Unul dintre cele mai reprezentative episoade ale vietii lui Isus IL reprezinta sinistra sa crucificare

4. ELIBERAT DE VINA SI GRIJI
ISUS - SANSA PENTRU PACE INTERIOARA

Unul dintre cele mai reprezentative episoade ale vietii lui Isus il constituie sinistra sa crucificare. Uneori se trece cu vederea faptul ca Isus a fost unul dintre cei trei barbati executati in acea dimineata de vineri in urma cu 200 de ani. Aceeasi sentinta de moarte a fost data altor doi criminali, fiind crucificati pe propriile lor cruci, de o parte si de alta lui Isus. Cat de ciudat ca omul care a impartit istoria in ere, (Inainte de Hristos si Dupa Hristos) sa isi incheie existenta intre doi talhari.

Incercati sa va imaginati pe dvs. in locul unuia dintre talhari. Piroane de grosimea unui deget v-au fost infipte in trup. Stati gol, atarnat pe o cruce care probabil are o inaltime de 5 metri iar multimea sta adunata la cativa metri distanta pentru a va privi ultimele clipe ale vietii.
Ultimul lucru care v-ar trece prin minte ar fi petrecerea de vineri seara sau excursia planificata pentru sambata dimineata. Probabil ca nu v-ar mai pasa daca parul este nespalat sau daca v-ati ingrasat putin. Sunteti gol in toate sensurile cuvantului, stati agatat acolo, dezbracat de orice posesiuni, ambitii, sperante si forte. Nu mai este nimic de ascuns si nimic ce v-ar putea aduce consolare.
Referitor la omul care este crucificat, cineva a spus odata ca aceasta constienta a faptului ca va urma sa moara, determina o concentrare minunata a mintii. Cu alte cuvinte, gandurile si mintea sunt in actiune. Fara nici o indoiala ca cei doi talhari au experimentat aceste lucruri atunci cand stateau atarnati pe cruce intr-o lupta launtrica si agonie.
Opriti-va si intrebati-va - ce ganduri v-ar fi ratacit prin minte intr-o astfel de situatie? Ce ganduri vi s-ar fi parut importante in acele momente?
Minunat este faptul ca avem o relatare a unei conversatii ce s-a infiripat intre cei doi talhari si Isus. Cuvintele lor ne dau indicii despre ceea ce gandeau si ceea ce credeau ca mai prezinta importanta in acele momente.
Luca 23, 32-34; 39-43
In primul rand, se pare ca cei doi talhari nu simteau decat manie si ura fata de Isus. Unul dintre talhari a strigat sarcastic:" Nu esti Tu Mesia? Salveaza-te pe Tine si salveaza-ne si pe noi!" Nu ati fi avut si dvs. resentimente fata de Isus?
Intre timp insa, s-a intamplat ceva remarcabil in atitudinea celuilalt talhar. Goliciunea interioara si tragedia circumstantelor l-au determinat sa arunce o privire asupra propriei sale vieti. El I-a strigat primului talhar:"Nu te temi de Dumnezeu? Noi am primit ceea ce am meritat, dar Isus nu a gresit cu nimic."
Gasesc uimitor faptul ca in mijlocul durerii sale fizice, a fricii de moarte si parerilor de rau, acest talhar era preocupat de propria-i vina si de teama de Dumnezeu. Mai mult inca, si-a concentrat suflarea de viata pentru a-l apara pe Isus.
Din fericire relatarea cuvintelor acestui talhar nu se incheie aici. El a indraznit sa ii ceara lui Isus sa-I pastreze un loc in Imparatia lui Dumnezeu. Undeva in mintea lui s-a facut lumina si si-a dat seama ca Isus era cine pretindea ca este.
El a rostit cuvintele simple :"Adu-ti aminte de mine cand vei veni in imparatia Ta".
Ce schimbare a inimii! Cu numai cateva saptamani inainte traia o viata de crima, dispret fata de altii, neascultare de autoritati si ignorarea lui Dumnezeu.
Imaginati-va ce I-a trecut prin minte atunci cand s-a uitat peste umaru-i insangerat la Isus si si-a enuntat rugamintea. Poate ca s-a intrebat :"Ma va accepta? Cum va putea?"
Sunt convins ca Isus avea tot dreptul sa il refuze. In definitiv, cum poate o persoana sa duca o viata egoista si dezonesta iar apoi in ceasul mortii sa manifeste ceva regret si sa se astepte sa fie iertat. Daca Isus I-ar fi raspuns cu un simplu "Nu", talharul ar fi primit ceea ce merita. Aceasta istorisire insa ne dezvaluie personalitatea lui Isus.
