și irakian.
  
• 
  Din 2003, Rusia este primul partener comercial al Turciei, cu schimburi de 38 de miliarde de dolari în 2007. Sute de firme turcești operează în Rusia, circa două milioane de ruși vin anual în Turcia (un milion conform altei estimări), iar Rusia asigură, prin Blue Stream, 65% din necesarul de gaz al Turciei.
  
• 
  Turcia este un stat secular, fără o religie oficială de stat. Constituția Turciei militează pentru libertatea religiei și a conștiinței. Aproximativ 99% din populație e înregistrată, însă, ca fiind musulmană, majoritatea fiind sunniți; cu toate acestea, un sondaj realizat în 2007 a constatat că aproximativ 3% dintre adulți își definesc relațiile cu religia ca fiind „fără convingere religioasă” sau că „nu cred în obligațiile religioase”.
  
• 
  În Turcia, trăiesc aproape 100.000. Țara are aproximativ 64.000 de creștini, majoritatea fiind armeni apostolici, asirieni, ortodocși greci și aproximativ 26.000 de evrei, în principal sefarzi.
  
• 
  Turcia are o cultură diversificată, bazată pe contopirea elementelor variate ale turcilor oguzi, otomanilor anatolieni (care a fost în sine o continuare a culturilor greco-romane și islamice) și culturii vestice și tradițiilor, care a pornit odată cu occidentalizarea Imperiului Otoman ce continuă și astăzi. Acest amestec a luat ființă ca rezultat al întâlnirii turcilor și a culturii lor cu ale popoarelor regăsite pe parcursul migrației acestora din Asia Centrală către vest.
  
• 
  Muzica și literatura turcească au format mari exemple al amestecului de influențe culturale, care au fost un rezultat al interacțiunii dintre Imperiul Otoman și lumea islamică pe de o parte, cu Europa pe de altă parte, contribuind astfel la un amestec de tradiții turcice, islamice și europene în muzica și literatura din Turcia modernă.
  
• 
  Literatura turcă a fost puternic influențată de literatura persană și de cea arabă în majoritatea perioadei otomane, în special după perioada Tanzimatului și spre sfărșitul Imperiului Otoman, efectul ambelor, atât al tradiției turcești cât și a literaturii europene, devenind din ce în ce mai sensibil. Amestecul influențelor culturale este dramatizat, de exemplu, în formarea noilor simboluri, în ciocnirea și amestecul culturilor, întâlnite în lucrarile lui Orhan Pamuk, laureat al Premiului Nobel pentru literatură din 2006.
  
• 
  Turcia are culturi foarte diverse de aceea este un amestec de elemente variate Anatoliane și Otomane (care era o continuare a ambelor culturi Greco-Romane și Islamice) și cultura și tradițiile vestice, care au început cu occidentalizarea Imperiului Otoman și care continuă și astăzi. Acest amestec original a început ca rezultat al întâlnirii turcilor și culturii lor cu acei oameni cu care s-au întâlnit în timpul migrației din Asia Centrală până la Vest.
  
• 
  Turcia s-a transformat cu succes de la o religie bazată pe fostul Imperiu Otoman într-un stat național modern cu o separare foarte puternică între stat și religie, urmată de o creștere a metodelor de expresie artistică. În timpul primilor ani ca republică, guvernul a investit multe resurse în artele frumoase, ca muzee, teatre, opere și arhitectură. Diverși factori istorici joacă roluri importante în definirea identității moderne turcești. Cultura turcească este un produs a eforturilor de a fi un stat V „modern”, în timp ce își menține tradiția religioasă și valorile istorice.
  
• 
  Cel mai popular sport în Turcia este fotbalul. Echipele de top ale Turciei includ: Galatasaray, Fenerbahce și Beșiktaș. În 2000, Galatasaray își consolidează rolul de club mare european prin câștigarea Cupei UEFA și Supercupei UEFA. Doi ani mai târziu echipa națională a Turciei a terminat pe locul 3 în Finala Cupei Mondiale din 2002 după Japonia și Coreea de Sud, în timp ce în 2008 echipa națională prinde semifinalele competiției UEFA Euro 2008. Stadionul Olimpic Ataturk din Istanbul a găzduit Finala Ligii Campionilor UEFA 2005, în timp ce stadionul Șukru Saracoglu din Istanbul a găzduit Finala Cupei UEFA 2009.
  

