26 septembrie
"Şi ce faceţi voi acolo?", mă întreabă un amic la telefon. "Traducem Sein und Zeit în limba urdu. Vrem ca poporul «urd» să moară frumos îmbălsămat."
Aplicaţii la existenţialii heideggerieni ai coabitării: Mitsein, Mitdasein şi Miteinandersein.
Ies cu bicicleta. Este după-amiază, soarele călduţ cade peste Neckar, peste Alte Brücke, peste statuia sfîntului care străjuieşte podul, peste olanele roşii ale caselor din Altstadt, peste turlele bisericii Sankt Peter şi Jesuitenkirche. Pe o străduţă pustie, un tînăr într-un BMW decapotabil tocmai face o manevră şi, cînd ajung în dreptul lui, maşina este de-a curmezişul drumului. Opresc bicicleta la cîţiva paşi de portieră. "Iertaţi-mă", îmi spune, în timp ce învîrte volanul. "Nu e nimic. Nu vă grăbiţi", îi răspund. "Vă mulţumesc", îmi răspunde şi îmi zîmbeşte cald.
A terminat manevra, drumul e liber şi, urcîndu-mă iar pe bicicletă, transpun scena în limbaj bucureştean. "Ce faci, tăticu', te grăbeşti?" ― "Care-i problema ta, te dai mare că eşti în maşină?" ― "Du-te, bă, în mă-ta cu trotineta ta!"
Dostları ilə paylaş: |
