7 iulie
Vorbesc cu Marga Bernea, la şase luni după dispariţia lui Horia dintre noi. O întreb cum face faţă.
"Bine, îmi răspunde, mă ajută credinţa în Dumnezeu. În fiecare seară mă rog şi termin spunînd «Facă-se voia Ta precum în Cer aşa şi pe pămînt». Or, dacă spui aşa, «Facă-se voia Ta», nu mai e nimic de comentat, nimic de negociat. Dacă Dumnezeu a vrut să-l ia pe Horia, cum să pun eu în discuţie voia Lui?"
9 iulie
Am văzut-o în anii din urmă de mai multe ori. M-a frapat de fiecare dată aerul ei absent, senzaţia pe care ţi-o lăsa că era din greşeală acolo. Apoi, i-am citit poeziile. Abia atunci am aflat că o bună parte a timpului şi-o petrecea altundeva, acolo unde foarte puţini ajung, pentru că sînt puţini cei dispuşi să plătească cu o absenţă precoce convocarea unei prezenţe de dincolo de noi. Tot acum, privind în urmă, am senzaţia că îi vorbeam într-o limbă barbară, pentru că vorbele mele, ca şi ale celor din jur, nu erau, precum ale ei, pe măsura neformulabilului. Într-un fel îi reproşez că nu ne-a dat de înţeles, că nu ne-a făcut nici o aluzie la secretul ei, că plecase atît de departe şi nu ne-a lăsat, încă de atunci, s-o ştim.
Dostları ilə paylaş: |