Goreme - Parcul Naţional din Capadocia

• 
  Goreme este o localitate aflată în vechea Capadocie, o regiune cu o puternică istorie, aflată în Turcia. Privită într-un cadru mai larg, aceasta este aşezată în provincia Nevsehir din Anatolia Centrala. Parcul Naţional Goreme, aflat în localitatea cu acelaşi nume, a fost trecut în lista monumentelor mondiale UNESCO în anul 1985.
  

• 
  Muzeul Naţional în aer liber din Goreme, un complex monahal de mai multe biserici săpate în piatră şi capele acoperite cu fresce, este unul dintre cele mai cunoscute locuri de atracţie turistică din Turcia.
  

• 
  Oraşelul Goreme este aşezat chiar în mijlocul văii înţesate de conuri de piatră şi stâlpi ce se înalţă zvelţi din piatra solului. Oraşelul ce îşi aşteaptă în permanenţă vizitatorii are o ofertă nu foarte mare, însă foarte bine administrată.
  
• 
  Unele dintre cafenele, restaurante şi case de oaspeţi sunt săpate direct în piatră. Pentru cumpăratori şi vizitatori, acestea reprezintă un lucru extraordinar, ce nu stirbeşte frumuseţea şi liniştea specifică locului.
  

• 
  Pentru a ajunge în Goreme nu este nevoie de un efort foarte mare. Se poate ajunge foarte uşor cu trenul purtând destinaţia Istambul. În afara trenului se poate merge şi cu autocarul sau cu avionul până în Istambul.
  

• 
  În Istanbul nu este deloc grea găsirea unui autocar cu destinaţia Cappadocia. De aici şi până în Capadocia se merge cu autocarul, care pleacă la 7 PM şi care ajunge la aproximativ 6 AM. Astfel, drumul până în Cappadocia durează cam o noapte. O altă variantă de ajunge aici, din Istambul, este avionul, care face cam 2 ore.
  
• 
  Vremea în această zonă este bună aproape tot timpul anului. Ninsoarea este aproape inexistentă, chiar şi iarna, iar ploile sunt foarte rare. Perioada optimă din an pentru a vizita Capadocia este în afara sezonului, iarna sau toamna târziu. În timpul verii, când locul este cel mai vizitat, o zi obişnuită numără pana la 2.000 de turişti.
  

• 
  Oraşul de destinaţie, din Capadocia, se numeşte Goreme, ceea ce înseamnă "nu ne puteţi vedea aici". Conform tradiţiei şi numelui locului, acum două milenii, creştinii au fugit din sud pentru a se ascunde de persecuţia romanilor, de aceea bisericile creştine din Goreme şi Urgup, oraşul vecin, sunt printre cele mai vechi din lume.
  

• 
  Peisajul zonei uimeşte la tot pasul, de parcă natura s-a luat la întrecere cu ea însăşi pentru a vedea cât de ciudat poate eroda piatra formată prin erupţia unui vulcan acum multe zeci de mii de ani. Formele de relief bizare sunt ca la ele acasă, iar munţi coloraţi în galben, roşu şi punctaţi de alb şi roz înconjoară locul.
  

• 
  Muzeul National în aer liber este situat la o distanţă de aproximativ doi kilometri de oraş. Din Goreme se poate merge foarte uşor pe jos până la locurile de vizitat. Un sfat al localnicilor este acela de a urmări cu atenţie simbolurile specifice aflate în multe din bisericile şi capelele ce pot fi vizitate.
  

• 
  Urmând drumul ce porneşte din mijlocul orăşelului Goreme, se ajunge în cateva minute pe firul celei mai frumoase văi din zonă. Formaţiuni de piatră se ridică brusc din pământ la fiecare cotitură, uimind prin modul în care s-au păstrat de-alungul timpului.
  

