Universitatea „Al. I. Cuza Facultatea de Litere
Yüklə 72,27 Kb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- 10.3. Hipermedia
- 10.4. Premisele dezvoltării multimedia
- 10.5. De la originea multimedia la perspectivele ei
- 10.6. Atotdigitalul
- 10.7. Servicii multimedia
- 10.8. Evoluţia cadrului legislativ în SUA
- 10.9. De la postindustrialism la societatea informaţională
- 10.10. Evoluţii recente în cadrul grupurilor multimedia
|
Universitatea „Al.I.Cuza” Facultatea de Litere Departamentul de Jurnalistica si Stiintele Comunicarii Anul universitar 2007-2008 MASS MEDIA - SISTEM ŞI PROCES
conf. univ.dr. Dorin POPA Email: dpopa@uaic.ro Mobil: 0722 369 654
Informatica, termen introdus de către Philippe Dreyfus în 1962 şi compus pe baza cuvintelor information şi automatique, desemnează “ansamblul disciplinelor ştiinţifice, tehnice şi socio-economice care se pretează prelucrării de informaţii şi automatizării”1. Lipsa unei definiţii exhaustive pare să fi fost unul dintre motivele care au îndemnat-o pe D. Monet să realizeze lucrarea intitulată chiar Multimedia2. Autoarea franceză propune o definiţie mai sofisticată: substantiv comun care acoperă câmpul noţiunii de “media integrat interactiv”, reprezentând fuziunea a cel puţin două suporturi comunicaţionale – text, voce, sunet, imagine fotografică, grafisme animate, video – în cadrul unor programe profesionale, furnizoare de servicii sau titluri electronice, ludice sau pedagogice. Astăzi, de fapt, cuvântul este utilizat cu precădere ca un sinonim pentru titlurile electronice editate pe suporturi de tip CD, asociind muzicii şi sunetelor text şi imagine, cu posibilitatea descoperirii acestora într-o manieră interactivă. Dan Stoica încearcă să definească noţiunea, demascând totodată şi tendinţa generală de impunere a înţelesului de “text + imagine fixă sau animată + sunet, totul pe acelaşi suport”, când “sensul corest este de colecţie de suporturi diferite pe care este stocată informaţia”3. Se confundă aşadar, superficial, conţinutul cu suportul fizic, eroare similară cu cea întâlnită mult mai des în cazul audiovizualului, când canalul este adesea identificat cu emiţătorul. Esenţa multimedia o reprezintă digitizarea. În natură, informaţiile există într-o formă analogică. Sunetele şi culorile sunt, într-adevăr, alcătuite din semnale permanente, de intensitate variabilă. Prin digitizare, transformăm valorile care descriu acest grad de intensitate, care, la rândul lor, sunt şi ele transformate într-un format binar, adică în serii de 0 şi 1. Acesta este singurul limbaj care poate fi înţeles de către maşinile numerice, ca de pildă: cititorii de CD, ordinatoarele, centralele telefonice şi la care
Procesul de digitizare, început acum vreo douăzeci de ani, contractă timpul şi spaţiul, fenomen ce permite realizarea transparenţei pe piaţă, principiu atât de drag liberalilor. “Informaţia devine, prin transformarea sistemelor economice, o veritabilă materie primă. Comunicarea socială, care se organizează de aproape un secol, în jurul mesajului şi a circulaţiei sale, solicită ca evoluţia digitalului să se realizeze în direcţia exploatării bogăţiei sunetelor, a ilustraţiilor muzicale, grafice, fotografice precum şi a secvenţelor animate de tip video”4, într-un cuvânt, spre multimedia. Citându-l pe F. Balle, “informatica reuneşte universurile mult timp separate ale teledifuzării şi telecomunicaţiilor, după cum ea deschide concomitent perspective noi de dezvoltare a presei scrise şi a cinematografului”5. Apariţia noilor media interactive nu înseamnă dispariţia textului, cum par a se teme unele industrii: ea permite, de fapt, acumularea cunoştinţelor, transmiterea, difuzarea şi organizarea informaţiei. Altfel spus, întreaga masă a cunoştinţelor umane nu are valoare în sine dacă nu poate fi reperată şi accesată imediat, în timp util. Hipertextul sau hipermedia va încerca să rezolve această problemă, propunând un model non-liniar de citire a informaţiilor, legiferând vagabondajul printre cunoştinţe aşadar.
