II. Sinoadele locale
În această perioadă, din raţiuni dogmatice sau disciplinare, au fost convocate câteva sinoade locale. Unele dintre acestea au fost convocate la iniţiativa şi la porunca împăraţilor Graţian, Teodosie şi Maxim. Celelalte au fost la iniţiativa episcopilor Romei, ai Constantinopolului (sinodul permanent) sau la iniţiativa altor episcopi metropolitani742.
Rivalităţile dintre niceeni şi arieni sunt caracteristice şi pentru sinodul din Aquileea. Apusul, care precedase Orientul în victoria asupra arianismului, a avut îndatorirea să purceadă la ultimele măsuri de lichidare. În prefectura Illiricului încă mai rezistau câteva scaune episcopale. Lupta pentru credinţă a fost purtată mai ales de Ambrozie al Milanului, care s-a străduit din toate puterile să stârpească erezia şi care a desfăşurat o politică în stil mare, cu ambiţii ecumenice743. În primul rând, a fost nevoit să rezolve situaţia a doi episcopi omeieni ai Iliricului oriental, Paladius şi Secundian. Doar un sinod general părea posibil, întrucât aceşti episcopi, supuşi ai Apusului în 378, tocmai fuseseră ataşaţi provizoriu Orientului, la urcarea pe tron a lui Teodosie.
Dostları ilə paylaş: |