• 
  Cei care se încumetă să urce mulţimea treptelor ce duc la Fortăreaţa Uchisar, nu vor fi dezamăgiţi de ceea ce vor vedea. Efortul depus merită din plin, căci este răsplătit cu o imagine panoramică ce nu poate fi vazută din alt loc mai bine decât de aici. Întreaga vale se întinde la picioarele celor ce se uită cu ochii plini de încântare de pe zidurile fortăreţei.
  

• 
  Pleduri, carpete şi alte suveniruri locale încântă prin tradiţia şi legătura cu trecutul. Acestea pot fi admirate şi cumpărate de la magazinele ce împânzesc străduleţele înguste ale fortăreţei Uchisar. Magazinele din Goreme şi Urgup, oraşul vecin, cât şi cele din fortăreaţă, uimesc prin diversitatea produselor pe care le vând.
  

• 
  La Cavusin, pe drumul ce se îndreaptă spre nord, din Goreme, înaintea ochilor celor ce călătoresc se ridică o bisericuţă cu trei abside, cunoscută ca fiind Mănăstirea Sfântului Ioan Botezatorul. În Cavusin se află, de asemenea, multe capele şi biserici. Dintre casele săpate în piatră, unele sunt încă locuite.
  

• 
  De la Cavusin la Zelve, conurile de piatră ce se ridică curajoase din piatra solului străjuiesc drumul pe ambele parţi. Din păcate, vizitarea multor biserici din valea Zelve nu mai este permisă, datorită mai ales eroziunilor permanente ce au slăbit, pe alocuri, terenul sau drumul de acces.
  

• 
  Începuturile vieţii monahale în aceste locuri se întinde în istorie până în perioada romană de început a creştinismului. Parcul deţine mai multe obiective turistice, însă, dintre ele, cele mai apreciate sunt bisericuţele rupestre, săpate în stâncă.
  

• 
  Cea mai mare parte a bisericilor şi a capelelor datează din perioada secolelor X-XIII, perioadă de mixiune a culturilor bizantină şi selciucă. Majoritatea bisericuţelor sunt construite în planul cunoscut vremii de cruce înscrisă, cu o cupolă centrală sprijinită pe patru coloane. În anexele nordice ale mai multor bisericuţe s-au găsit morminte săpate în piatră.
  

• 
  Vizitarea întregului complex necesită plata unui bilet cu valabilitate pe toată ziua. Preţul este unul bun, iar beneficiile sunt mult mai mari decât acesta. Cu un bilet se pot vizita toate bisericile şi capelele din vale, excepţie făcând doar Biserica Karanli, care a fost de curând restaurată şi ale cărei fresce au fost împrospătate. Pentru aceasta este nevoie de un bilet special, ce costă în jur de cinci dolari.
  
• 
  În ultimii doi-trei ani, întregul complex din Goreme a fost supus unui program amplu de restaurare şi protecţie. Multe dintre biserici sunt în stare de eroziune şi degradare, datorită infiltraţiilor şi pietrei măcinate de timp. Lucrările sunt încă în plină desfăşurare la unele dintre bisericuţe.
  
• 
  Parcul National Goreme este locul în care ajung toţi cei care se îndreaptă spre Capadocia. Acest loc este un pachet opţional complet a ceea ce are de oferit întreaga zonă a Capadociei. Toate aceste locuri merg braţ la braţ cu bogata istorie a Capadociei.
  

Informaţii culese de elevii clasei a VII-a A

• 
  Lituania este o țară baltică în Europa de Nord. Capitala țării este Vilnius. Granița de vest a țării o constituie Marea Baltică. În nord se învecinează cu Letonia, în sud-est cu Belarus, în sud cu Polonia iar în sud-vest cu Rusia prin Kaliningrad, obținut în urma redefinirii multor granițe în Europa la începutul perioadei numită a Cortinei de fier.
  
• 
  Peste 80% din populația Lituaniei este de etnie lituaniană și vorbește lituaniana, înrudită cu limba letonă. Printre alții aici locuiesc ruși, polonezi și bieloruși.
  
• 
  Este membră a Uniunii Europene. A fost una dintre cele 25 de ţări care să ratifice noua Constituţie Europeană iar anul acesta vor renunţa la moneda naţională Litas în favoarea Euro.
  
