Uniunea europeană guvernul româniei

Descrierea stării globale de

conservare a tipului de habitat

în aria naturală protejată

Pădurile acidofile de fag se găsesc localizate în

partea de sud a sitului. În special în partea

superioară a văii Tâlniciorii și la SE de satul

Ponoarele, se întâlnesc arbori şi chiar arborete pe

arii mari, cu vârste apreciabile, care indică un

impact antropic redus. Pe de altă parte, în partea

de sud a sitului suprafețe importante sunt puternic

afectate de tăieri recente.

Nr Parametru Descriere

E.1. Clasificarea tipului de habitat EC

E.2. Codul unic al tipului de habitat 8310

H.3.

Starea globală de conservare a

tipului de habitat

Peştera Ponor - ”FV”

Avenul Iliei - ”FV”

Avenul din Varful Pîrlitu - ”FV”

Avenul Dîmbul Boianului - ”FV”.

Avenul Coşul Dracului - ”U1”

Avenul Hârtopul lui Topor - ”FV”

Peștera Hârtopul de sub Piatră - ”FV”

Peştera Topliţa - ”FV”

H.4.

Tendinţa stării globale de

conservare a tipului de habitat

”0” – este stabilă

H.5.

Detalii asupra stării globale de

conservare a tipului de habitat

necunoscute

-

H.6.

Descrierea stării globale de

conservare a tipului de habitat

în aria naturală protejată

În cazul tuturor cavităților se remarcă existenţa

unor presiuni antropice și procese naturale cu

efecte pe termen scurt, mediu şi lung asupra stării

mediului spelean care afectează în special

habitatele şi speciile de interes cu o mare valoare

conservaţionistă naţională şi comunitară.

Activităţile tradiţionale (exploatarea masei

lemnoase, păşunatul) împreună cu managementul

forestier general, drumurile de acces, depozitarea

necontrolată şi ilegală a deşeurilor menajere şi

agro-zootehnice, evacuările de ape uzate

menajere în apele de suprafaţă, degradarea

terenurilor şi a solurilor, focurile în locurile

nepermise şi incendierea vegetaţiei, accesul

neîngrădit al publicului în segmentele

cavernamentelor, reprezintă surse reale de

disfuncţionalităţi la nivelul habitatelor şi speciilor

de interes comunitar. Astfel, starea generală de

conservare a habitatelor subterane din situl 165 

 

analizat este una relativ bună, cu tendinţe de

fragilitate progresivă.

4. Scopul si obiectivele Planului de Management

 

4.1 Scopul planului de management pentru aria naturală

protejată

A fost luat în considerare faptul că scopul este o afirmare a unei stări viitoare ideale pentru

întregul Sit Natura 2000 pe termen lung, ce înglobează nu numai o stare viitoare dar şi

atitudini şi experienţe legate de viitor. 

Totodată a fost evidenţiat în cadrul dezbaterilor că Directivele UE prevăd un obiectiv comun

pentru siturile Natura 2000: ”de a menţine sau reface habitatele şi speciile la un nivel

favorabil de conservare” prin măsuri care ”să ţină seama de cerinţele economice, sociale şi

culturale, precum şi de caracteristicile regionale şi locale”. 

De asemenea a fost subliniat că Situl Natura 2000 trebuie să aibă un scop mai larg, care să nu

se limiteze doar la conservarea speciilor şi habitatelor, ci să cuprindă întreaga problematică a

dezvoltării durabile a comunităţilor locale de care depinde menţinerea stării de conservare

speciilor şi habitatelor. Prin armonizarea acestor două direcţii s-a stabilit următoarea

formulare a scopului Planului de management: 

Menţinerea stării de conservare favorabilă a speciilor şi habitatelor acestora, pentru care a

fost declarat Situl Natura 2000 ROSCI0200 Platoul Vaşcău, în contextul dezvoltării

durabile a comunităţilor locale ce se găsesc pe teritoriul Sitului. 

Această formulare poate suferi însă modificări ulterioare dacă, în cadrul procesului de

elaborare a planului de management se identifică noi aspecte care ar trebui evidenţiate în

obiectivul general al planului.

4.2 Obiective generale, măsuri generale, măsuri specifice / management

şi activităţi

 

4.2.1 OG: Asigurarea conservării speciilor şi habitatelor pentru care a fost declarat

situl, în sensul menţinerii stării de conservare favorabilă a acestora

4.2.1.1 MG: Asigurarea conservării speciei Bombina variegata, în sensul atingerii stării de

conservare favorabilă a acesteia

Cod Titlu Descriere 166 

 

MS

1.1.1

A. Monitorizarea întinderii şi

suprafeţei acumulărilor temporare şi

permanente de apă din sit.

