Utilizarea calculatorului

TEHNOREDACTARE
1. Prezintă un scurt istoric al maşinii de scris.
Primul proiect de maşină de scris datează din 1714, an în care inginerul britanic Henry Mill a obţinut brevetul pentru un aparat (care se pare că nu a fost niciodată construit) „capabil să imprime litere izolate sau legate, suficient de clare şi de precise, încât pot fi confundate cu cele tipărite”.

Primele maşini de scris au fost construite abia în secolul al XIX-lea. În 1828, americanul William A. Burt a prezentat prima realizare demnă de a fi menţionată, „tipograful”, care avea caracterele grupate pe o rotiţă. Unul dintre defectele maşinii (şi nu cel mai mic) era viteza de scriere, mai mică decât o scriere de mână. Acest neajuns a caracterizat zeci de tipuri de maşini de scris, numite „pian de scris”, „telegraf imprimant”, „pterotip” etc.

Două invenţii au marcat un progres însemnat în acest domeniu. În 1837, italianul Giuseppe Ravizza a construit maşina de scris cu bandă impregnată cu cerneală şi cu bătaie montantă (în 1843, americanul Charles Thurber a realizat o maşină la care bătaia era deja radială). În 1867, tipograful american Christopher L. Sholes, ajutat de prietenii săi, Carlod Glidden şi Samuel W. Soule, a construit o maşină de scris cu caractere fixate pe tije independente. Punerea la punct a acestei invenţii a fost atât de laborioasă, încât Sholes, părăsit între timp de cei doi colaboratori, a lucrat cinci ani pentru a realiza un model cu adevărat practic. Maşina lui a trezit interesul firmei Remington (chiar dacă unul dintre patroni se îndoia de succesul unei astfel de invenţii). La vremea aceea, firma fabrica arme, maşini de cusut şi utilaje pentru agricultură. Succesul nu a fost prea mare la început, dar Remington a avut ideea de a împrumuta maşinile companiilor, care mai târziu au dorit cumpărarea lor. Aceste prime maşini de scris aveau deja un format „QWERTY” al tastaturii. Sholes a ales acest format pentru a separa tastele utilizate frecvent, prevenind stricarea acestora.

Începând din 1873, maşina a intrat în producţie de serie, fiind montată pe un cadru de maşină de cusut, a cărui pedală asigura deplasarea cadrului la capătul rândului. Maşina scria doar majuscule, iar bătaia era făcută pe sub rulou, textul putând fi citit doar prin ridicarea carului. Cu toate aceste imperfecţiuni, Mark Twain a cumpărat maşina, devenind astfel primul scriitor care şi-a dactilografiat lucrarea. În 1878 a fost lansat un nou model, cu caractere minuscule şi majuscule, iar în 1887 tijele pe care erau fixate caracterele au fost montate în faţa carului, permiţând astfel citirea textului scris.

Prima maşină lansată de Remington avea deja ceea ce se numeşte claviatură universală, dar nu permitea o scriere rapidă, deoarece tijele cu caractere reveneau prea încet în poziţia iniţială. Sholes a remediat această deficienţă renunţând la dispunerea clapelor în ordine alfabetică. El a studiat asocierile de litere cel mai frecvent întâlnite în limba engleză, distanţând în claviatură literele cel mai des reunite în cuvintele curente şi a creat astfel claviatura universală.

Thomas A. Edison electrificase maşina de scris a secretarei sale, asigurând deplasarea tijelor cu caractere cu ajutorul unui electromagnet dar, deşi brevetată, invenţia lui nu s-a răspândit. Mult mai târziu, în 1914, James Field Smather a realizat o maşină de scris ale cărei tije şi caractere erau puse în mişcare de un motor electric. Primele maşini electrice de serie au fost puse în vânzare abia în 1920.

Unele maşini de scris au caractere cu spaţiere proporţională, atribuind fiecărei litere un spaţiu corespunzător, deci mai mic pentru un i decât pentru un m, perfecţionare prevăzută deja în proiectul lui Henry Mill.

Prima maşină de scris silenţioasă (noiseless) a fost inventată de un constructor de prese tipografice, americanul W. P. Kidder.

Ideea stenotipului (maşina ce transcrie cuvântul cu viteza în care este pronunţat) datează din 1927.

Compania Blickensderfer din Connecticut a fost cea care a produs prima maşină de scris electrică din lume. Cu vechea maşină de scris manuală, operatorul trebuia să lovească tastele cu aceeaşi forţă, altfel textul ar fi părut neomogen şi dezordonat. Maşina de scris electrică rezolva această problemă. Folosind motoare pentru a mişca literele, acestea aveau în mod constant aceeaşi viteză, oferind o tipăritură cu litere clare şi negre.

Oamenii de ştiinţă sunt de părere că puţine invenţii ne-au influenţat modul de scriere la fel de mult ca maşina de scris. Dar aceste maşini erau mari, grele şi incomode. Mulţi oameni – de la funcţionari până la jurnalişti – tânjeau după o maşină de scris pe care să o poată lua cu ei peste tot. Compania Corona a găsit soluţia: prima maşină de scris portabilă. Maşina de scris portabilă a fost inventată în 1906. Mecanismul era subţiat astfel încât era mai mic decât la cele vechi, dar funcţiona la fel şi cântărea mult mai puţin.

În prezent, maşinile de scris sunt – în cea mai mare parte - înlocuite de calculatoare echipate special pentru tehnoredactare. Dacă în 1977 Ken Olson, preşedintele firmei Digital Equipement Corp declara că „Nu există nici un motiv pentru care cineva şi-ar dori acasă un computer”, în prezent sunt din ce în ce mai puţine casele sau instituţiile în care nu există un computer.