• 
  Lituania reprezintă un colţişor european unic, aflat la intersecţia mai multor curente culturale: scandinav, est-european, central european şi rusesc. În partea de est a teritoriului se găseşte centrul geometric al Europei. Lituania are doar 3,5 milioane de locuitori şi o suprafata de 65.000 km pătraţi.
  
• 
  Al doilea oraş ca mărime este Kaunas, numit şi "oraşul muzeelor". Clima este temperat continentală
  

Lituania a intrat in istoria europeană când pentru prima dată a fost menționată într-un manuscris medieval german, cronica Quedlinburg din 14 februarie 1009.

• 
  Pământurile Lituaniei au fost unite de Mindaugas în 1236, încoronarea oficială a lui Mindaugas ca rege al Lituaniei având loc în 6 iulie 1253. În perioada timpurie a lui Gediminas au fost ocupate teritorii care astăzi fac parte din Belarus Ucraina, Rusia și Polonia. La sfârșitul secolului al XIV-lea, Lituania era cea mai mare țară din Europa
  

• 
  În Evul Mediu Lituania a atins o acoperire maximă, de la Marea Baltică până la Marea Neagră. În 1386 monarhul Lituaniei s-a căsătorit cu prinţesa Poloniei şi astfel s-a născut imperiul Polonezo-Lituanian. În secolul XVII Lituania a fost împărţită între Austria, Rusia şi Prusia.
  
• 
  În secolul XIX, Lituania a fost implicată în mai multe rebeliuni anti-ruseşti din Polonia. În timpul primului razboi mondial, ţara a fost ocupată de Germania dar după razboi şi-a proclamat independenţa. În timpul celui de-al doilea razboi mondial ţara se afla sub influenţa nazistă.
  
• 
  Hitler a invadat Lituania în 1941, şi sub ocupaţia nazistă aproape toţi cetăţenii de religie iudaică au fost ucişi în ghetouri şi lagăre de concentrare. Armata Roşie a recucerit Lituania în 1944 şi aveau să treacă 40 de ani până când ţara să-şi redobândească libertatea.
  
• 
  Iniţiativele de ,,glasnost” şi ,,perestroika” ale lui Gorbaciov au permis formarea unei mişcări care să lupte pentru independenţa Lituaniei. Aceasta a fost una dintre primele ţări care a legalizat partidele anti-comuniste.
  
• 
  Rusia a recunoscut independenţa Lituaniei pe 6 septembrie 1991, iar pe 17 septembrie în acelaşi an a intrat în Organizaţia Naţiunilor Unite.
  
• 
  Vilnius, capitala Lituaniei, are o populaţie de 600.000 de locuitori. Este un oraş medieval cu arhitectură barocă şi gotică. Centrul istoric al oraşului este unul dintre cele mai mari din Europa cu o suprafaţa de 3,6 kilometri pătraţi. Există peste 1.500 de clădiri în Centrul Vechi, construite într-o sumedenie de stiluri arhitectonice. De aceea oraşul Vilnius este trecut pe Lista Patrimoniului UNESCO. Există peste 40 de biserici în Vilnius, iar după căderea comunismului au răsărit restaurante şi hoteluri.
  

Informaţii culese de :

Fălcaru Ana, Paraschiv Roxana, Popa Andrei, Popa Ionuţ, Ciortan Florin, Ghimpu Lucian

clasa a VII-a B

• 
  Polonia , oficial Republica Polonă , este o ţară din Europa Centrală, care se învecinează cu Germania la vest, Cehia şi Slovacia la sud, Ucraina și Belarus la est, şi Lituania, Rusia și Marea Baltică la nord. Are de asemenea o frontieră maritimă cu Danemarca și Suedia.
  
• 
  Întreaga suprafaţă a Poloniei este de 312.683 km², situând acest stat pe poziția 69 în lume din punct de vedere al suprafeței. Polonia are o populație de 38,1 milioane de locuitori, concentrați principal în orașe și municipii mai mari, precum capitala istorică – Cracovia, și cea actuală – Varșovia.
  