Seceta şi precipitaţiile reduse pot duce în

timp la scăderea numărului şi reducerea

suprafeţei actuale ocupate de habitate

acvatice de reproducere pentru specie.

Acestea vor fi monitorizate pentru a putea

identifica eventuale modificări şi propune

măsuri de contracarare.

1.1.2

A. Crearea de noi habitate acvatice de

reproducere în sit

Crearea de noi bălţi cu suprafeţe variabile

(1-3mp) prin săparea unor gropi cu

adâncime de până la 0,5 m, în puncte unde

este favorizată acumularea naturală de apă,

atât în habitate deschise cât şi în habitate

forestiere, în afara drumurilor de

exploatare.

Implementarea acestei măsuri poate asigura

pe termen lung starea de conservare

favorabilă a speciei în sit.

1.1.3

R. Reglementarea, limitarea şi/sau

interzicerea oricăror activităţi

susceptibile să ducă la reducerea

suprafeţelor ocupate de habitate

acvatice permanente şi temporare din

sit

Vor fi interzise activităţi de drenare,

desecare, canalizare, regularizare maluri,

schimbarea destinaţiei terenului etc. care ar

putea duce imediat sau în timp la scăderea

suprafeţei şi adâncimii habitatul acvatic.

1.1.4 R. Interzicerea poluării zonelor umede

Interzicerea deversării oricăror substanţe

poluante în ape sau apropierea acestora,

inclusiv în bălţi şi şanţuri.

Interzicerea depozitării deşeurilor de orice

fel în ape, pe malul apelor , în bălţi şi

şanţuri, inclusiv a materialului vegetal.

1.1.5

R. Interzicerea/limitarea spaţială a

adăpării şi scăldatului vitelor în

lacurile, tăurile şi bălţile din sit.

Prin intrarea turmelor de vite în apă se

distrug habitatele de reproducere aflate la

marginea apei. Pontele şi larvele pot fi

distruse, iar adulţii omorâţi.

1.1.6

R. Interzicerea/limitarea temporară a

circulaţiei motorizate în scop de

agrement pe drumurile forestiere şi

drumurile de pământ, precum şi în

afara drumurilor, în perioada de

reproducere a speciei.

Specia se reproduce în bălţi, şanţuri şi

ogaşe formate pe drumuri de pamânt şi în

afara lor. Maşinile şi motocicletele de

teren, ATV-urile etc. pot distruge pontele şi

omorî adulţii. Nu va fi permis accesul

acestor vehicule în perioada de reproducere

(aprilie-iunie)

  167 

 

4.2.1.2 MG: Asigurarea conservării speciei Triturus cristatus, în sensul atingerii stării de

conservare favorabilă a acesteia

Cod

MS

Titlu Descriere

1.2.1

A. Monitorizarea întinderii şi

suprafeţei acumulărilor temporare şi

permanente de apă din sit.

Seceta şi precipitaţiile reduse pot duce în

timp la scăderea numărului şi reducerea

suprafeţei actuale ocupate de habitate

acvatice de reproducere pentru specie.

Acestea vor fi monitorizate pentru a putea

identifica eventuale modificări şi propune

măsuri de contracarare.

1.2.2

A. Crearea de noi habitate acvatice de

reproducere în sit

Crearea de noi bălţi cu suprafeţe variabile

(1-3mp) prin săparea unor gropi cu

adâncime de până la 0,5 m, în puncte unde

este favorizată acumularea naturală de apă,

atât în habitate deschise cât şi în habitate

forestiere, în afara drumurilor de

exploatare.

Implementarea acestei măsuri poate asigura

pe termen lung starea de conservare

favorabilă a speciei în sit.

1.2.3

R. Reglementarea, limitarea şi/sau

interzicerea oricăror activităţi

susceptibile să ducă la reducerea

suprafeţelor ocupate de habitate

acvatice permanente şi temporare din

sit

Vor fi interzise activităţi de drenare,

desecare, canalizare, regularizare maluri,

schimbarea destinaţiei terenului etc. care ar

putea duce imediat sau în timp la scăderea

suprafeţei şi adâncimii habitatul acvatic.