2. Descrie şi demonstrează care este poziţia corectă în faţa computerului şi cum trebuie amplasate componentele acestuia.
Poziţia corectă a corpului este cea cu bustul în poziţie verticală sau uşor înclinat în faţă, însă nu mai mult de câteva grade (apar durerile cervicale sau deformările corporale).

Picioarele trebuie ţinute drept în jos sau sprijinite pe stinghia biroului (în cazul în care ea există), cu călcâiele lipite unul de altul. Evită poziţiile care jenează circulaţia sanguină în membrele inferioare.

Masa (planul) de lucru trebuie să aibă o suprafaţă suficient de mare, pentru a permite amplasarea flexibilă a monitorului, tastaturii, documentelor şi echipamentului auxiliar. De asemenea, trebuie să fie mată, pentru a evita reflexiile. Sunt contraindicate culorile deschise pentru că produc un contrast excesiv de lumină. Mesele de lucru trebuie să permită poziţionarea lejeră a membrelor inferioare sub planul de lucru. În cazul în care aşezi unitatea centrală sub birou, ai grijă ca aceasta să nu incomodeze poziţia picioarelor sau să limiteze prea tare spaţiul destinat acestora.

Materialul din care este confecţionat planul de lucru nu trebuie să fie rece la atingere sau să antreneze o conductivitate excesivă a căldurii către corpul tău.

Scaunul de lucru trebuie să fie stabil, permiţând libertatea de mişcare şi o poziţie ergonomică. De asemenea, trebuie să aibă o poziţie reglabilă, sau, dacă acest lucru nu este posibil, să fie prevăzut cu un reazem pentru picioare, pentru utilizatorii de talie mică. Spătarul scaunului trebuie să fie reglabil atât ca înălţime, cât şi ca înclinare, şi trebuie să sprijine zona lombară, umerii şi partea superioară a toracelui. Cele mai bune sunt scaunele cu spătar scurt şi curbat, deoarece susţin coloana (între spătar şi spaţiul de şezut există un spaţiu gol care respectă curbura anatomică a coloanei). Trebuie evitate scaunele cu spătar curb, tip fotoliu.

Sunt indicate scaunele fără braţe, deoarece asigură o mai mare libertate de mişcare. Scaunul trebuie ales în aşa fel încât să asigure o poziţie orizontală a antebraţului.

Monitorul, suportul pentru documente şi tastatura trebuie să fie amplasate la distanţe aproximativ egale faţă de ochi. Monitoarele vor fi amplasate astfel încât direcţia în care priveşti să fie paralelă cu direcţia din care vine lumina. De asemenea, vor fi aşezate la o oarecare distanţă faţă de ferestre; dacă acest lucru nu este posibil, poţi utiliza paravane sau storuri care să regleze luminozitatea.

Tastatura trebuie aşezată mai jos decât monitorul, la o înălţime de 65-70 cm de la sol. Ea trebuie să fie separată şi mobilă faţă de monitor, pentru a permite reglarea distanţei de citire în funcţie de cerinţele vizuale şi de utilizarea optimă a planului de lucru. Înălţimea la care se aşază tastatura trebuie să asigure în timpul utilizării un unghi de minim 90 de grade între braţ şi antebraţ.

În cazul în care ai de cules un text, trebuie să ţii textul la stânga sau pe un port-manuscris. Înainte de a începe să scrii sau la anumite intervale sunt indicate exerciţiile speciale de gimnastică (a mâinii, gâtului etc.).

Este bine ca lucrul în faţa computerului să alterneze cu alte activităţi, iar dacă este necesară o muncă mai îndelungată în faţa monitorului, sunt recomandate pauze de minim 10 minute la interval de o oră de lucru. Este indicat ca aceste pauze să aibă loc în afara încăperii de lucru.

Notă: Intervalele de timp în care aştepţi răspunsul din partea computerului NU se consideră a fi pauză de lucru!

3. Explică modul de utilizare a tastelor funcţionale.
Spre deosebire de tastele unei maşini de scris, tastatura unui computer are mai multe categorii de taste:

1. Taste alfanumerice – se găsesc dispuse pe tastatura principală şi pot fi recunoscute prin faptul că au scrise pe ele fie caractere alfabetice (A-Z), fie caractere numerice (0-9). În momentul apăsării unei taste alfabetice, va apărea pe ecran litera mică; pentru a obţine litera mare, se menţine apăsată tasta Shift şi se apasă tasta corespunzătoare sau se blochează tastatura pe litere mari, cu ajutorul tastei Caps Lock, caz în care ledul (becul) respectiv, din dreapta sus, va rămâne aprins.

Tastele numerice se află tot pe tastatura principală, ocupând primul rând de taste. În partea de sus, mai sunt scrise nişte caractere speciale, care se obţin în acelaşi fel ca majusculele.

2. Tastele funcţionale sunt dispuse pe primul rând al tastaturii şi pot fi recunoscute prin faptul că au scrise pe ele numele tastei funcţionale: F1, F2,… F12.

Acestea au rolul de a uşura munca programatorului, deoarece apăsarea uneia duce la o anumită operaţie, deci tasta respectivă are o anumită funcţie. De exemplu, F1 este folosită pentru obţinerea unui ajutor imediat (Help on-line).