• 
  Polonezii, care reprezintă 95,63% din populația Poloniei, sunt un popor slav și vorbesc limba poloneză, o limbă slavă din subgrupul occidental.
  
• 
  Se studiază câteva limbi străine în Polonia. Cea mai populară este limba engleză. Înainte de schimbările politice din 1989, limba rusă a fost cea mai cunoscută în societate. Celelalte limbi: germană, franceză, italiană, spaniolă și „limbile clasice” (latină și greacă veche) nu au fost foarte populare niciodată. Studenții universităților pot de asemenea să învețe alte limbi, precum ceha, greaca sau româna, dacă aleg studii filologice.
  
• 
  În anul 1025, Polonia a devenit regat și în 1569 a cimentat o asociație de lungă durată cu Marele Ducat Lituanian prin unire formând Republica Celor Două Națiuni. Republica a fost desființată în 1795.
  
• 
  Polonia și-a recăpătat independența în 1918 după Primul Război Mondial, dar şi-a pierdut-o din nou în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, fiind ocupată de forțele Germaniei Naziste și Uniunii Sovietice, după 1945 devenind un stat comunist aflat sub controlul fostei Uniuni Sovietice.
  
• 
  În anul 1989, dominația comunistă a fost răsturnată și Polonia a devenit ceea ce este neoficial denumit „A treia Republică Poloneză”. Astăzi, este al șaselea stat după populație în Uniunea Europeană. Este o republică compusă din șaisprezece voievodate (województwo). Polonia este membră a NATO, ONU, OECD și a Organizației Mondiale a Comerțului.
  
• 
  Cel mai mare oraş– Varşovia – are o populație de 1.700.536 de locuitorii în cadrul frontierelor orășenești.
  

• 
  Zlotul este unitatea monetară poloneză. Zlotul a fost introdus în 1924 după hiperinflație și după haosul monetar din anii de după Al Doilea Război Mondial. A înlocuit marca poloneză care era în uz din 1919.
  

Powitanie!

• 
  Polonia este o ţară cu multe culturi şi obiceiuri. Pentru polonezi tradiţiile şi mai ales sărbătorile sunt deosebit de importante, fiind transmise de la o generaţie la alta şi supravieţuind încercărilor şi dramelor istorice care au măcinat Polonia de-a lungul istoriei.
  
• 
  Multe dintre vechile tradiţii, originare din perioada păgână, şi-au pierdut în timp caracterul magic, devenind astazi un prilej de sărbătoare şi o amintire plină de culoare a trecutului acestui popor.
  
• 
  În Polonia există două sarbători naţionale foarte importante : Ziua Independenţei, sărbătorită pe 11 noiembrie şi ziua adoptării primei constituţii polone, eveniment care a avut loc pe 3 mai 1791.
  
• 
  Una dintre cele mai interesante tradiţii, păstrată de secole, are loc cu puţin timp înainte de Paşte : Duminica Palmierului. Este sărbatorită în bisericile catolice din Polonia, pentru a aminti de intrarea lui Iisus în Ierusalim şi este în fapt o versiune a Floriilor româneşti.
  
• 
  În ciuda numelui, nu se folosesc frunze de palmier, ci buchete de flori şi ramuri sălbatice, în timp ce în unele regiuni se folosesc aranjamente florale complicate şi foarte mari, împodobite cu panglici şi flori. În trecut se credea că un astfel de buchet, odată sfinţit în timpul slujbei, apară de boli şi necazuri familia care îl păstrează. După încheierea slujbei, participanţii se ating uşor unul pe altul cu buchetele, urându-şi toate cele bune.
  
• 
  O tradiţie păgână foarte importantă şi foarte preţuită este înecarea fecioarei de gheaţă (marzanna) , în trecut o sărbatoare a vieţii şi primăverii, marcând renaşterea naturii, recoltele abundente. Marzanna era o reprezentare a iernii, fiind o efigie din paie, reprezentând o femeie, îmbracată apoi în alb şi împodobită cu panglici şi mărgele.
  