Isus a afirmat ca atunci cand isi va instaura imparatia, talharul va fi si el in imparatia Sa.
Acceptul lui Isus a fost instantaneu, complet si fara amanunte. Acesta este motivul pentru care invataturile lui Isus sunt asa unice. Nu i-a oferit o metoda sau un complex de reguli despre cum ar putea intra in imparatia lui Dumnezeu. De-a lungul intregii Sale vieti El a iertat vina neconditionat.
Poate parea ciudat faptul ca talharul a fost prima persoana ce a experimentat si a dat marturie privind semnificatia mortii lui Isus; crestinismul inseamna exact acest lucru. Incepand cu acea vineri, mii de soldati, doctori, drogati, politicieni, profesori, studenti si cocosati au privit la vietile lor, si-au vazut greselile si l-au rugat pe Dumnezeu sa le ierte greselile. Iar El a facut-o.
Dupa cum puteti vedea, exista o mare varietate de raspunsuri la intrebarea careia dorim sa ii gasim un raspuns.
Sa presupunem ca cineva din clasa dvs. copiaza, triseaza la un examen foarte important, obtine nota maxima iar cand se afla, nu este penalizat sau un caz mai dramatic, un violator este prins iar apoi i se da drumul. Va puteti gandi la nenumarate exemple de acest gen.
Intrebarea este daca in aceasta lume cerem sa se faca dreptate, de ce situatia ar sta altfel si cu Dumnezeu? De ce ar trebui Dumnezeu sa il ierte pe talharul de pe cruce? De ce sa il imbratiseze pe un traficant de droguri care si-a petrecut intreaga viata ruinand vietile altora? De ce sa accepte El un politician corupt dupa ce acesta a mintit si inselat publicul? Cum poate El ierta un criminal sau un sot ce isi bate sotia?
Ei bine, raspunsul la aceasta intrebare este foarte simplu. Exista si o parte "sumbra" a iertarii lui Dumnezeu.
Potrivit istoriei talharului de pe cruce, desi iertarea lui Dumnezeu ii era oferita gratuit talharului, pe Isus L-a costat foarte mult.
Dati-mi voie sa va citesc continuarea istoriei.
Luca 23,44-46; 48
Este greu de imaginat o executie mai nedreapta. Isus nu a fost un inselator, dar a murit intre doi dintre ei. In acea zi, singurul om cu adevarat nevinovat a fost masacrat ca un om cu adevarat vinovat. Aici este cheia : un om nevinovat a murit in locul tuturor celor vinovati astfel ca toti cei vinovati sa devina nevinovati.
Cand Isus a murit, El a luat asupra Sa intreaga manie a lui Dumnezeu. El ne-a eliberat de pedeapsa, El a suportat judecata pentru ca noi sa ne bucuram de iertare. El a suferit o durere de moarte pentru ca noi sa putem merge in ceruri. Soarta pe care noi o meritam El a primit-o, moartea pe care noi trebuia sa o avem, El a trait-o. Aceasta este parte "sumbra" a iertarii.
Deci, sa revenim la intrebarea initiala. Cum poate Dumnezeu, care pretinde ca este perfect sa lase sa scape un talhar? Este foarte simplu : altcineva a fost pus pe cruce, in locul lui. Isus a fost condamnat in locul lui.
Ascultati declaratia din Vechiul Testament.
Isaia 53,4-6
Iar in Noul Testament apostolul Pavel scrie:
Romani 5,18-19
De fiecare data cand citesc aceste pasaje, imi aduc aminte ca sunt conectat la moartea lui Isus desi s-a intamplat cu 2000 de ani in urma. Imi dau seama ca El a suferit, a sangerat si murit pentru pacatul meu si ca iertarea lui Dumnezeu nu a fost gratuita. Ea a costat enorm.
Cu ceva timp in urma am auzit de un om de afaceri, care aflat intr-o calatorie de afaceri si-a inselat sotia cu o tanara doamna de afaceri. Cand a revenit acasa, se gandea daca sa ii spuna sotiei sale sau nu. Dupa cateva saptamani, vina devenise foarte grea. A asezat-o pe sotia sa pe un scaun in bucatarie si printre lacrimi i-a marturisit necredinciosia sa si a implorat iertarea. Usor de inteles emotia momentului dar in ciuda socului resimtit de sotia lui si de durere, ea s-a uitat la el si printre propriile sale lacrimi i-a spus:"Te iert." Lui nu ii venea sa creada. Parea atat de simplu.