3. Tastele speciale – au efect diferit, în funcţie de produsul soft în care sunt utilizate:

- tasta Esc (Escape) – se foloseşte pentru întreruperea unei acţiuni şi se găseşte izolată, în

stânga sus;

- tasta Tab se foloseşte pentru saltul la următoarea zonă de tabulare;

- tastele Ctrl (control) şi Alt sunt utilizate în combinaţie cu alte taste, având diferite efecte

(exp. Ctrl + Alt + Del – resetează computerul);

- tasta Caps Lock – blochează tastatura alfabetică pe litere mari;

- tasta Backspace – şterge caracterul aflat înaintea poziţiei curente a cursorului;

- tasta Enter – în general, indică încheierea mesajului transmis de utilizator spre computer,

deci faptul că acesta poate lua în considerare ceea ce i s-a transmis (OK). Se foloseşte şi atunci când vrei să începi un rând nou.

- tasta Print Screen – determină preluarea imaginii ecranului, imaginea prealuată poate fi

transmisă la imprimantă (în MS-DOS) sau memorată în ClipBoard (în Windows)

- tasta Scroll Lock – opreşte „defilarea” ecranului (are în stânga sus un led care este aprins

atunci când tasta e apăsată);

- tasta Pause – opreşte execuţia unui program; poate fi anulată cu încă o apăsare a tastei;

- tasta Num Lock – tastatura numerică este utilizată ca atare (ledul aprins) sau ca tastatură

specială.

- tastele speciale de „navigare” şi prelucrare a unui text:

• 
  tasta Insert – trece din modul inserare în modul suprascriere şi invers;
  
• 
  tasta Delete – şterge caracterul pe care se găseşte cursorul sau caracterele selectate;
  
• 
  tasta Home – mută cursorul la începutul rândului;
  
• 
  tasta End – mută cursorul la sfârşitul rândului;
  
• 
  tasta Page Up – mută cursorul la începtul paginii anterioare;
  
• 
  tasta Page Down – mută cursorul la începutul paginii următoare;
  

- tastele săgeţi deplasează cursorul în direcţia indicată de săgeată şi sunt dublate pe

tastatura numerică.

4. Demonstrază că ştii repartiţia tastelor pe degete.
În timpul scrierii, nu se priveşte claviatura, motiv pentru care se impune exersarea repartiţiei literelor şi a semnelor pe degete. Există mai multe tipuri de tastaturi, de aceea indicaţiile sunt doar orientative. Repartiţia de mai jos reprezintă varianta clasică, întâlnită la maşinile de scris.

Degetul mic, mâna stângă – 1, 2, Q, A, Y, butoanele din extremitatea stângă a tastaturii;

Degetul inelar, mâna stângă – 3, W, S, X;

Degetul mijlociu, mâna stângă – 4, E, D, C;

Degetul arătător, mâna stângă – 5, 6, R, T, F, G, V, B;

Degetul mare, mâna stângă – bara de spaţiu, dacă ultima literă a cuvântului a fost bătută cu mâna dreaptă.

Degetul mare, mâna dreaptă - bara de spaţiu, dacă ultima literă a cuvântului a fost bătută cu mâna stângă;

Degetul arătător, mâna dreaptă - 7, 8, Z, U, H, J, N, M;

Degetul mijlociu, mâna dreaptă – 9, I, K, P, Ş, virgula;

Degetul inelar, mâna dreaptă – 0, O, L, punctul;

Degetul mic, mâna dreaptă –, +, ‘, Ă, Î, Ţ, Â, cratima, Shift, Enter şi restul butoanelor din extremitatea dreaptă a tastaturii.

Bătăile trebuie să fie egale ca ritm şi intensitate. Dacă ţii degetul prea mult apăsat pe tastă, rişti să scrii aceeaşi literă de mai multe ori.

5. Ce este editorul (procesorul) de text şi care sunt regulile de care trebuie să ţii cont în tehnoredactare?
Prin tehnoredactare se înţelege pregătirea tehnică şi grafică a unui text înainte de a începe operaţia de tipărire.

Tehnoredactarea se poate face manual, prin mijloace mecanice de prelucrare, sau se poate face cu ajutorul computerului, situaţie în care se numeşte tehnoredactare computerizată. Imaginează-ţi cât de greu ţi-ar fi să tehnoredactezi un text scris de mână sau la maşina de scris şi care necesită incercalări, inversări de texte, adăugiri, scurtări sau alte modificări. În trecut, atunci când tehnoredactarea computerizată nu era posibilă, acest lucru se realiza tăind pur şi simplu cu foarfeca fragmente de text şi lipindu-le în altă parte. Astăzi, lucrurile sunt cu mult mai simple.

Un alt avantaj major pe care-l prezintă computerul comparativ cu maşina de scris este şi corectarea greşelilor. La maşinile de scris mecanice acest lucru se făcea prin suprapunerea unor litere (semne) sau prin bararea cu „x” a porţiunii greşite, fapt care nu era tocmai estetic. Maşinile de scris electrice prezentau avantajul folosirii unei paste corectoare care ştergea litera scrisă greşit şi-ţi permitea scrierea unei litere noi. Chiar dacă exista un progres faţă de corectarea realizată la o maşină de scris mecanică, urmele corectării se puteau totuşi sesiza uşor. În cazul computerului, stresul corectării unor greşeli este definitiv eliminat atâta vreme cât funcţionează tastele Delete şi Backspace.

Pentru a realiza o tehnoredactare computerizată, este nevoie de două componente:

2. 
   - o componentă fizică, în cazul nostru computerul,
   
3. 
   - o componentă logică – programul care realizează prelucrarea textului.
   

