14 februarie
Virgil nu-şi revine după boala Monicăi. De fapt, Monica nu are voie să fie bolnavă ca să nu se îmbolnăvească Virgil. Aşa încît, Monica, bolnavă, trebuie să aibă grijă de Virgil căzut bolnav prin efectul bolii Monicăi.
Primul simptom al îmbolnăvirii prin ricoşeu a lui Virgil este intrarea în tăcere. Virgil se pietrifică: chipul devine imobil şi nu mai răspunde decît cu "da" şi "nu". Nu mai citeşte, nu mai ascultă muzică. Nimic din ce vorbesc cu Monica la telefon nu-l interesează şi nu îi stîrneşte reacţii. De obicei comenta din off şi, nu rareori, îi smulgeam hohote de rîs. Acum, cînd şi cînd, schiţează ― după spusele Monicăi ― un surîs vag.
Deodată, mă aude spunîndu-i Monicăi că n-am reuşit, azi dimineaţă, să "intru" în Simfoniile 2 şi 3 ale lui Brahms. În două clipe apare la telefon. Vorbeşte precipitat: "Gabriel, nu se poate, te rog fii atent, e o grozăvie ce spui! Simfoniile lui Brahms... Imposibil! Sînt supreme..." ― "Virjil, intervine Monica. Lasă omul în pace! Nu i-au plăcut şi gata!" ― "Nu se poate, doamnă!" se aude din colţul camerei, unde între timp "Virjil" şi-a reluat locul. "Nu se poate! Brahms..." ― "Virjil, ai uitat ce-a păţit biata japoneză, admiratoarea lui Cioran, cu Brahms?" ― "Ce a păţit, Monica?", intervin eu. ― "Păi Cioran avea o admiratoare în Japonia, care îi scrie la un moment dat că a hotărît să se sinucidă. Atunci Cioran intervine prompt şi îi propune ca remediu audiţia sistematică şi repetată a simfoniilor lui Brahms. Îi scrie şi cîteva pagini despre cum trebuie ascultate şi înţelese. Pe scurt, japoneza începe să asculte Brahms cu explicaţiile lui Cioran în faţă şi a doua zi e internată în clinică în pragul sinuciderii."
Dostları ilə paylaş: |