MEDIA OFF LINE Sunt reprezentate de dischete, cartuşe de memorie, dar mai ales de tehnologii optice, care îmbină lumina cu electricitatea. Acestea din urmă au o eficienţă superioară din punctul de vedere al capacităţii de stocare, dar prezintă inconvenientul că sunt prea lente. Familia discurilor optice este alcătuită din trei grupe: discurile ce nu pot fi modificate de către utilizator, pentru că sunt înregistrate definitiv (discurile muzicale), neinscripţionabile, discuri inscripţionabile (rewritable), dar care nu permit ştergerea conţinutului odată imprimat şi discurile optice numerice care oferă utilizatorului posibilitatea de a efectua înregistrări, treptat, dar având acelaşi inconvenient: conţinutul nu poate fi şters. CD-Rom-urile au funcţii dintre cele mai diverse: pot fi folosite pentru difuzare de documentaţii tehnice asupra unor echipamente de către grupuri industriale sau pentru difuzarea unor programe educative de către editorii de jocuri. Deşi memoriile optice se configurează ca standard pentru următorii cel puţin cincisprezece ani, viitorul aparţine, în opinia lui D. Monet, mai degrabă memoriilor holografice, care structurează informaţia pe trei dimensiuni. MEDIA ON LINE Sistemele multimedia de telecomunicare şi teledifuziune sunt fondate pe tehnici electronice, care asigură tratarea, exploatarea şi transmiterea unor volume mari de date în timp real. Prezente la ambele extremităţi ale reţelelor, calculatoarele au o anatomie comună, similară celei a creierului uman. Raportându-ne la acest model, putem identifica hardware-ul ca fiind unitatea centală a sistemului, tangibilă fizic (tastatură, imprimantă, ecran), software-ul reprezentând pentru primul ceea ce reprezintă gândurile pentru neuroni, posedă adică proprietăţi intelectuale şi conceptuale. Media de telecomunicaţii urmează un traseu interpersonal (one to one), spre deosebire de cele de teledifuzare care propun trasee de masă (one to many), prin urmare, calitatea de dialog a primelor este mai mare, schimbul de date având aproximativ acelaşi volum la dus ca şi la întors. Televiziunea, mediu de teledifuziune de masă prin excelenţă, nu permite deocamdată decât o legătură unidirecţională, de la un
Orice încercare de aplicare masivă, de universalizare a sistemului multimedia se loveşte înainte de orice de lipsa unei infrastructuri suficient şi uniform dezvoltate. Echipamentele multimedia instalate în 1994 în gospodării erau în număr de 24 milioane în SUA, 3 milioane în Germania, 1,6 milioane în Japonia, 1,3 milioane în Marea Britanie şi 850 000 în Franţa, grad de acoperire insuficient aşadar în raport cu numărul populaţiei şi cu potenţialul industriilor care exploatează aceste medii. 10.3. HipermediaHipermedia reprezintă o extensie a hipertextului, termen ce desemnează un conţinut narativ puternic interconectat sau un ansamblu de informaţii cu legături între ele. Prima lucrare despre hipertext, Cum am putea să gândim? a fost publicată în 1945 de cel socotit părintele hipertextului, V. Bush. După douăzeci de ani, T. Nelson încetăţeneşte termenul de hipertext, pentru ca după alţi douăzeci de ani, Apple Computer să lanseze primul sistem hipertext. În anul 1990 se produce însă o schimbare în ceea ce priveşte categoriile de public interesate de hipertext: odată cu lansarea Web-ului, Internetul devine atractiv şi pentru neprofesionişti. Hipermedia, care pot fi vizualizate şi ca o colecţie de mesaje caracterizate de elasticitate, care se pot adică extinde sau comprima, este un termen utilizat pentru a desemna “produse multimedia, care permit legături supramediale între diferitele părţi de conţinut”6. Aceste legături supramediale asigură o deplasare mult mai flexibilă a fluxului informaţional decât o structură de tip ierarhic sau arborescent, ceea ce înseamnă că ordinea informaţiilor este determinată de un singur traseu liniar. Hipertextul este secvenţial, deoarece utilizatorul îşi poate alege modul de receptare a informaţiilor: el poate părăsi textul şi relua accesul de la o altă pagină sau de la un alt fragment. În toate formele de manifestare a multimedia, interacţiunea este implicită (produsele multimedia includ atât televiziunea interactivă cât şi calculatoare pentru procesarea imaginilor difuzate de aceasta). Starea de lucruri actuală – multimedia reprezintă încă o experienţă cu o dotare stângace – se va modifica dramatic odată cu apariţia unor ecrane mici, luminoase, subţiri, flexibile şi de înaltă rezoluţie, capabile să redea imaginea la cele mai înalte standarde calitative, depăşind cu mult performanţele imaginate de adepţii televiziunii cu 1000 de linii. Multimedia va evolua spre forme tradiţionale, exponente ale conversaţiei şi dialogului: “Într-o zi, multimedia va fi atât de subtilă şi de bogată în sensuri, încât va avea amprenta hârtiei şi mirosul pielii”7.
10.4. Premisele dezvoltării multimediaAstăzi este un lucru unanim acceptat că multimedia se situează undeva la graniţa dintre tehnoredactarea computerizată şi hipermedia. Ceea ce e mai puţin cunoscut şi înţeles este faptul că multimedia reprezintă o tehnologie, şi nu un produs în sine, aşa cum s-au grăbit să-l proclame, la apariţia sa în 1994, toate sistemele media. Multimedia, proces de inteferenţă tehnologică, s-a desăvârşit, ca proces de sine stătător, în decursul a trei etape, al căror punct de plecare este identificat de către F. Balle în invenţia lui Morse: telegraful.
Suntem îndreptăţiţi aşadar să proclamăm intrarea în “era limbajului universal”, care detronează transmiterea mesajelor în sens unic şi impune o “reţea, la rândul ei, universală”8. 10.5. De la originea multimedia la perspectivele eiEveniment de presă în 1994, multimedia este o tehnologie şi nu un produs propriu-zis, cu o existenţă fizică de sine stătătoare. Tehnologia multimedia, deşi “tehnologie de debut”, cum o califică K. Rohner, este cea care oferă, la momentul actual, cel mai înalt grad de interactivitate în procesul de comunicare, prin conjugarea a două elemente, de care este direct dependentă: calculatorul (suportul fizic) şi informaţiile preluate din toate mediile. Situată din punctul de vedere al performanţelor şi al modului de utilizare între tehnoredactarea computerizată şi hipermedia, multimedia preia, de la ambele, componenetele cele mai bine dezvoltate şi mai necesare noii tehnologii pe care o reprezintă. Spre deosebire de tehnoredactarea computerizată, care permite oricui să devină propriul său editor, redactor, grafician, tipograf etc, multimedia introduce o combinaţie inedită şi nebănuită până atunci: alăturarea sunet-imagine (grafisme sau imagine fixă şi imagine animată). Specialiştii consideră însă că rezultatele obţinute până acum din exploatarea multimedia nu reprezintă aproape nimic în comparaţie cu dezvoltarea şi utilizările ei viitoare. Acelaşi Kurt Rohner bunăoară, vede perspectivele multimedia întruchipate de realitatea virtuală, adică de reprezentări fotorealiste şi simulări. În cadrul aplicaţiilor din prezent, utilizatorul rămâne în afara mediului, nu se implică, este doar un spectator care nu face decât să execute anumite operaţiuni, fără a suporta însă efectele acestora în mod direct, adică fără a le experimenta el însuşi. În realitatea virtuală, utilizatorul este prins în aplicaţie, participă la acţiuni în mod activ şi conştient. Mergând mai departe, Rohner identifică şi cei cinci paşi în construirea unei realităţi virtuale9:
10.6. AtotdigitalulTelecomunicaţiile şi audiovizualul, pe de o parte, telecomunicaţiile şi informatica, pe de altă parte, prezintă, după cum am văzut, legături foarte strânse şi destul de vechi, iar capacitatea deosebită a calculatoarelor de a trata şi prelucra la fel de eficient datele, imaginile şi sunetele induce posibilitatea unei colaborări tot mai benefice, atât pentru media, în sine, ca industrie, cât şi pentru consumatorii lor. La început, informaticienii s-au arătat foarte interesaţi de imagine, de integrarea ei în cadrul unor dispozitive utilizate exclusiv în informatică, astfel încât, în 1950, un ordinator este cuplat, pentru prima dată, la un tub catodic. Imaginea obţinută a putut fi adaptată şi utilizată cu succes de către serviciile americane de apărare. Următoarele sisteme realizate în aceeaşi direcţie au performanţe superioare: permit