Acest program poartă numele de editor (procesor) de texte şi trebuie să îndeplinească următoarele funcţii:

2. 
   - introducerea textului;
   
3. 
   - stabilirea diferitelor tipuri de caractere;
   
4. 
   - alinierea automată a textului,
   
5. 
   - aranjarea textului în pagină;
   
6. 
   - tipărirea textului.
   

Editoarele de text performante permit şi alte operaţii, cum ar fi, de exemplu:

2. 
   - combinarea textului cu imagini;
   
3. 
   - stabilirea de anteturi şi subsoluri;
   
4. 
   - editarea de tabele, ecuaţii, grafice etc.
   

Fişierele cu care lucrează un editor de texte sunt denumite generic documente. Tipul documentelor, indicat de extensia fişierelor, depinde de editorul de texte utilizat, fiecare editor asociind implicit o extensie specifică. De exemplu, extensia .doc este specifică editoarelor Word şi WordPad, iar .txt – editorului Notepad.

Reguli de tehnoredactare

Pentru a obţine un document „bun de tipar” trebuie să parcurgi mai mulţi paşi şi să respecţi anumite reguli:

Etapa I

În funcţie de manuscris sau de finalitatea textului pe care doreşti să-l tehnoredactezi, stabileşti o schemă de aranjare în pagină numită schemă de tehnoredactare care trebuie să conţină:

2. 
   - formatul paginii;
   
3. 
   - marginile;
   
4. 
   - numerotarea paginilor;
   
5. 
   - fonturile folosite;
   
6. 
   - încadrarea imaginilor;
   
7. 
   - dimensiunile fonturilor etc.
   

Trebuie să ţii cont de faptul că lungimea unui rând nu trebuie să depăşească 80 de caractere şi că e indicat să fie folosite cât mai puţine fonturi. De asemenea, excesul de sublinieri, îngroşări, scrieri înclinate sau scrierea cu majuscule poate avea un efect extrem de obositor şi neplăcut asupra ochilor. Se spune că a scrie un text doar cu majuscule este ca şi cum ai ţipa continuu. Foloseşte-le deci doar atunci când sunt strict necesare.

Iată cum arată o astfel de schemă:

Pagina – A4

Margini – sus – 5 cm, jos – 4,7 cm, stânga, dreapta – 4 cm

Antet – 1,27 cm

Subsol – 4 cm

Fonturi – text obişnuit – Times New Roman CE 11

exemple programe – Courier New 9

scheme caracter – MS Line Draw 10

Tab – 1 cm

Titlu capitol – centrat, Bold, 22

Titlu subcapitol – centrat, Bold, 20

Instrucţiuni – mărime 14.5, chenar cu umbră, haşurat 10%

Etapa II

Constă în introducerea efectivă a textului. Această operaţiune poate fi făcută şi de alte persoane decât cea care realizează tehnoredatarea şi, de asemenea, se poate folosi şi un alt editor de text.

Etapa III

Acum urmează etapa propriu-zisă de tehnoredactare, în care textului introdus i se aplică o serie de transformări, astfel încât să corespundă schemei de tehnoredactare. Tot acum se introduc şi eventualele imagini grafice.

Tehnoredactarea se realizează pe 3 niveluri:

- nivelul document – se stabilesc caracteristici globale: formatul paginii, marginile, anteturi şi subsoluri;

- nivelul paragraf – în tehnoredactare, paragraf este textul cuprins între două coduri NewLine (ENTER).

La acest nivel se stabilesc:

2. 
   - identările (deplasări spre interior/exterior faţă de marginea paginii, coloanei, cadrului,
   
3. 
   - modul de aliniere (stânga, dreapta, centrat, aliniat atât la stânga, cât şi la dreapta),
   
4. 
   - alineatul (pozitiv sau negativ) – deplasarea primei linii a paragrafului spre interior sau exterior, spaţieri înainte/după paragraf, spaţieri între liniile paragrafului,
   
5. 
   - caracteristici suplimentare: încadrarea în chenar, umbrire, aranjare pe coloane, tabulări etc.
   

- nivelul caracter – se lucrează asupra caracterelor din interiorul paragrafelor pentru obţinerea unor efecte: font, dimensiune, stil de afişare (subliniere - U, îngroşare - B, înclinare - I), cuvinte cheie, citate, efecte speciale, indici, spaţiul dintre caractere, introducerea unor caractere speciale (săgeţi, figuri, semne speciale etc.).

În etapa de tehnoredactare există şi operaţii care nu se încadrează în nici unul dintre cele trei niveluri: inserarea imaginii în text, realizarea indexului şi a cuprinsului. Aceste operaţii se realizează de obicei după trecerea prin cele trei niveluri, dar acest lucru nu este obligatoriu.

Etapa IV

După terminarea tehnoredactării, urmează etapa de tipărire. Ideal (dar nu obligatoriu) este ca aceasta să se facă pe o imprimantă laser, deoarece oferă textului tipărit o calitate mai bună.

În cazul unor texte în care se folosesc şi caracteristici de culoare, se folosesc imprimatele color (laser cu jet de cerneală).

După realizarea imprimării, se fac corecturile pe documentul tipărit. Acestea sunt de două categorii:

2. 
   - corecturi tehnice: greşeli de sintaxă, ortografie, punctuaţie etc.
   
3. 
   - corecturi artistice: retuşuri de tehnoredactare, rearanjari în pagină.
   

Se corectează apoi documentul în memoria computerului. Aceste două etape, listare-corectare, se pot repeta până când se obţine forma finală a documentului.