Sărbători: Ziua Femeii (8 martie)

Ziua Mamei (26 mai)

Ziua Bunicii (21 ianuarie)

Ziua Copilului (1 ianuarie)

• 
  Dintre cele religioase, în afara Crăciunului şi Paştelui, pentru polonezi este deosebit de importantă Ziua Sf. Andrei, când se spune că poţi ghici viitorul, interpretând formele luate de ceară fierbinte scursă în apă rece.
  
• 
  Feluri recunoscute din bucătărie poloneză sunt cârnatul (kiełbasa), supa de sfeclă roşie (barszcz czerwony), supa de sânge de raţă (czernina), colţunaşe (pierogi), role din varză și carne (gołąbki), cotlete din carne de porc, tocană (bigos), diverse preparate pe bază de cartofi, zapiekanka (un tip de fast-food) și alte. Deserturi tipice sunt gogoșile, înghețatele și turtele dulci.
  

Pożegnanie!

Rybnik-Polonia 

• 
  Rybnik este situat în sudul Poloniei, în Silezia. Rybnik este un oraş care constă în 27 de comune fiind locuite de 141,400 oameni. Acesta ocupă locul 14 pe lista celor mai mari oraşe poloneze din zonă şi locul 25 pe lista celor mai mari oraşe poloneze după populaţie.
  
• 
  Clima este uşor influenţată de râului Oder, padurea Rudy Wielkie Landscape Park, şi în special de Moravian Gate. Temperatura medie anuală variază de la 7 ° C la + 8 ° C. Cele mai calde temperaturi sunt în iulie iar cele mai reci temperaturi sunt în ianuarie.
  
• 
  
  

 Primele urme ale prezenţei umane în oraş datează de aproximativ opt mii de ani înaintea erei noastre. Strămoşii Rybnikului provin din tribul slav Gołęszyców. În Evul Mediu Rybnik a fost un sat de pescari, situat pe o rută comercială importantă în principat Raciborz. Zona a fost plină de iazuri, din care oraşul a primit numele său. Rybnik, din1336 (şi mai târziu intre 1521 - 1532) a fost condus de dinastia Piast. În secolul al XV-lea, din cauza războaielor husite oraşul a fost aproape complet distrus.

• 
  În secolul al XVI-lea, Rybnik şi zona înconjurătoare a fost sub dinastia Habsburg. Această perioadă nu este favorabilă pentru dezvoltarea oraşului, deoarece acesta se schimbă de multe ori, iar proprietarii încearcă să-şi umple buzunarele, decât să aibă grijă de dezvoltare a oraşului. Piaţă a fost în principal un loc de comerţ, dar a avut loc acolo pentru prezentare, reuniuni sau execuţii. La acea vreme, Rybnik a fost unul dintre cele mai mici oraşe din Silezia Superioară. Locuitorii săi trăiesc în principal din artizanat, comerţ şi agricultură.
  

• 
  Limitele Prusiei  în anul 1740 au ajuns la Rybnik. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, Rybnik a fost vândut regelui Prusiei, Frederick William II. În secolul al XIX-lea, Rybnik a ajuns la următoarea etapă de dezvoltare, devenind reşedinţă de judeţ. În anul 1856 au aparut liniile de cale ferată. La sfârşitul primului război mondial Rybnik a fost un loc important, unul dintre principalele centre pentru răscoalele Silezice planificate.
  

Informaţii culese de elevii clasei a VI -a A

Colinde, colinde…
Colindele sunt aripile îngerilor de la Betleemul de acum două mii de ani prin care a pogorât în peşteră cerul şi L-a legănat pe Iisus Prunc, „mititel şi-nfăşeţel/ în scutec de bumbăcel”.

Ca formă de pregătire a sufletelor creştinilor pentru a întâmpina Naşterea Domnului, colindul este la români un act de cult, de preamărire a Celui care în peşteră S-a născut pentru mântuirea noastră. De aceea, muzicalitatea şi fineţea conţinutului colindelor ne determină să recunoaştem în ele o adevărată „Liturghie” populară, care uneşte mai întâi sufleteşte şi apoi uman şi social oamenii, într-o unică şi sfântă comuniune. Discreţia cu care se transmite mesajul colindelor prin colindătorii-copii este aidoma uşilor prin care intră Hristos în lume, într-o modestă peşteră, ca şi noi să-I oferim propria „peşteră” a sufletului.