o vizualizare grafică conversaţională, propun adică, un mimimum de interactivitate, utilizatorul având posibilitatea să manipuleze, în proporţii diferite, imaginile de pe ecran, printr-un set de comenzi adresate ordinatorului. Perfecţionarea grafismelor şi imaginilor statice continuă cu realizarea, în 1963, a primului program de desen tridimensional. Sfârşitul deceniuluial al optulea aduce în atenţia specialiştilor şi imaginile animate, cu atât mai mult cu cât televiziunea face câţiva paşi pentru a se apropia de informatică prin numerizarea imaginilor folosite la crearea efectelor speciale. Parafrazându-l pe P. Flichy, trecerea de la imaginea analogică la cea numerică nu se va opri doar la domeniul efectelor speciale: paradigma digitală începe să se extindă şi în producţie, după ce s-a constatat că difuzarea programelor de radio şi televiziune sub formă digitală oferă mult mai multe avantaje, de ordin atât tehnic (îmbunătăţirea calităţii recepţiei, creşterea numărului de canale disponibile în transmisia hertziană), cât şi financiar (calitate mai bună – audienţă mai mare – abonamente mai multe – venituri subtanţiale). Multimedia nu reprezintă, prin urmare, “doar puncte de întâlnire între telecomunicaţii, audiovizual şi informatică, ci un sistem tehnic care devine din ce în ce mai coerent, iar cea care îi asigură unitatea e electronica numerică”, iar “revoluţia tehnică” (sintagma îi aparţine lui Ch. Freeman, citat de P. Flichy) provocată de multimedia are ca rezultate nu doar “noi game de produse şi servicii, ci are şi un impact asupra celorlalte sectoare ale economiei, modificând structura costurilor şi condiţiile de producţie şi distribuţie în ansamblul sistemului economic”10. Altfel spus, se face trecerea de la acţiunea pe plan local, la globalizarea iniţiativelor, determinate de sistemul economiei de piaţă. P.Flichy îşi rezervă însă dreptul de a se îndoi de iminenta fuziune a telecomunicaţiilor, audiovizualului şi infomaticii, considerând că opiniile celor care văd aici viitorul “ignoră în mod flagrant particularităţile culturale ale fiecăreia dintre ele. Este puţin probabil”, continuă, “ca noua capacitate a reţelelor de telecomunicaţii de a transporta imaginea să schimbe în mod fundamental această poziţie; ea poate însă să modifice substanţial limita între formă şi fond“11. Mai mult, ceea ce le face şi mai ireconciliabile, sunt atitudinile foarte diferite pe care le au fiecare în parte vis-à-vis de norme: telecomunicaţiile, cu rol de serviciu universal, au drept finalitate intermedierea comunicării între două persoane, în timp ce informatica oferă, dimpotrivă, un serviciu specific, iar nu universal. “Tradiţia comunicaţiilor este mai degrabă asemănătoare cu cea a căii ferate, pe când cultura informaticii s-ar apropia de cea a automobilului”. În ciuda atitudinii pesimiste a autorului francez, împărtăşită se pare şi de o mare parte a populaţiei, cercetătorii americani, japonezi şi nu numai pronostichează, pentru intervale de timp din ce în ce mai reduse, generalizarea digitalului, ca singura alternativă viabilă în lupta cu resursele, umane şi naturale, la fel de limitate. Apoi, nu trebuie neglijat nici aspectul comunicaţional al noilor media, care vin efectiv în sprijinul unei comunicări reale între actanţii de pe piaţa informaţională. Mediilor clasice, structurate pe comunicare unidirecţională, multimedia le opune principiul interactivităţii, al feedback-ului permanent.