6. Demonstrează că ştii:

1. 
   să creezi un document;
   
2. 
   să deschizi un document existent;
   
3. 
   să cauţi un document;
   
4. 
   să salvezi un document;
   
5. 
   să realizezi căutări şi înlocuiri de text;
   
6. 
   să copiezi şi să muţi elemente din document;
   
7. 
   să formatezi la nivel de caracter (fonturi, stiluri, culori) şi la nivel de paragraf;
   
8. 
   să creezi o listă marcată sau numerotată;
   
9. 
   să aranjezi textul pe coloane;
   
10. 
    să încadrezi un tabel într-un document;
    
11. 
    să inserezi elemente grafice;
    
12. 
    să imprimi un document la imprimantă.
    

Editorul de text se poate lansa selectând aplicaţia Programs a meniului butonului Start sau realizând un dublu clic pe icon-ul aplicaţiei din cadrul ferestrei unei aplicaţii de gestiune a fişierelor.

Indiferent de modul de lansare, apare fereastra aplicaţiei Word, care are structura unei ferestre de aplicaţie Windows 98.

Crearea unui document

Pentru a crea un document se foloseşte una din metodele amintite în continuare:

1. 
   Din meniul File, se alege opţiunea New.
   
2. 
   Se utilizează combinaţia de taste Ctrl + N.
   
3. 
   Se acţionează printr-un clic butonul New, de pe bara de butoane Standard.
   

Urmează etapa de pregătire a paginii pe care se va lucra. Aceasta se face din meniul File, opţiunea Page Setup. Poţi specifica:

• 
  dimensiunile paginii;
  
• 
  modul de încărcare a hârtiei la imprimantă;
  
• 
  orientarea paginii (Paper Size) – vertical (Portrait) sau orizontal (Landscape);
  
• 
  spaţiul pe care-l va lăsa de la text până a marginea hârtiei
  

- la stânga (Left);

- la dreapta (Right);

- sus (Top);

- jos (Bottom).

• 
  la ce distanţă de marginea hârtiei încep antetul şi subsolul.
  

Deschiderea unui document existent

Dacă vrei să deschizi un document existent, poţi alege una dintre variantele următoare:

1. 
   Din meniul File, se alege opţiunea Open sau se utilizează shortcut-ul Ctrl + O.
   
2. 
   Din bara de butoane, se face clic pe butonul Open.
   
3. 
   Documentul poate fi deschis mai rapid selectându-l din meniul File, de pe lista ultimelor documente cu care s-a lucrat sau din lista care apare la opţiunea Documents din meniul butonului Start.
   

Căutarea unui document
În ecranul de lucru, documentul poate fi afişat în diferite moduri, în funcţie de operaţiile care trebuie executate şi de felul în care vrei să le realizezi.

În meniul View sunt indicate cinci moduri de afişare:

• 
  Normal – modul implicit;
  
• 
  Online Layout – documentul este împărţit în două, în zona din stânga fiind afişat cuprinsul lucrării;
  
• 
  Page Layout – modul aspect pagină, aşa cum va apărea pagina tipărită.
  
• 
  Outline – modul schiţă de editare – se foloseşte pentru a examina structura documentului.
  
• 
  Master Document – document care se comportă ca o carte alcătuită din mai multe capitole.
  

De obicei, se lucrează în modul Page Layout sau Normal, acest lucru depinzând însă de ceea ce urmăreşti în acel moment.
Salvarea unui document
Indiferent de faza în care se află documentul, modificările operate pot fi salvate pe suport extern (hard-disc sau dischetă) astfel:

1. 
   Din meniul File, cu opţiunea Save as dacă documentul nu a mai fost salvat, sau cu opţiunea Save, dacă a mai fost salvat.
   
2. 
   Din bara de butoane Standard se acţionează (clic) butonul Save.
   

Mutarea şi/sau înlocuirea
Dacă doreşti să cauţi şi să înlocuieşti un şir de caractere cu un alt şir de caractere, lansarea acestei operaţii o vei face din meniul File, cu opţiunea Replace sau direct, cu shortcut-ul Ctrl + H. apare o fereastră de dialog Replace în care sunt solicitate:

• 
  şirul de caractere căutat;
  
• 
  şirul cu care se va înlocui;
  
• 
  dacă se face diferenţierea literă mare/literă mică;
  
• 
  dacă se caută un cuvânt;
  
• 
  dacă şirul căutat are un anumit format.
  

Căutarea şi înlocuirea se pot face pas cu pas, prin utilizarea butoanelor de comandă Find Next şi Replace, sau automat, prin utilizarea butonului de comandă Replace All.
Copierea
Copierea unor elemente din textul deja introdus este una dintre tehnicile care permit accelerarea lucrului, deci diminuarea timpului în care se realizează un document. Elementele care se pot copia sunt: cuvinte, şiruri de caractere, paragrafe, tabele, grafice, desene etc.

Pentru a realiza copierea se parcurg următorii paşi:

1. Se selectează elementul care se va copia (cu mouse-ul – 2 clic-uri pentru un cuvânt, trei clic-uri pentru un pararagraf sau de la tastatură – Shift + săgeţi).

2. Se copiază elementul selectat în Clipboard prin una din următoarele metode:

1. 
   Din meniul Edit se execută clic buton stânga pe opţiunea Copy sau se utilizează shortcut-ul Ctrl + C;
   
2. 
   În bara de butoane standard se face clic pe butonul Copy;
   
3. 
   Se utilizează shortcut-ul Ctrl + Insert;
   
4. 
   Se execută clic buton dreapta pe elementul selectat – va apărea un meniu senzitiv la context (unele opţiuni ale meniului se schimbă în funcţie de obiectul selectat) din care se alege opţiunea Copy.
   

