Traduceţi următorul fragment din limba română în limba turcă:
„La 1 septembrie 1902 eram la Sebeş. înscris în clasa întâi primară. Liciniu şi Longin, cei doi fraţi mai mari decât mine, erau şi ei elevi la gimnaziul din aceeaşi clădire, întâiul în clasa I, al doilea în clasa a II-a. Mă văd în clasă. În jurul meu sunt numai copii necunoscuţi. Vreo patruzeci. Liciniu m-a adus aici de mână şi mi-a descoperit un loc: ultimul din banca a patra. Întâile două bănci erau ocupate de repetenţi. Era un drept al lor acesta, şi singurul, de-a ocupa întâile locuri. Dar iată că vine Longin şi ia pe un băiat din banca a doua şi mă aşează pe mine în loc, silind pe băiat să accepte schimbul. Mă găseam acum ultimul în banca a doua şi parcă mă preţuiam ceva mai mult decât adineaori. Când a intrat bătrânul dascăl, cu barba lungă, colegul meu cu care, fără voia sa şi fără aprobarea mea, făcusem un silnic schimb, se ridică şi, arătând spre mine, dă cu un glas în care ghicesc o profundă indignare unele lămuriri, pe care nu le puteam pricepe întocmai. Profesorul vine spre mine, mă prinde de sfârcul urechii şi mă duce în fundul clasei.”
Lucian Blaga, Hronicul şi cântecul vârstelor
SUBIECTUL III
Dostları ilə paylaş: |