10.7. Servicii multimediaUnificarea tuturor formelor media într-o reţea unică, ce implică multiplicarea suporturilor audiovizuale şi a serviciilor oferite prin acestea la domiciliul utilizatorilor, va conduce la furnizarea de noi servicii, deosebit de complexe, catalogabile, în viziunea lui I. Drăgan12, în patru categorii:
Evoluţia constantă a sistemului multimedia îşi găseşte încoronarea într-o noţiune cum e cea de “autostradă a informaţiei”, care îşi propune să stabilească un echilibru şi să ofere şanse egale de acces la informaţie tuturor categoriilor sociale din toate colţurile lumii. Altfel spus, se urmăreşte reordonarea timpului şi a spaţiului în lumea modernă, globalizarea. Ce înseamnă acest lucru? Ne spune J. B. Thompson: “Mesajele sunt transmise la mari distanţe într-un mod relativ uşor, astfel încât indivizii au acces la informaţia şi la comunicarea provenite din surse îndepărtate. În plus, odată cu decuplarea spaţiului de timp adusă de mijloacele de comunicare electronice, accesul la mesajele care provin din surse îndepărtate spaţial poate fi instantaneu. Distanţa a fost eclipsată de proliferarea reţelelor de comunicare electronică”13. Produsele media circulă acum într-o “arenă internaţională”, utilizând ca mijloace de transport “magistrale ale informaţiei”. Această activitate generatoare de noi servicii, după cum am văzut, are drept suport tehnic un sistem alcătuit din contopirea fibrelor optice, a informaţiei numerizate şi a unor logiciali foate puternici, capabil să asigure distribuirea multidirecţională a unor volume uriaşe de date şi informaţii. Or, acest lucru presupune instalarea la nivel global a reţelelor de fibre optice, în locul celor actuale, din cupru sau cablu coaxial. Fibra optică are costuri mult mai reduse, o capacitate superioară de transmitere a tuturor categoriilor de semnale de comunicare, dar prezintă un dezavantaj: nu suportă la fel de bine transmisiile de putere, ceea ce face ca, în timpul unui uragan de pildă, telefonul, conectat prin reţele de cupru, să poată funcţiona în cazul întreruperii energiei electrice. Dacă telefonul ar fi utilizat fibră optică în loc de cupru, ar fi fost vulnerabil la penele de curent, adică ar fi fost nevoit să preia energie de la companiile de electricitate, oferă un exemplu elocvent N. Negroponte în capitolul dedicat analizei reţelelor de transmisie a datelor. Tot în direcţia perfecţionării acestei reţele unice s-au realizat şi progrese ca miniaturizarea şi compresiunea numerică. Numerizarea imaginilor generează volume imense de cifre care trebuie comprimate prin utilizarea unor componenete electronice speciale, de dimensiuni din ce în ce mai mici, care permit înlocuirea imaginilor analogice specifice media tradiţionale şi actuale cu imagini numerice comprimate. Fibrele optice şi digitizarea sunt primii paşi în vederea unificării tuturor sistemelor de comunicaţii şi a integrării tuturor reţelelor de circulaţie a informaţiei (telefon, fax, reţele cablate, reţele de radiotelefon, sateliţi), asfel încât inforutele devin sinonime cu multimedia, adică “un ansamblu de servicii interactive având ca suport numericul pentru primirea şi trimiterea informaţiei sub toate formele”14. 10.8. Evoluţia cadrului legislativ în SUAMedia tradiţionale (cărţi, ziare, reviste, radio, televiziune, cinematograf) din SUA sunt, astăzi, toate, în diferite stadii de digitizare, în funcţie de reticenţa sau deschiderea pe care le-au arătat iniţial consumatorii noii tehnologii multimedia. Convergenţa sistemelor media primare şi procesul de numerizare sunt, cum am văzut, condiţionate de miniaturizarea echipamentelor şi comprimarea datelor în unităţi numerice denumite biţi. “Un bit nu are culoare, dimensiuni sau greutate şi poate călători cu viteza luminii. Bitul este o stare de lucruri: pornit au oprit, adevărat sau fals, alb sau negru”, notează N.Negroponte. Ingredientul principal al universului digital, bitul, participă la procesul de livrare a semnalelor, dar – şi aici stă diferenţa – însoţite de o informaţie suplimentară, capabilă să corecteze erori precum bruiajele radio sau tv. De fapt, cele două caracteristici generale ale mediului digital se regăsesc în aceste propoziţii formulate de acelaşi autor:
D. Stoica reformulează: “Digitalul şi reţelele oferă noi perspective în ceea ce priveşte difuzarea informaţiei secundare (adică a informaţiei despre informaţie) şi a informaţiei primare (a patrimoniului)”15. Deocamdată, până la triumful deplin şi global al digitalului, se observă, ca tendinţă generală, că toţi fabricanţii de hardware şi software fac curte industriei de televiziune prin cablu, cea mai în măsură, la ora actuală, să primească şi să ilustreze aplicaţiile multimedia. Chiar şi cei mai conservatori ingineri de transmisiuni, mai spune informaticianul italian, sunt de acord că, “în final, diferenţa dintre un televizor şi un calculator va fi limitată la periferice şi la locul unde este fiecare amplasat în gospodărie”. Mai mult, se preconizează că în viitor nu va mai exista deloc o industrie producătoare de televizoare. Singura industrie posibilă, în condiţii de randament şi profit garantate la nivel mondial, va fi cea de calculatoare, axată pe monitoare, mii de memorii şi puteri de procesare uriaşe. Adevăratul obiectiv al multimedia trece, prin urmare, dincolo de simpla îmbinare de segmente audio, video sau de date şi se referă la tranziţia liberă de la un segment al aplicaţiei la altul, fără norme, legi ori condiţii de ordin extern. Revenind la starea actuală a sistemelor media tradiţionale din SUA, The Economist nota undeva că altădată discreta şi liniştita industrie media “este astăzi târâtă într-un adevărat vârtej”. Kevin Maney, angajat al unei firme producătoare de calculatoare şi echipamente de logistică, într-un articol din USA Today, comentează şi el întrepătrunderea media: “Toate dispozitivele utilizate în toate formele de comunicare au început să se contopească într-o masivă mega-industrie. Rezultatul e că liniile de telefon vor transmite curând show-uri de televiziune, reţelele de cablu TV vor transporta mesaje telefonice, computerele vor fi utilizate în vizionarea şi producerea filmelor. Telefoane celulare cu calculator, de dimensiunea unui carneţel, se vor transforma în reviste interactive, combinând text, sunet şi imagine pentru articolele lor”16.
10.9. De la postindustrialism la societatea informaţionalăAşa cum am arătat până acum, totul, absolut totul, este vulnerabil la alterare, odată cu difuzarea tehnologiei informaţionale (IT) în societate. Aceasta generează într-adevăr consecinţe sociale, dar, totodată, ridică întrebări în legătură cu forma viitoare a societăţii. Indiferent de viziune, mai optimistă sau mai puţin optimistă, este eronat să tragem concluzia, fără să ţinem seama de beneficiile sociale specifice, că toate IT au efecte benigne. În general, există două concepţii despre impactul social al IT: mai întâi, se consideră că o transformare socială totală este prevăzută şi, în al doilea rând, reprezintă întotdeauna o mişcare înspre progres. Singura problemă, în viziunea lui David Lyon17, e relaţia unidirecţională exprimată în ideea impactului social al tehnologiei, deşi se sugerează adesea că tehnologia e cumva în afara societăţii. Sociologul britanic propune o alternativă: între social şi tehnologie nu se pot opera reducţiuni; noua tehnologie este un produs social, în aceeaşi măsură în care forma societăţii este un produs tehnologic. Prin urmare, există o întrepătrundere constantă între tehnologie şi societate. Atenţia trebuie focalizată, conform aceluiaşi autor, în trei direcţii. În primul rând, IT are semnificaţii sociale importante, dar oare din motivele expimate de teoreticienii societăţii informaţionale? Noile tehnologii joacă un rol