3. Se poziţionează cursorul de scriere în locul unde se doreşte a fi copiat elementul respectiv şi se execută una dintre operaţiile:

1. 
   În meniul Edit se face clic pe opţiunea Paste sau se utilizează shortcut-ul Ctrl + V;
   
2. 
   În bara de butoane standard se execută clic pe butonul Paste;
   
3. 
   Se utilizează shortcut-ul Shift + Insert;
   
4. 
   Se execută clic buton dreapta – va apărea meniul contextual din care se alege opţiunea Paste.
   

Mutarea elementelor
Mutarea elementelor se face exact ca şi copierea, cu deosebirea că la pasul 2 se elimină (Cut), obiectul selectat, nu se copiază doar, şi se memorează în Clipboard.

Mutarea elementului copiat în Clipboard se face printr-una din operaţiile următoare:

1. 
   Din meniul Edit se execută clic pe opţiunea Cut sau se utilizează shortcut-ul Ctrl + X;
   
2. 
   În bara de butoane standard se face clic pe Cut;
   
3. 
   Se utilizează shortcut-ul Shift + Del;
   
4. 
   Se execută clic cu butonul dreapta al mouse-ului pe elementul selectat, apare meniul contextual din care se alege opţiunea Cut.
   

Formatarea la nivel de caracter
Un font (corp de literă) este un set de maxim 256 caractere care au un aspect grafic comun. Exemplu:. Times New Roman CE, Arial, Tahoma, Verdana, Comic Sans, MS Serif etc.

Selectarea unui font se poate face din bara de butoane de formatare, din lista închisă Font.

Pentru a modifica fontul ales iniţial pentru a numită porţiune din document (caracter, cuvânt, paragraf etc.) se procedează astfel:

1. 
   Se selectează textul respectiv;
   
2. 
   Se deschide lista ascunsă Font şi se alege fontul dorit executând clic cu butonul stânga al mouse-ului pe numele fontului.
   

Schimbarea fontului este valabilă numai pentru porţiunea selectată din document. Dacă nu este nimic selectat, iar cursorul este poziţionat în interiorul unui cuvânt, se va schimba doar fontul pentru cuvântul respectiv.

Fontul este caracterizat şi prin dimensiunea caracterelor cu care se scrie textul respectiv. Stabilirea dimensiunii fontului se face astfel:

1. 
   Se selectează textul dorit în unul dintre modurile arătate la copiere;
   
2. 
   Se deschide lista ascunsă Font Size şi se alege mărimea dorită prin clic pe valoarea respectivă sau prin introducere de la tastatură.
   

Exemple de mărimi pentru fontul Times New Roman CE:

mărime 8, mărime 12, mărime 14, mărime 18.

Pentru a pune în evidenţă anumite idei, a sublinia anumite proprietăţi sau a atrage atenţia asupra unor porţiuni de text, caracterele respective pot fi scrise cu un anumit stil:

• 
  îngroşat (bold);
  
• 
  înclinat (italic);
  
• 
  subliniat (underline).
  

Există şi combinaţii:

îngroşat-italic, îngroşat-subliniat, înclinat-subliniat, îngroşat-înclinat-subliniat.

Reamintim şi aici că folosirea în exces a acestor procedee este inestetică.

Pentru a utiliza stilurile de scriere a caracterelor se poate proceda în unul din următoarele moduri:

1. 
   Se selectează textul;
   
2. 
   Se utilizează butoanele specifice din bara de butoane de formatare.
   

În locul utilizării butoanelor indicate mai sus, se mai pot utiliza şi combinaţiile de taste Ctrl + B pentru bold, Ctrl + I pentru italic şi Ctrl + U pentru underline. Pe bara de butoane, butonul respectiv va apărea “apăsat”.
Pentru a folosi o anumită culoare a fontului cu care se scrie sau a fondului pe care se scrie:

1. 
   Se selectează textul.
   
2. 
   Se utilizează butonul Font Color pentru culoarea fontului, din bara de formatare, sau Highlight, pentru fond.
   

Formatarea la nivel de paragraf
Operaţiile de formatare la nivel de paragraf se realizează cu ajutorul opţiunii din fereastra de dialog ce se obţine prin selectarea opţiunii Paragraph din meniul Format, dar şi utilizând butoanele existente pe bara de formatare sau pe rigletă (dacă rigla nu este vizibilă, se activează din meniul View, opţiunea Ruler).

Toate opţiunile de formatare specificate se aplică paragrafului curent. Dacă vrei să aplici un format mai multor paragrafe simultan, acestea trebuie selectate în prealabil.

Crearea de liste
Listele sunt de două tipuri:

• 
  liste marcate (bulleted) – elementele listei au legătură între ele, dar nu contează ordinea în care sunt prezentate;
  
• 
  liste numerotate (numbered) – elementele listei trebuie parcurse într-o anumită ordine.
  