1.2.4 R. Interzicerea poluării zonelor umede

Interzicerea deversării oricăror substanţe

poluante în ape sau apropierea acestora,

inclusiv în bălţi şi şanţuri.

Interzicerea depozitării deşeurilor de orice

fel în ape, pe malul apelor , în bălţi şi

şanţuri, inclusiv a materialului vegetal.

1.2.5

R. Interzicerea/limitarea spaţială a

adăpării şi scăldatului vitelor în

lacurile, tăurile şi bălţile din sit.

Prin intrarea turmelor de vite în apă se

distrug habitatele de reproducere aflate la

marginea apei. Pontele şi larvele pot fi

distruse, iar adulţii omorâţi.

1.2.6

R. Interzicerea/limitarea temporară a

circulaţiei motorizate în scop de

agrement pe drumurile forestiere şi

drumurile de pământ, precum şi în

afara drumurilor, în perioada de

reproducere a speciei.

Specia se reproduce în bălţi, şanţuri şi

ogaşe formate pe drumuri de pamânt şi în

afara lor. Maşinile şi motocicletele de

teren, ATV-urile etc. pot distruge pontele şi

omorî adulţii. Nu va fi permis accesul

acestor vehicule în perioada de reproducere 168 

 

(aprilie-iunie)

 

4.2.1.3 MG: Asigurarea conservării speciei Triturus vulgaris ampelensis, în sensul

atingerii stării de conservare favorabilă a acesteia

Cod

MS

Titlu Descriere

1.3.1

A. Monitorizarea întinderii şi

suprafeţei acumulărilor temporare şi

permanente de apă din sit.

Seceta şi precipitaţiile reduse pot duce în

timp la scăderea numărului şi reducerea

suprafeţei actuale ocupate de habitate

acvatice de reproducere pentru specie.

Acestea vor fi monitorizate pentru a putea

identifica eventuale modificări şi propune

măsuri de contracarare.

1.3.2

A. Crearea de noi habitate acvatice de

reproducere în sit

Crearea de noi bălţi cu suprafeţe variabile

(1-3mp) prin săparea unor gropi cu

adâncime de până la 0,5 m, în puncte unde

este favorizată acumularea naturală de apă,

atât în habitate deschise cât şi în habitate

forestiere, în afara drumurilor de

exploatare.

Implementarea acestei măsuri poate asigura

pe termen lung starea de conservare

favorabilă a speciei în sit.

1.3.3

R. Reglementarea, limitarea şi/sau

interzicerea oricăror activităţi

susceptibile să ducă la reducerea

suprafeţelor ocupate de habitate

acvatice permanente şi temporare din

sit

Vor fi interzise activităţi de drenare,

desecare, canalizare, regularizare maluri,

schimbarea destinaţiei terenului etc. care ar

putea duce imediat sau în timp la scăderea

suprafeţei şi adâncimii habitatul acvatic.

1.3.4 R. Interzicerea poluării zonelor umede

Interzicerea deversării oricăror substanţe

poluante în ape sau apropierea acestora,

inclusiv în bălţi şi şanţuri.

Interzicerea depozitării deşeurilor de orice

fel în ape, pe malul apelor , în bălţi şi

şanţuri, inclusiv a materialului vegetal.

1.3.5

R. Interzicerea/limitarea spaţială a

adăpării şi scăldatului vitelor în

lacurile, tăurile şi bălţile din sit.

Prin intrarea turmelor de vite în apă se

distrug habitatele de reproducere aflate la

marginea apei. Pontele şi larvele pot fi

distruse, iar adulţii omorâţi.

1.3.6

R. Interzicerea/limitarea temporară a

circulaţiei motorizate în scop de

agrement pe drumurile forestiere şi

drumurile de pământ, precum şi în

Specia se reproduce în bălţi, şanţuri şi

ogaşe formate pe drumuri de pamânt şi în

afara lor. Maşinile şi motocicletele de

teren, ATV-urile etc. pot distruge pontele şi 169 

 

afara drumurilor, în perioada de

reproducere a speciei.

omorî adulţii. Nu va fi permis accesul

acestor vehicule în perioada de reproducere

(aprilie-iunie)

 

4.2.1.4 MG: Asigurarea conservării speciei Rhinolophus ferrumequinum, în sensul

atingerii stării de conservare favorabilă a acesteia

Cod 

MS

Titlu Descriere

1.4.1

A. Menţinerea în pădure a minim 5% -

dintre arborii parţial uscaţi, bătrâni sau

rupţi

Conform studiilor din ultimul deceniu,

lemnul mort - buturugile de diferite

dimensiuni, crengile căzute, copacii bătrâni,

copacii căzuţi - joacă un rol important în

ecosistemul de pădure, cu efecte pozitive

directe asupra speciilor de licheni, muşchi,

ciuperci, plante, insecte - hrană pentru

speciile de lilieci.