central în restucturarea economiilor, dar suntem oare capabili să înţelegem contribuţia lor reală la schimbările sociale? În al doilea rând, analiza noii societăţi presupune răspunsuri la întrebări normative şi etice. Dimensiunea aceasta a fost ascunsă oare, într-o lume în care până şi discursul politic e adesea dominat de tehnică? Şi, în al treilea rând, dacă societatea infomaţională exprimă şi aspiaţiile sociale, să privim acest lucu ca pe o ţintă utopică? Ideea postindustrialismului a fost asociată, în mass-media, cu versiunea lui Daniel Bell, care vede trecerea de la societăţile agrare la cele industriale ca fiind sprijinită şi impusă de rolul tot mai accentuat jucat de ştiinţă în pocesele de producţie, ceea ce duce la apariţia unor grupuri profesionale, ştiinţifice şi tehnice, care vor deveni “principiul axial“ al “cunoaşterii teoretice”. Bell crede că societatea infomaţională s-a dezvoltat în contextul postindustrialismului, care a creat premisele necesare. Viitoarele creşteri economice au toate ca pivot central telecomunicaţiile, care pot fi decisive în coordonarea economiei şi a schimbărilor sociale, a creării şi distribuirii infomaţiei, în formarea caracterului muncii în care sunt implicaţi indivizii. Alte trăsături ale societăţii infomaţionale: IT, prin reducerea timpului de lucu şi diminuarea volumului de muncă, înlocuieşte, de fapt, forţa de muncă privită ca sursa valorii adăugate în produsul naţional, adică ştiinţa şi informaţia vor deveni variabilele centrale al economiei (forţă de muncă şi capital). A poseda infomaţie echivalează tot mai mult cu supremaţie economică. Recunoscând ambiguităţile definirii sectorului de servicii informaţionale, D.Bell propune o împărţire în activităţi extractive, de producţie şi de informare. De asemenea, el analizează şi schimbările ce rezultă din stabilirea unor noi infrastructuri în telecomunicaţii, care, pe lângă consecinţe de genul reorganizării industriilor telefonice, a computerelor, a televiziunii prin cablu sau a videodiscurilor, reorganizarea procesului de transmitere a datelor, reducerea, dacă nu chiar eliminarea hârtiei, emergenţa unor noi posibilităţi de transmitere a ştirilor, informaţiilor de divertisment şi educaţionale, vor genera şi preocupări pentru distribuţia populaţiei, planificare naţională, centralizare, privatizare etc. Totuşi, trebuie să ne întrebăm dacă aceste transformări prevestesc o societate fără precedent sau reprezintă, de fapt, doar o nouă modă în societatea informaţională, aşa cum sugerează D.Lyon.
COMISIA FEDERALĂ DE COMUNICAŢII (FCC) APROBĂ ACORDUL AOL - TIME WARNER (ejc, 12 ianuarie 2001) FCC a aprobat, marţi, 12 ianuarie 2001, acordul dintre cele două companii, eliminând astfel şi ultimul obstacol în crearea celei mai mari corporaţii din SUA. Decizia celor cinci membri FCC asigură uniunea dintre cel mai important furnizor de servicii prin Intenet şi cea mai mare companie de media şi divertisment. Cele două companii au declarat că prin fuziune “s-a ceat cea mai puternică întreprindere de comunicaţii şi servicii Internet”. Decizia FCC vine după o lungă perioadă de aşteptare (din toamna anului trecut), determinată de comentariile nefavorabile ale Microsoft şi Walt Disney, consumatori activi şi rivali în asigurarea serviciilor pe Internet. FCC, print-un vot de 3 la 2, a impus, totuşi, anumite condiţii, menite să păstreze competiţia, după ce AOL îşi va racorda serviciile la cablurile de mare viteză de la Time Warner. Comisia a cerut ca AOL să-şi deschidă sistemul de mesaje instant şi să-l desfăşoare peste cel de la Time Warner, şi nu individual. PLANURILE PENTRU TELEVIZIUNEA DIGITALĂ: “UN EŞEC” (ejc, martie 2001) Planurile guvernului britanic de a elimina televiziunea analogică în umătorii 5-10 ani au fost catalogate drept “o geşeală fatală” de către Asociaţia Consumatorilor din această ţară. Reprezentanţii acesteia au declarat