Pentru crearea unei liste dintr-un text deja introdus, se procedează astfel:

1. 
   Se selectează paragrafele care dorim să facă parte din listă;
   
2. 
   Din meniul Format, se selectează opţiunea Bullets and Numbering; apare fereastra de dialog;
   
3. 
   Se alege categoria de opţiuni Bulleted dacă doreşti o listă marcată sau categoria Numbered, dacă doreşti o listă numerotată;
   
4. 
   Se alege (clic) tipul de marcaj sau numerotare dorit;
   
5. 
   Dacă ai ales numerotarea, mai apar două butoane în care se specifică dacă numerotarea continuă sau nu o listă precedentă;
   
6. 
   Se acţionează butonul de comandă OK:
   

Pentru a crea o listă pentru textul care urmează să fie introdus, se procedează astfel:

1. 
   Se scrie, la început de linie, un indice sau un marcaj de listă, urmat de spaţiu sau tab, şi se introduce textul;
   
2. 
   La apăsarea tastei Enter, se adaugă în mod automat un nou indice sau marcaj de listă, de acelaşi tip cu cel introdus iniţial;
   
3. 
   Pentru încheierea listei, se apasă Enter de 2 ori sau se şterge (Backspace) ultimul indice de marcaj.
   

Aceleaşi operaţii se realizează mult mai uşor prin utilizarea butoanelor de pe bara de formatare. Pentru text deja introdus, se selectează paragrafele, apoi se acţionează butonul corespunzător. Pentru text care se va introduce, se acţionează doar butonul corespunzător.
Pentru eliminarea marcajelor sau numerelor unei liste:

1. 
   Se selectează elementul (elementele) din listă pentru care doreşti să elimini marcajele/numerele;
   
2. 
   Din meniul Format, se selectează Bullets and Numbering;
   
3. 
   Se selectează None;
   
4. 
   Se acţionează butonul OK.
   

Pentru a adăuga elemente la o listă existentă:

1. 
   Se poziţionează cursorul de scriere în locul unde vrei să introduci un nou element în listă;
   
2. 
   Se apasă Enter;
   
3. 
   Se introduce textul;
   
4. 
   Se repetă operaţiile 1, 2, 3 de câte ori este nevoie.
   

Aranjarea textului în coloane

Scrierea pe coloane este caracteristică ziarelor sau revistelor. Acest lucru se datorează faptului că rândurile mai scurte sunt mai uşor de citit.

În Word există patru tipuri de coloane predefinite. Utilizatorul îşi poate defini singur numărul şi dimensiunea coloanelor. Numărul maxim de coloane permis este 10. Acestea pot fi de dimensiuni egale, sau se poate stabili pentru fiecare în parte dimensiunile şi distanţa dintre coloane. Coloanele pot fi separate printr-o linie verticală.

Pentru ca o porţiune de text să fie scrisă pe coloane:

1. 
   Se selectează porţiunea respectivă din text;
   
2. 
   Din meniul Format, se alege opţiunea Columns…
   
3. 
   Se setează informaţiile solicitate în fereastra de dialog;
   
4. 
   Se activează setările (OK).
   

Pentru a reveni la text scris pe o singură coloană se selectează la număr de coloane opţiunea One.

Inserarea de tabelele şi elemente grafice

În unele situaţii, este necesar ca anumite informaţii să fie prezentate sub forma unui tabel, adică organizate pe linii şi coloane. Un tabel este format din celule. Fiecare celulă este independentă de celealte celule şi poate conţine orice tip de informaţie, structurată în orice fel, cu excepţia unui alt tabel.

Pentru a insera un tabel se poate alege una din următoarele variante:

1. 
   Se plasează cursorul de scriere în locul unde doreşti să inserezi tabelul şi, din meniul Table, selectezi opţiunea Insert Table, alegând apoi numărul de coloane şi de linii, dimensiunile coloanelor etc. şi acţionând butonul OK.
   
2. 
   Din bara de butoane standard, butonul Insert Table provoacă aparţia unei casete modificabile şi, prin tragere cu butonul stânga al mouse-ului menţinut apăsat, se stabileşte numărul de linii şi coloane al tabelului.
   
3. 
   Din bara de butoane standard, butonul Tables and Borders, iar din bara de butoane Tables and Borders, butonul Draw Table; cursorul mouse-ului se transformă într-un creion cu care se poate „desena” un tabel, „cu mâna”, tabel care poate fi modificat ulterior.
   
4. 
   Se execută clic buton dreapta în document, apoi, din meniul care apare, selectezi opţiunea Draw Table şi procedezi ca şi în cazul anterior.
   

Pentru a formata un tabel, se procedează astfel:

1. 
   Se poziţionează cursorul de scriere în interiorul tabelului;
   
2. 
   Din meniul Table, se selectează opţiunea Table AutoFormat.
   
3. 
   Se selectează formatul dorit;
   
4. 
   Se acţionează butonul OK.
   

Modificarea dimensiunii celulelor se poate face fie automat (din meniul Table, opţiunea Cell Height And Width) sau manual – cu ajutorul ruletei sau deplasând direct laturile tabelului.

Pentru a ordona liniile unui tabel:

1. 
   Se poziţionează cursorul de scriere în interiorul tabelului,
   
2. 
   Se selectează opţiunea Sort… din meniul Table şi se specifică criteriile de sortare;
   
3. 
   Se acţionează butonul OK.
   

Pentru a insera într-un document un element grafic, se utilizează butonul Drawing de pe bara de butoane standard.

Pentru a insera în document o casetă-text, se selectează printr-un clic caseta-text, apoi opţiunea Text Box din meniul Format, după care se pot stabili opţiuni de configurare a casetei-text (culoarea, tipul şi grosimea liniei, culoarea de umplere, dimensiuni etc.).