La o saptamana si ceva mai tarziu acest barbat statea in biroul sau si se gandea la iertarea uimitoare a sotiei sale si a decis sa mearga acasa, sa ii multumeasca sotiei sale si sa ii spuna cat de mult o iubeste. Cand a deschis usa de la intrare a auzit plansete in dormitor. A pasit incet pana la usa dormitorului care era intredeschisa si a privit inauntru. Ingenuncheata panga pat se afla sotia sa ce suspina si repeta : Doamne, ajuta-ma sa iert. Doare atat de rau. Ajuta-ma sa iert."
Stand paralizat langa usa, a fost strafulgerat de doua ganduri. A realizat maretia iertarii sotiei sale dar si-a dat seama si cat de mult a durut-o pe ea infidelitatea lui.
Similar, iertarea lui Dumnezeu are o parte mareata si o parte nepretuita. Mareata pentru mine si pentru tine. Costisitoare pentru Isus.
Probabil ca nimeni nu a inteles aceasta mai bine ca talharul de pe cruce. La scurt timp dupa ce i s-a promis viata vesnica, a urmarit o intunecare ciudata a cerului si pe Isus strigand si murind. Pe de o parte, el trebuie sa fi simtit o fericire coplesitoare stiind ca este iertat de Dumnezeu si este gata pentru viata vesnica. Pe de alta parte, privindu-L pe Isus sacrificandu-si viata trebuie sa fi fost o experienta distrugatoare.
Egoismul si respingerea lui Dumnezeu ce le-a manifestat intreaga viata nu au fost o gluma. Trecutul sau trebuie sa i se fi parut sinistru in momentele in care Isus murea.
De fapt, daca talharul ar fi supravietuit crucificarii, Isus i-ar fi spus ceea ce ii spusese mai inainte lui Nicodim.
Ioan 3,3
Il puteti vedea pe Isus nu doar murind pentru a ne oferi noua iertare, ci si pentru a ne oferi o noua nastere si un nou inceput. Aceasta implica faptul ca daca am nevoie de o nastere din nou inseamna ca ceva este in neregula cu prima mea nastere.
Ezechiel 36,26-27
Acest verset explica de ce trebuie sa ne nastem din nou - de ce Isus nu ne poate lua la cer fara aceasta nastere din nou. Motivul pentru care cu totii avem nevoie de o inima noua si de o nastere din nou este acela ca dorim sa facem ceea ce Dumnezeu doreste ca noi sa facem. Prin natura noastra noi nu vrem sa fim ascultatori, sa facem ceea ce este bine. Putem vedea aceasta foarte bine in relatiile cu copiii nostri. Nu a fost nevoie ca sa ii invatam pe copiii nostri cum sa fie neascultatori sau obraznici. Acestea vin de la sine. A trebuit insa sa ii invatam sa fie buni. Exact aceasta este problema si cu cea dintai nastere a noastra. Noi suntem egoisti si centrati asupra propriului eu.
Oamenii mi-au spus: “Pur si simplu nu ma pot abtine sa nu gandesc sau sa fac lucruri rele. Asta sunt eu!” Cu totii suntem asa. De aceea trebuie sa avem o inima noua si dorinte noi puse in mintile noastre astfel incat sa ne dorim lucruri care i-ar face placere lui Dumnezeu.
Nu stiu cum functioneaza in realitate, tot ce stiu este ca daca o persoana vine la Isus si isi consacra viata fara rezerve lui Dumnezeu, are loc un miracol iar acea persoana devine o persoana cu totul noua, cu noi dorinte si ambitii.
2 Corinteni 5,17
Deci, lucrurile pentru care odinioara am trait, devin acum mai putin importante. Cele pe care le-am considerat fara importanta acum devin foarte importante.
De aceea este atat de interesant sa fii crestin. Nu trebuie sa va determin eu sa faptuiti anumite lucruri – trebuie sa le faceti in mod natural. Este exact ca atunci cand te indragostesti. Nu trebuie sa te fortezi sa multumesti cealalta persoana. Pur si simplu o faci.