În cazul în care pădurile de foioase nu ar fi

curăţate, volumul de lemn mort ar fi de cca.

75-250 mc/ha. Astfel de păduri

neîntreţinute ar prezenta pericol de apariţie

sau înmulţire a speciilor de insecte

dăunătoare, care pot să provoace pagube

habitatelor forestiere - de interes comunitar.

Menţinerea unui procent de cca. 5-10%

dintre arborii parţial uscaţi, bătrâni sau rupţi

- inclusiv crengi căzute - reprezintă un

compromis între cele două probleme de

management, fiind o practică comună în

prezent în managementul diversităţii

pădurilor din Europa. Lemnul mort poate

avea o distribuţie neuniformă în unitatea de

management forestier - unele zone pot fi

sub medie, iar altele peste medie.

Măsura nu se aplică în cazul arboretelor

tinere.

1.4.2

A. Asigurarea existenţei habitatelor de

hrănire

Zonele de hrănire pentru această specie sunt

reprezentate de poieni, pajişti şi păşuni,

până la câţiva kilometri distanţă de pădure.

Se recomandă evitarea folosirii de

insecticide în aceste habitate, şi în

vecinătatea lor.

Conflicte de management: această măsură

poate duce la apariţia sau înmulţirea 170 

 

speciilor de insecte dăunătoare care să

provoace pagube habitatelor forestiere - de

interes comunitar. În anumite situaţii,

tratamentele cu insecticide se pot impune,

dar acestea trebuie să fie efectuate punctual,

după necesităţi, ţinând cont de nevoile de

hrănire a speciilor de lilieci.

1.4.3

A. Suplimentarea ofertei de

reproducere prin amplasarea de căsuţe

artificial.

Menţinerea stării favorabile de conservare

si/sau îmbunătăţirea ei, presupune în cazul

speciilor de chiroptere existenţa atât a

locurilor propice în care să se instaleze

hibernaculele (locurile în care liliecii se

adună pentru a hiberna), cât şi a locurilor

propice în care are loc reproducerea şi

creşterea puilor (aşa numitele maternităţi).

Adesea un anume loc poate funcţiona atât

ca hibernaculă cât şi ca maternitate.În

cazul sitului ROSCI0200 este necesară însă

suplimentarea ofertei de reproducere prin

instalarea de căsuţe artificial. Acestea se

confecţionează din lemn şi se instalează în

arbori inainte de ieşirea liliecilor din

hibernare. Pentru situl ROSCI0200,

instalarea a circa 50-60 asemenea căsuţe

artificial, poate asigura condiţiile optime de

reproducere pentru specie pe termen

relative lung.

Implementarea acestei activităţi presupune

însă şi verificarea periodic-anuală a

căsuteşor instalate, respective curăţarea şi

repararea lor dacă este cazul.

1.4.4

A. Sensibilizarea populaţiei locale faţă

de problemele chiropterelor în general

şi ale speciei Rh. ferrumequinum în

special

Ca urmare a faptului că speciile de lilieci se

hrănesc şi / sau se reproduce în habitate

aflate până la câţiva kilometri distanţă de

situl Natura 2000 ROSCI0200 Platoul

Vaşcău, este necesară introducerea în

pliantele de conştientizare a populaţiei a

unor aspecte legate de viaţa liliecilor. Se

recomandă explicarea rolului lor pozitiv al

speciei asupra ecosistemelor şi a serviciilor

oferite omului, prin consumarea insectelor.

De asemenea, se recomandă şi demontarea

miturilor referitoare la această specie, şi 171 

 

explicarea impactului produs de perturbarea

coloniilor de lilieci în perioadele de

hibernare şi reproducere, precum şi al

folosirii insecticidelor asupra surselor de

hrană ale acestora.

1.4.5

R. Interzicerea/limitarea accesului la

peşterile din sit.

