| sîmbătă, 6 iulie
Telefon cu Monica şi Virgil. În ultima vreme, păstrîndu-şi umorul, Virgil a optat totuşi pentru "viziunea prafpulberistă", cum am botezat-o într-o vacanţă petrecută împreună la Megeve în 1998. Imaginam atunci şi o lucrare de doctorat cu titlul Prafpulberismul în cultura română de la Miron Costin la Virgil Ierunca, fapt care lui Virgil îi plăcea enorm şi îl făcea să rîdă cu poftă.
Aşadar, îl găsesc pe Virgil la telefon în vervă prafpulberistă, de Ecclesiast postmodern. "Ce faceţi, Virgil?" ― "Ce să fac, Gabriel, regret că nu mai am timp să scriu 1 000 de pagini despre versul lui Vlahuţă «Nu de moarte mă cutremur, ci de veşnicia ei»." ― "Cum aşa, Virgil, răspund eu întremător, dar aveţi toată viaţa înainte!" ― "Aşa e, la 82 de ani am înainte viaţa de apoi." Monica şi cu mine rîdem în hohote. Virgil îi cedează telefonul şi îl "văd" cum se îndreaptă, călcînd nesigur dar mîndru de replica lui, spre fotoliul în care, odată aşezat, îşi va aprinde de îndată ţigareta, aceeaşi, susţine el, pe care o fumează de cum începe ziua.
Dostları ilə paylaş: |