Curbele predefinite pot fi introduse cu ajutorul opţiunii AutoShapes, care oferă şase liste cu curbe (linii, curbe primare, săgeţi de tip bloc, elemente de organigrame, stele şi afişe, casete text speciale – callout). Pentru a obţine una dintre curbele disponibile, se selectează lista din care face parte, apoi curba dorită. Cursorul mouse-ului se transformă într-o cruce care se poziţionează în locul unse se va trasa curba. Menţinând butonul stâng al mouse-ului apăsat, se trage până când curba are dimensiunea dorită.

Pentru a insera un text artistic, se utilizează fereastra WordArt Gallery. După alegerea modelului dorit şi butonul OK, se introduce textul, alegându-se fontul, dimensiunea şi stilul.
Listarea unui document la imprimantă
Listarea unui document la imprimantă se face, de obicei, doar în cazul în care documentul a fost adus în forma finală. Documentul poate fi listat integral sau se pot lista doar anumite pagini din document.

Pentru listare, se procedează astfel:

1. 
   Se selectează opţiunea Print din meniul File;
   
2. 
   Se aleg: imprimanta pe care se va lista, numărul de copii, paginile care vor fi listate, dacă este cazul etc.
   
3. 
   Se acţionează butonul Properties pentru a seta caracteristicile imprimantei selectate;
   
4. 
   Se acţionează butonul OK din fereastra de dialog.
   

Înainte de listare, documentul poate fi vizualizat folosind opţiunea Print Preview din meniul File, sau direct, de la butonul Prin Preview de pe bara de butoane standard.

7. Enumeră regulile de care trebuie să ţii cont în editarea unui text.
O regulă care nu ţine de punctuaţie, dar care trebuie respectată pentru a obţine un document cât mai bine aranjat în pagină este cea a simplităţii şi a bunului gust. Paginile pe care le tehnoredactezi trebuie să fie „aerisite” (adică să nu aibă text mult şi înghesuit sau prea multe imagini). Titlul trebuie aşezat sus, centrat pe mijloc, iar sus, jos şi lateral trebuie lăsate spaţii.

Spaţiul din stânga trebuie să fie mai mare în vederea unei eventuale îndosarieri a documentului. Textul se aliniază de obicei la ambele margini (atât la stânga, cât şi la dreapta), dar în astfel de cazuri trebuie să ai grijă la rândurile care se întind prea mult, mărind distanţa dintre cuvinte. În cazul acesta, despărţirea în silabe a cuvântului de la capătul rândului poate fi o soluţie (în cazul în care foloseşti programe care realizează singure aceste despărţiri în silabe, asigură-te totuşi că despărţirea s-a făcut corect). Dacă textul este scris pe coloane iar acestea sunt înguste (ca în cazul ziarelor sau revistelor), alinierea se face de obicei la ambele capete sau în partea stângă, dar se poate face şi la dreapta, dacă există o imagine sau un grafic în partea dreaptă.

Iată şi regulile pe care trebuie să le respecţi:

- După semnele de punctuaţie se lasă pauză, dar nu şi înaintea lor.

Exemplu: - corect – Trebuie să vii imediat! Ai înţeles?

- incorect – Trebuie să vii imediat ! sau Trebuie să vii imediat !Ai înţeles?

- Nu se lasă pauză între ghilimele sau paranteze şi textul sau cuvântul scris în interiorul lor

Exemplu: - corect - „Tragedia veacurilor” sau (nota autorului);

- incorect „ Tragedia veacurilor “ sau ( nota autorului )

- Distanţa corectă dintre cuvinte este de un spaţiu.

- Nu se admit, la sfârşit de rând, despărţiri în silabe de genul mi-a, şi-au, l-a, (în care litera sau grupul de litere de după cratimă trece în rândul următor) chiar dacă, gramatical vorbind, sunt corecte.

- Atunci când apar numere cu mai multe cifre, gen 1.000.000 sau 239.459, este indicat să se pună punct între grupurile de cifre, altfel existând riscul ca numărul să se împartă în două la capăt de rând.

- Nu se lasă pauze în următoarele situaţii: 2-3, 1989-2004, cinci-şase etc.

- Cuvintele sau expresiile citate se pun fie între ghilimele, fie se scriu italic.

Exemplu: Am citit Moromeţii de mai multe ori.

sau Am citit „Moromeţii” de mai multe ori.

- În cazul în care se scriu diverse operaţii aritmetice, se lasă spaţiu înainte şi după semnele +, - sau =

Exemplu: 2 + 3 = 5.

8. Culege un text la prima vedere de cel puţin 500 de cuvinte, cu viteza minimă de 20 de cuvinte/minut, folosind toate cele 10 degete şi fără să priveşti tastatura.
Trebuie să ştii că acest lucru nu se produce instantaneu, adică te aşezi în faţa tastaturii şi scrii din prima încercare cu cele 10 degete şi cu viteza dorită, fără greşeli. Important este însă să crezi că acest lucru este posibil şi să te străduieşti întotdeauna să scrii după metoda aceasta chiar dacă uneori, din cauza grabei sau a plictiselii, eşti tentat să foloseşti doar câteva degete sau să priveşti tastatura.

Pentru a ajunge la nivelul dorit este nevoie de timp şi de mult exerciţiu. Dactilografele profesioniste pot ajunge la o viteză de 80-90 cuvinte/minut, dar asta doar după mult antrenament. Îţi pot fi de mare folosi şi programele de dactilografie gen Rodactilo sau Typing Style. Printre facilităţile pe care aceste programe le oferă se numără cea de măsurare a vitezei de scriere sau procentul greşelilor. Mai multe amănunte despre aceste programe poţi afla de pe Internet.

9. Tehnoredactează un text complex de 3 pagini, folosind regulile amintite la cerinţa 5.