Colindele fac parte din decorul Crăciunului şi coboară, de unde nu-i hotar, pe cerul Betleemului, cu Steaua şi cu Îngerii mesageri ai Celui Preaînalt către cei de jos. Îngerii sunt cei dintâi care află şi se bucură de Naşterea Omului Dumnezeu, ei devenind astfel primii colindători.

Colindele vorbesc despre Dumnezeu, despre Fiu, despre Fecioară, despre Îngeri şi despre Sfinţi, imaginând o istorie prescurtată a creştinismului.

Simplitatea colindelor, exprimată fie prin textul lor plin de căldură sfântă, fie prin muzica suavă, adaptată adesea ritualului rugăciunii, ni-l aduce în casă pe Pruncul Iisus, în toată puritatea şi splendoarea Sa de Prunc ceresc. Refrenul majorităţii colindelor vechi este alcătuit din epitete şi metafore prin care se invocă lumina, puritatea, candoarea, cuprinse în imaginea florescenţelor albe ale venirii primăverii, ale renaşterii, când toţi copacii sunt îmbrăcaţi în floare albă, dalbă de măr.

Se ştie că toţi cei care îi primesc în casă şi-n curte pe colindătorii ce vestesc Naşterea Domnului primesc bucurie şi le va merge bine, colindul în sine fiind o adevărată binecuvântare. Colindătorii întreabă mai întâi dacă sunt primiţi şi doar acolo unde este răspuns afirmativ se cântă colinde. De aceea s-au transmis de la o generaţie la alta: pentru că ele au pătruns pe calea acceptării lui Hristos de către oameni.

Colindele, numite şi „cântece de stea” se cântă şi în biserică, în afara slujbelor, în perioada cuprinsă între Naşterea Domnului şi Bobotează. Orice creştin se cuvine să le înveţe, chiar de la o vârstă foarte fragedă. Ele sunt o zestre sufletească a trecutului nostru creştin ce ne umple de bucuria venirii Domnului nostru Iisus Hristos, Acela care a schimbat faţa lumii şi ne-a redeschis porţile raiului.

„Şi-acum te las,

Fii sănătos şi vesel de Crăciun;

Dar nu uita: cînd eşti voios,

ROMÂNE, SĂ FII BUN!”
Prof. GEANINA TULUŞ

TEST DE CUNOŞTINŢE
Încercuiţi răspunsul/ răspunsurile corecte:
1. Fecioara Maria a fost vestită că va naşte pe Mesia de către:

a. Arhanghelul Mihail

b. Sf. Ioan Botezătorul

c. Arhanghelul Gavriil

2. Mama Fecioarei Maria se numea:

a. Elisabeta

b. Ana

c. Varvara

3. Fecioara Maria şi Iosif au mers să se înscrie la:

a. Betleem

b. Ierusalim

c. Nazaret

4. Împăratul care a poruncit să se facă recensământul populaţiei în vremea naşterii lui Hristos a fost:

a. Octavian Augustus

b. Tiberius

c. Titus

5. Hristos S-a născut în vremea regelui

a. David

b. Irod cel Mare

c. Saul

6. Cei trei magi I-au dăruit Pruncului Hristos:

a. smirnă, aur şi argint

b. aur şi tămâie

c. aur, tămâie şi smirnă

7. Pe 25 decembrie sărbătorim:

a. Naşterea Domnului

b. Învierea Domnului

c. Ajunul Crăciunului

8. Magii de la răsărit au aflat că avea să Se nască Mântuitorul de la:

a. locuitorii din Betleem

b. steaua ce apăruse pe cer

c. regele Iudeii

9. Iisus Hristos, Mântuitorul lumii este:

a. Fiul lui Dumnezeu

b. Dumnezeu-Om, întrupat de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria

c. Fiul Fecioarei Maria

10. Vestea cea bună a Naşterii Mântuitorului apare în:

a. Vechiul Testament

b. Evanghelii

c. Noul Testament

Prof. Geanina TULUŞ