că mulţi oameni evită televiziunea digitală din aceleaşi motive pentru care unii o preferă: numărul de extra-canale. Un sondaj realizat la cererea asociaţiei arată că 32% dintre telespectatorii care nu beneficiază încă de televiziunea digitală declară că nu se vor abona niciodată, în timp ce 48% dintre cei chestionaţi spun că, dacă se vor conecta vreodată la sistemul digital, vor urmări doar acele canale pentru care nu se percep taxe. Sondajul a fost realizat pe un eşantion de 1918 persoane. Deşi 26% din populaţia Angliei beneficiază de televiziune digitală, 73% s-au abonat şi la ale canale, care oferă în special programe bazate pe sport şi filme. 66% dintre cei neconectaţi la varianta digitală au declarat că nici măcar nu s-au gândit vreodată să apeleze la aceasta, arată acelaşi sondaj. Concluzia, în viziunea Asociaţiei Consumatorilor, este că oamenii sunt confuzi: ei nu ştiu cu siguranţă, aşadar, dacă după eliminarea televiziunii analogice vor fi nevoiţi să mai plătească sau nu pentru a recepţiona cele cinci canale principale, disponibile acum, în sistemul analogic. Purtătorul de cuvânt al asociaţiei spune: “Sondajul a relevat o rezistenţă la televiziunea digitală care ar trebui să determine guvernul la o
MAI PUŢINE RESTRICŢII PENTRU COMPANIILE MEDIATICE (ejc, 17 aprilie 2001)
O nouă victorie a industriei media este aşteptată la sfârşitul lunii, când Agenţia de Comunicaţii a programat eliminarea prevederii legislative care interzice, de decenii, unei televiziuni să cumpere o alta. În câteva săptămâni, spun oficialii, agenţia va fi silită să renunţe şi la reglementarea, veche de 26 de ani, care stipulează faptul că un post de televiziune nu poate deţine şi un ziar pe aceeaşi piaţă. Aceste schimbări vor aduce importante beneficii unor conglomerate media, precum Viacom, AT&T, AOL-Time Warner, Disney, General Electric, Companiei Tribune şi companiilor deţinute de Rupert Murdoch. CORPORAŢII MEDIA MAI MARI ÎN SUA (ejc, 25 aprilie 2001)
Consiliul FCC a votat cu 3-1 hotărârea ce permite oricăreia dintre cele patru mari reţele de televiziune americane să achiziţioneze un număr de două companii, de dimensiuni mai mici. Astfel, Viacom îşi poate menţine în continurae drepturile de proprietar asupra reţelei UPN. Democrata Gloria Tristani, cea care a votat împotrivă, şi-a motivat decizia prin faptul că măsura ar limita diversitatea în peisajul mediatic american. Schimbările petrecute în SUA au trezit ecouri şi la nivelul guvernului britanic, condus de T. Blair, care îşi propune acum să sprijine companiile media globale în creşterea puterii lor economice şi să reducă diversitatea. 1 *** –– Dicţionar de informatică Larousse, Buc., Ed. Niculescu, 1999, p. 159 2 D o m i n i q u e M o n e t –– Le multimédia, Paris, Ed. Flammarion, ediţia a II-a, 1996 3 D a n S t o i c a –– Curs de metode bibliografice de cercetare, Iaşi, Ed. Univ. “Al. I. Cuza”, 2000 , p.45 4 D o m i n i q u e M o n e t –– op. cit. 5 F r a n c i s B a l l e –– Médias et société, Paris, Ed. Montchrestien, 1990, p. 139 6 K u r t R o h n e r –– Ciber-Marketing, Buc., Ed. All, 1999, p. 113 7 N i c h o l a s N e g r o p o n t e –– Era digitală, Buc., Ed. All, 1999, p. 69 8 F r a n c i s B a l l e –– op. cit. 9 K u r t R o h n e r –– Ciber-merketing, Buc., Ed. All, 1999, p. 124 10 P a t r i c e F l i c h y –– O istorie a comunicării moderne, Iaşi, Ed. Polirom, 1999, p.191 11 I d e m 12 I o a n D r ă g a n –– Paradigme ale comunicării de masă, Buc., Ed.Şansa, 1996, p. 74 13 J o h n B. T h o m p s o n –– Media şi modernitatea, Filipeştii de Târg, Prahova, Ed. Antet, 2000, p. 144 14 I o a n D r ă g a n –– op.cit. 15 D a n S t o i c a –– op. cit. 16 J o h n V i v i a n –– The media of mass communication, NY, Ed. Allyn &Bacon, 1999, p. 248 17D a v i d L y o n –– The information society, Londra, Ed. Polity Press, 1991, p. IX Yüklə 72,27 Kb. Dostları ilə paylaş:
|