15 iulie
Înainte vreme, pînă să apară televiziunea, sinteza politică şi culturală a unei comunităţi se făcea în jurul cărţilor şi al cîtorva nume: Shakespeare, Dante, Goethe, Voltaire... Naţiunile moderne aşa au apărut: prin "scrisori groase" scrise de o mînă de oameni concetăţenilor lor şi prin alţii mulţi, numiţi "profesori", care "descifrau semnele iubirii umane peste veacuri" (Sloterdijk). Sinteza naţiunii române s-a făcut şi ea prin participarea vorbitorilor de limbă română la doar cîteva nume: Alecsandri, Eminescu, Caragiale, Creangă.
Astăzi, însă, distanţa dintre români nu mai e acoperită de "scrisori groase", ci de talk-show-uri. Sinteza românilor ― în varianta sloganului tîmpit de la Antena 1 ("ţineţi aproape!") ― se face astăzi în jurul cîtorva ziarişti guralivi, obraznici şi agramaţi.
Am cunoscut cîndva un scriitor megaloman. Adora puterea. Mi-a povestit la un moment dat, cu chipul brusc transfigurat, cum apropiindu-se prima oară de Ceauşescu, a simţit că aerul din jurul acestuia începea să vibreze "de la 20 de metri". M-am întrebat ce s-a întîmplat cu omul acesta pentru al cărui nesaţ de mărire pămîntul întreg părea prea mic. Am auzit că a sfîrşit ca adjunct al lui Uricaru la Uniunea Scriitorilor.
Dostları ilə paylaş: |