Vedeti, daca Isus ne-ar fi iertat doar pe noi si pacatele si greselile noastre, nu ar fi fost suficient. Permite-ti-mi sa va explic. Un prieten al meu obisnuia sa predice intr-una din cele mai mari inchisori in fiecare saptamana. El mi-a povestit ca cel care conducea serviciul muzical ucisese de trei ori. Dupa aceasta intalnire speciala, capelanul inchisorii a spus ca 3 din barbati urmau sa fie eliberati in acea saptamana dar ca nu va trece multa vreme pana vor veni inapoi. Prietenul meu a fost socat de afirmatia capelanului. Capelanul a explicat cum acestia ii povestisera cum tatii lor, atunci cand erau tineri, i-au invatat sa fure. Ei se asteptau ca acestia sa aduca acasa in fiecare zi o multime de bunuri. Daca nu procedau asa, luau bataie. Dar acum, nu se mai pot abtine. Astazi, daca ceva este raportat a fi furat, acestia trei ar fi primii suspecti. Desi si-au ispasit sentinta in inchisoare, ei au nevoie de ceva care sa ii opreasca sa repete aceste fapte in viitor.
La fel se intampla si cu noi. Daca Isus ne-ar ierta doar de pacatele noastre, oricat de minunat ar parea, nu ne-ar ajuta cu mult sa reusim, pentru ca am reveni mereu si mereu si am face exact aceleasi lucruri. Eu am nevoie de o putere care sa ma opreasca sa mai vreau sa procedez la fel si in viitor. De aceea este imperativ sa ne nastem din nou pentru ca prin puterea lui Isus sa vrem sa facem ceea ce Isus ne roaga sa facem, sa fim ascultatori si sa pazim poruncile Lui.
Deci cele pe care odinioara le dispretuiam acum le iubim si cele pe care le-am pretuit acum nu mai prezinta interes. Stiu ca multi dintre cei ce participati la aceste intalniri experimentati toate acestea.
Doamna Thompson statea in fata clasei a V-a la care preda, in prima sa zi de activitate didactica si le-a spus copiilor o minciuna. Ca majoritatea profesorilor, s-a uitat la elevii ei si le-a spus ca ii iubeste pe toti la fel. Dar acest lucru a fost imposibil, pentru ca acolo, pe randul din fata, era un baietel pe nume Teddy Stoddard.
Doamna Thompson il privise pe Teddy si cu un an in urma si observase ca nu se putea juca cu ceilalti copii, ca hainele lui erau dezordonate si ca in mod constant avea nevoie de o baie. Teddy putea fi neplacut. Ajunsese in acel punct in care Doamna Thompson era incantata sa ii corecteze lucrarile toate cu rosu si sa ii dea nota 4.
La scoala unde preda Dna Thompson, i s-a cerut sa treaca in revista rezultatele anterioare ale fiecarui elev si ea l-a pus pe Teddy pe ultimul loc. Cand insa i-a rasfoit dosarul, a fost foarte surprinsa. Primul profesor de la scoala primara al lui Teddy scrisese :”Teddy este un copil inteligent si cu un zambet cald. Isi face temele cu constiinciozitate si este manierat. ... este o placere si o bucurie sa fie in preajma”.
Cel de-al doilea profesor scrisese: “Teddy este un student excelent, placut de colegii sai, dar este tulburat de faptul ca mama sa sufera de o boala in faza terminala iar viata de acasa trebuie sa fie o permanenta lupta interioara.”
Cel de-al treilea profesor scria: ”Moartea mamei sale a fost foarte grea de suportat pentru el. Se straduieste sa dea tot ceea ce poate dar tatal nu ii arata prea mult interes iar viata din camin in curand il va afecta profund daca nu se vor schimba unele lucruri.”
Profesorul lui Teddy din anul IV scria:” Teddy este absent si nu prea este interesat de scoala. Nu are multi prieteni si uneori doarme in clasa.”.
Deja doamna Thompson descoperise problema si s-a rusinat de ea insasi. S-a simtit chiar si mai rau atunci cand copiii i-au adus cadouri de Craciun, impachetate cu panglici frumoase si hartie stralucitoare, cu exceptia lui Teddy. Cadoul lui este neindemanatec ambalat intr-o hartie maronie, grosolana dintr-o punga de bacanie. Doamnei Thompson i-a trebuit ceva timp sa desfaca acest cadou. Unii copii au izbucnit in ras atunci cand ea a descoperit o bratara de strasuri cu unele pietricele lipsa si o sticla care era doar pe sfert plina cu parfum. Ea insa i-a mustrat pe cei ce radeau si a exclamat cat de frumoasa era bratara, si-a pus-o la incheietura mainii si si-a presarat cateva picaturi de parfum in palma. Teddy Stoddard a ramas dupa orele de scoala in acea zi, suficient de mult timp pentru ca sa ii poata spune doamnei Thompson :” Doamna Thompson, astazi ati mirosit asa cum mirosea mama.”
