joi, 22 august Cu cît ura care se strînge în jurul tău e mai mare, cu atît sensul vieţii tale este mai bine conturat. Exilaţii, cei care îşi părăsesc lumea lor, sînt nefericiţi, se usucă şi mor sufleteşte pentru că nu mai e nimeni care, urîndu-i, să le poată da măsura împlinirilor lor. Ei pătrund în infernul indiferenţei pure. Adevărul este că bine, plin şi variat nu se trăieşte decît în societăţile în care se urăşte mult. Fericirea este indiso-ciabilă de ura pe care o stîrneşti şi de gîndul liniştitor că, prin ceea ce ai făcut, ai lovit just. Din acest punct de vedere în România se trăieşte bine. Dacă e adevărat că orice "ură de moarte" întîlneşte la capătul ei triumful cuiva, atunci la noi poţi să obţii lesne apoteoza: în fiecare zi se va găsi cineva care să te urască de moarte pentru ceea ce faci şi fiecare zi devine astfel un triumf la îndemînă.