Perturbările de către om ale coloniilor de

hibernare şi reproducere sunt unul dintre

principalii factori de declin la nivel global a

speciilor de lilieci. Pătrunderea necontrolată

a oamenilor în peşteri în perioada de iernat

în special poate provoca trezirea liliecilor

din hibernare, asociată cu pierderi de

energie de către lilieci, care le-ar asigura

hibernarea pentru o perioadă de 2-3

săptămâni. Prin urmare, perturbarea

repetată a coloniilor în perioada de

hibernare poate duce la un deficit major de

energie, liliecii riscând să moară înainte de

sosirea primăverii, datorită lipsei rezervelor

de energie. În perioada de reproducere

accesul necontrolat în peşteri poate cauza

pierderi directe, respective mortalitate în

rândul juvenililor.

1.4.6

R. Interzicerea vătămării, capturării -

cu excepţia celei avizate în scop

ştiinţific, deţinerii, comercializării

speciei.

Se vor realiza patrule o dată sau de două ori

pe an, în perioadele critice pentru specie

din vară şi iarnă în colaborare cu Garda de

Mediu, Agenţia pentru Protecţia Mediului.

Interdicţiile vor fi mediatizate prin afişarea

pe panouri şi prin alte metode de

conştientizare a publicului.

Capturarea în scop ştiinţific se va face cu

acordul custodelui şi în conformitate cu

legislaţia în vigoare.

Specia nu prezintă interes general de

recoltare, dar poate fi în pericol de

vătămare mai ales prin perturbarea

coloniilor din peşteri, podurile caselor, turle

de biserici, sau căşuţe – adăpost, în special

în perioadele de reproducere şi hibernare -

perioada noiembrie - iunie. În perioada de

reproducere, perturbările din partea omului

pot duce la abandonarea sau chiar moartea

prin cădere pe sol a puilor ce nu au 172 

 

abilitatea de zbor formată.

 

4.2.1.5 MG: Asigurarea conservării speciei Rhinolophus hipposideros, în sensul atingerii

stării de conservare favorabilă a acesteia

Cod 

MS

Titlu Descriere

1.5.1

A. Menţinerea în pădure a minim 5% -

dintre arborii parţial uscaţi, bătrâni sau

rupţi

Conform studiilor din ultimul deceniu,

lemnul mort - buturugile de diferite

dimensiuni, crengile căzute, copacii bătrâni,

copacii căzuţi - joacă un rol important în

ecosistemul de pădure, cu efecte pozitive

directe asupra speciilor de licheni, muşchi,

ciuperci, plante, insecte - hrană pentru

speciile de lilieci.

În cazul în care pădurile de foioase nu ar fi

curăţate, volumul de lemn mort ar fi de cca.

75-250 mc/ha. Astfel de păduri

neîntreţinute ar prezenta pericol de apariţie

sau înmulţire a speciilor de insecte

dăunătoare, care pot să provoace pagube

habitatelor forestiere - de interes comunitar.

Menţinerea unui procent de cca. 5-10%

dintre arborii parţial uscaţi, bătrâni sau rupţi

- inclusiv crengi căzute - reprezintă un

compromis între cele două probleme de

management, fiind o practică comună în

prezent în managementul diversităţii

pădurilor din Europa. Lemnul mort poate

avea o distribuţie neuniformă în unitatea de

management forestier - unele zone pot fi

sub medie, iar altele peste medie.

Măsura nu se aplică în cazul arboretelor

tinere.

1.5.2

A. Asigurarea existenţei habitatelor de

hrănire

Zonele de hrănire pentru această specie sunt

reprezentate de poieni, pajişti şi păşuni,

până la câţiva kilometri distanţă de pădure.

Se recomandă evitarea folosirii de

insecticide în aceste habitate, şi în

vecinătatea lor.

Conflicte de management: această măsură

poate duce la apariţia sau înmulţirea

speciilor de insecte dăunătoare care să

provoace pagube habitatelor forestiere - de 173 

 

interes comunitar. În anumite situaţii,

tratamentele cu insecticide se pot impune,

dar acestea trebuie să fie efectuate punctual,

după necesităţi, ţinând cont de nevoile de

hrănire a speciilor de lilieci.

1.5.3

A. Suplimentarea ofertei de

reproducere prin amplasarea de căsuţe

artificial.

Menţinerea stării favorabile de conservare

si/sau îmbunătăţirea ei, presupune în cazul

speciilor de chiroptere existenţa atât a

locurilor propice în care să se instaleze

hibernaculele (locurile în care liliecii se

adună pentru a hiberna), cât şi a locurilor

propice în care are loc reproducerea şi

creşterea puilor (aşa numitele maternităţi).

Adesea un anume loc poate funcţiona atât