Dupa ce copii au plecat ea a plans mai bine de o ora. Chiar in acea zi, ea a renuntat sa mai predea doar aritmetica. Ea a inceput sa predea copiilor. I-a acordat o atentie deosebita lui Teddy. Cu cat lucra cu el mai mult, mintea lui parea sa revina la viata. Cu cat il incuraja mai mult, cu atat raspundea mai repede. Pana la sfarsitul anului, Teddy devenise unul dintre cei mai isteti copii din clasa, in ciuda minciunii ei ca ii va iubi pe toti la fel, Teddy a devenit unul dintre favoritii ei.
Un an mai tarziu a gasit un bilet sub usa sa, de la Teddy, care ii spunea ca inca este cea mai buna profesoara pe care a avut-o vreodata. Au mai trecut inca sase ani pana a mai primit un bilet de la Teddy. Ii scria ca terminase liceul, al treilea pe clasa, iar ea ramasese cea mai buna profesoara pe care o avusese vreodata.
La patru ani dupa aceasta, a primit o alta scrisoare prin care ii spunea ca ramasese in scoala si ca in curand avea sa absolve liceul cu cea mai mare nota. A asigurat-o pe Doamna Thompson ca ea a ramas inca profesoara sa preferata si cea mai buna pe care a avut-o vreodata.
Au mai trecut inca patru ani si doamna Thopson a mai primit o scrisoare. De data aceasta ii explica ca dupa ce isi luase Diploma de Absolvire a Colegiului se hotarase sa mearga ceva mai departe si o asigura de acelasi lucru ca si pana atunci. De data aceasta numele cu care semna era ceva mai lung : Theodore F. Stoddard, MD.
Istorisirea nu se incheie aici. A mai existat inca o scrisoare in acea primavara. Teddy ii marturisea ca intalnise o fata si intentiona sa se casatoreasca cu ea. El ii explica ca tatal sau murise cu doi ani in urma si se intreba daca doamna Thompson ar fi acceptat sa tina locul mamei la aceasta ceremonie de casatorie. Bineinteles ca doamna Thompson a fost de acord. Si, ce credeti? A purtat bratara aceea, cu pietre false si lipsa. Si s-a asigurat sa foloseasca parfumul pe care Teddy si-l amintea ca fiind al mamei lui.
S-au imbratisat si Dr. Stoddard i-a soptit la ureche doamnei Thompson :”Va multumesc ca ati crezut in mine. Va multumesc atat de mult pentru ca m-ati facut sa ma simt important .” Cu lacrimi in ochi, doamna Thompson a murmurat :”Teddy, tu ai inteles gresit. Tu ai fost cel care m-ai invatat pe mine ca oricine este important. Nu am stiut cum sa predau pana sa te intalnesc pe tine.”
Astazi vreau sa va asigur ca Isus crede in noi ca indivizi si vrea sa facem parte din familia Sa. Nu conteaza cine sunteti sau de ati facut, Isus ne accepta asa cum suntem. Daca ii vom permite, El ne va schimba in ceea ce vrea El. Ne-a promis ca ne va ierta si ne va naste dinnou si ne va da noi dorinte. Dar mai este ceva ce noi trebuie sa facem si anume sa acceptam oferta lui Isus. El nu poate sa faca aceasta in locul nostru.
Uneori amanam lucrurile importante pentru ca ne lasam prinsi in valtoarea vietii si as dori sa va indemn chiar acum sa va decideti a fi de partea lui Isus! Cred ca momente ca acesta pot hotari destinele noastre.
Nu uitati sa intrebati gazdele dvs cu privire la brosura gratuita despre intalnirea din seara aceasta. Va multumesc pentru e-mail-uri si faxuri.
In ocazia viitoare vom arunca o privire asupra cartii Apocalipsei. Unii spun ca Ioan a fost beat atunci cand a scris-o Altii o considera cea mai uimitoare viziune asupra lui Isus si asupra viitorului. Vom descoperi impreuna.
Va multumesc ca ati fost alaturi de noi. Va voi lasa in compania unui cantec.



Traducere: Bianca Visan, Bucuresti

Pagini web: Intercer, www.intercer.org
Daca doriti sa trimteti o intrebare scrieti un e-mail la [e-mail] sau dati un click aici (www.intercer.org/net2000de/trimite.htm )

Isus - Sansa. Alege acum. #4 Eliberat de vina si griji www.intercer.org/net2000de