Uşa interzisă Gabriel Liiceanu Ce mai e şi cartea asta? Jurnal, de fapt, nu e, eseu nu e, tratat nu e, roman nu e. Cel mai corect ar fi să spun că este explozia (neîncadrabilă) a fiinţei mele pe parcursul unui an



Yüklə 1,42 Mb.
səhifə16/105
tarix07.01.2022
ölçüsü1,42 Mb.
#89976
1   ...   12   13   14   15   16   17   18   19   ...   105
19 august
Poimîine plec din Paris şi m-am dus să-mi iau rămas-bun de la Ierunci. A fost o seară "testamenta­ră", în care Monica mi-a recapitulat instrucţiunile au cas que: unde se află plicul cu datele Societăţii "Bellini Obseques" care ar urma ca "la momentul potrivit", în urma unui simplu telefon, să intervină pentru declanşarea "procedurilor finale". Totul este prevăzut şi precizat acolo: columbarium, nici un dis­curs, ce muzică se va pune etc. Asta în cazul în care cei doi ar dispărea deodată. Apoi se discută cele­lalte două variante posibile: dacă "rămîne" Monica; apoi dacă "rămîne" Virgil etc. Amîndoi visează la cianura ideală, la avionul care ar cădea cu ei la bord, deci la soluţia care i-ar putea scoate din joc în acelaşi timp. În sfîrşit, discuţie despre cum ar urma să arate Casa muzeală Eugen Lovinescu din Bdul Elisabeta: loc deopotrivă funcţional (cenaclu, seminarii docto­rale, conferinţe) şi muzeal (fotografii de familie, ma­nuscrise Eugen Lovinescu, cărţile lui etc).

În ultimele două zile m-am plimbat mult cu ma­şina prin Paris, profitînd de faptul că în august ora­şul e gol, jumătate dintre parizieni fiind plecaţi în vacanţă. Senzaţie de beţie. Străbat fără să bîjbîi toate axele mari ale oraşului, trec de pe un mal pe altul al Senei, ajung de la Operă la Madeleine, apoi în Champs-Elysées, revin în Concorde pentru a intra pe Saint-Germain, o iau spre Bastille şi reintru în Marais, bucuros de fiecare dată că pot găsi un loc de parcare pe una din străduţele din jurul casei: rue des Tournelles, rue Béarn sau rue des Minimes. Este pentru prima oară, din cele peste o sută de sejururi aici, cînd percep Parisul în toată splendoarea lui: şi eu şi el sîntem în vacanţă, el mi se poate oferi, eu îl pot percepe, neatîrnat de nimic, fără nici o treabă, strîngînd laolaltă, acum pentru prima dată, ceea ce altădată văzusem pe fragmente, fără distanţă, mereu pe un drum sau altul, incapabil de contemplare, de reflecţie sau de o privire istorică. Adevărul este că totul e atît de important, de dens şi de mult încît cuvintele nu m-ar ajuta deocamdată la nimic.




Yüklə 1,42 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   12   13   14   15   16   17   18   19   ...   105




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin