Momentul în care s-a putut vorbi de o politică economică comună este legat de decizia luată de statele membre de trecere spre uniunea economică şi monetară, în 1971, ca urmare a unei rezoluţi a Consiliului şi a reprezentanţilor guvernelor statelor membre.
Condiţia realizării etapelor cerute de către uniunea economică şi monetară a fost convergenţa economiilor statelor membre, o sarcină deosebit de dificil de îndeplinit date fiind disparităţile structurale majore dintre economiile care urmau să participe la acest proces înainte de completarea pieţei interne.