miercuri, 17 iulie Astăzi în maşină, în drum spre casă, îi spun lui Vlad Zo că nu mă descurc în povestea cu opera, cu talentul şi cu imoralitatea socială a scriitorului. În ce măsură un scriitor care bate palma cu un regim de lichele îşi pune în pericol destinul literar? Talentul lui Brecht e mai puţin mare pentru că el era compromis? Sau al lui Sadoveanu, Arghezi, Călinescu? "M-am gîndit şi eu la chestia asta, îmi răspunde Vlad. Păi nu talentul e problema. Talentul e o condiţie. Mulţi au talent. Şi Păunescu are talent să facă versuri. Numai că un scriitor e mare dacă, dincolo de talent, reprezintă o conştiinţă. Atenţie, «conştiinţă» nu înseamnă «moralitate», ci putinţa de a trăi pînă la capăt pe firul netraficat al interiorităţii tale. Din cauza asta Panait Istrati, Koestler sau Orwell nu sînt totuna cu Sadoveanu sau Petru Dumitriu. Vreau să spun că o angajare istorică greşită ţine de conştiinţă, în timp ce o pactizare cinică nu. Nici unul dintre cei de care ai pomenit nu reprezintă o conştiinţă şi de-asta, pînă la urmă, ei nu sînt mari, indiferent de cît talent au. Cel mai bun exemplu de conştiinţă pentru mine este Dostoievski."
