V. Alecsandri. Concepții estetice. „Pentru a judeca și a prețui meritul unui autor

O. Goga

O. Goga. Concepţii estetice. „Vreau o literatură militantă… Scriitorul român trebuie să iasă din izolare. Societatea îl aşteaptă…” 1931

O. Goga. Concepţii estetice. „Eu, graţie structurii mele sufleteşti, am crezut întotdeauna că scriitorul trebuie să fie un luptător, un deschizător de drumuri, un mare pedagog al neamului din care face parte, un om care filtrează durerile poporului prin sufletul lui şi se transformă într-o trâmbiţă de alarmă… Am văzut în scriitor un semănător de credinţe şi un semănător de biruinţă. („Mărturisiri literare”,1932)

O. Goga. Creaţia literară. „Era în intenţia mea să fac un fel de georgicon în care să se înseileze un fel de poezie largă a tuturor îndeletnicirilor româneşti de la ţară.”

O. Goga. Creaţia literară. „Deci, eu, din frageda copilărie, am urmărit satul, cu toate figurile lui. Am avut contact cu toate frământările anonime, cu toate bucuriile, începând de la botez şi până la coborîrea în pământ.” („Fragmente autobiografice”)

O. Goga. Creaţia literară. „M-am născut cu pumnii strânşi, sufletul meu s-a organizat din primul moment pentru protestare, pentru revoltă, cel mai puternic sentiment care m-a călăuzit în viaţă şi din care a derivat şi formula mea literară.” („Fragmente autobiografice. Discursuri.”)	O. Goga. Creaţia literară. „Eu am văzut în ţăran un om chinuit al pământului:N-am putut să-l văd în acea atmosferă în care l-a văzut Alecsandri în pastelurile sale şi n-am putut să-l văd încadrat în acea lumină şi veselie a lui Coşbuc.”
O. Goga. „Rugăciune” „Poetul e o prăpastie în care cad cu vuiet durerile lumii şi în cădere se dezintegrează şi ard, încât până jos nu mai ajunge decât un ecou nins de cenuşă, şi, întors spre înalt, – aproape o muzică.” Ana Blandiana	O. Goga. „Noi”, „Oltul” „Istoria de veacuri a Ardealului românesc e istoria de lacrimi şi de umilinţă a unui popor orfan”. („Avram Iancu”)

O. Goga. Creaţia literară. „Conştiinţa unităţii e o realitate sufletească a poporului românesc de pretutindeni”. („Unirea tuturor românilor ”, 3.XI.1918)

B. P. Hasdeu

B. P. Hasdeu. Concepţii estetice. „Sunt ţări unde tocmai epocele cele mai politice au fost tot odată şi cele mai literare: Elada; sunt ţări unde anume lipsa mişcării politice a căşunat mortăciunea literaturii.” („A propos de scrierea d-lui C.Negruzzi”)	B. P. Hasdeu. Concepţii social-politice. „.... avurăm ocazii de a observa că românii, în toate privinţele, cunosc de minune universul întreg, afară numai propria lor ţară.” („Gamenul de Paris”)
B. P. Hasdeu. Concepţii social-politice. „Dictatura este o patimă necesară nulităţilor.” (B. P. Hasdeu).	B. P. Hasdeu. Patriotismul. „Patria nu este o bucăţică limitată de pământ, ci unirea la un loc a tuturor fraţilor de aceeaşi vorbă şi de aceeaşi origine.” (B. P. Hasdeu)

B. P. Hasdeu. Poezia. „Niciodată n-aş fi cutezat a scoate la lumină această anatomie a suferinţelor mele, dacă nu ştiam că unora le place sumbra şi violenta pictură a lui Caravagio în care vezi numai oase şi muşchi în loc de frageda şi catifelata carne.”	B. P. Hasdeu. „Razvan şi Vidra” „Dacă trecutul unui popor poate să învie undeva cu culorile sale plăpânde… apoi numai doară pe scenă, într-o dramă istorică… drama şi numai drama e în stare a reproduce viaţa umană cum este ea…”
B. P. Hasdeu. „Razvan şi Vidra” „Mărirea deşartă şi iubirea de arginţi – acestea sunt nişte neputinţi iuţi ale sufletului.” (Cazania).	B. P. Hasdeu. „Razvan şi Vidra” „Istoria ne spune în bloc că Răzvan domni foarte puţin şi muri în mod tragic în urma unei bătălii cu invazia polonă, ei bine, opera mea nu contrazice de loc aceste două fapte sintetice.”

B. P. Hasdeu. „Razvan şi Vidra” „Frunză verde de negară De când domneşte în ţară Petru – Vodă şchiop şi slut De râs ţara s-a făcut.” ----------------------------------- „Frunză verde de negară Vodă doarme în cămară, Iar boierii toţi furând Îşi fac treburile pe rând.”	B. P. Hasdeu. „Razvan şi Vidra” „ Aşa-i! Tocmai! Ai dreptate! Ai vorbit adevărat! Toţi banii din ţara noastră poartă, moşule, pe sine. Semnul furilor ce-i pradă, printre lacrimi şi suspine, De la noi, de la opincă, de la omul cel sărman.”
B. P. Hasdeu. „Razvan şi Vidra” „Omul ce-şi iubeşte ţara cu adevăratul dor, Nu-i pasă de lutul ţării, ci de-al ţării viitor.”	B. P. Hasdeu. „Razvan şi Vidra” „Nu, hatmane, niciodată. Fie pâinea cât de rea Tot mai dulce mi se pare când o ştiu în ţara mea.”

B. P. Hasdeu. „Razvan şi Vidra” „Ce-mi foloseşte domnia? Pe amândoi aici ne vezi praf, pulbere şi cenuşă!... Nebun ce din lăcomie, el pentru o biată leţcaie, eu pentru un ceas de mândrie, Necruţând nimica-n lume, neştiind nimica sfânt, Uitam că viaţa-i o punte dintre leagăn şi mormânt.”	B. P. Hasdeu. „Razvan şi Vidra” „La voi însă, când o rază de soare pătrunde-n ţară. Toţi se scoală, toţi turbează Toţi voiesc s-o dea afară!.”
B. P. Hasdeu. „Ioan Vodă cel Cumplit” „O naţiune ingrată către oamenii cei mari, ce au lucrat s-o ridice, este o naţiune fără rădăcină, o naţiune moartă, o naţiune care se sinucide.” (B. P. Hasdeu)	B. P. Hasdeu. Chipul lui Ioan Vodă. „…o figură cam armenească, faţa închisă, păr des şi negru ca pana corbului, nas coroiat într-o formă orientală… o frunte înaltă, lată în rădăcină şi strâmtându-se în partea superioară.”

B. P. Hasdeu. Chipul lui Ioan Vodă. „… cursul apei fu schimbat şi canalizat în profitul tronului astfel, încât pâraiele cele împrăştiate, numeroase şi umflate, se reduse deodată la proporţiile unui singur fluviu de aur.”	B. P. Hasdeu. Chipul lui Ioan Vodă. „… e român oricine voieşte şi simte româneşte.”
B. P. Hasdeu. Chipul lui Ioan Vodă. „Dar nu fu, nu este, nu poate fi nici o penalitate destul de crudă pentru a corespunde cu fapta unui vânzător de patrie!”	B. P. Hasdeu. Concepţii estetice. „… fondul şi forma sunt o spontanietate indivizibilă a oricărei concepţiuni poetice.” („Lecca”)

B. P. Hasdeu. Concepţii estetice. „Un romancier adevărat, un Dickens, un Balzac, un Thackerey, nu face altceva în privinţa realităţii celei concrete decât ceea ce face algebra în privinţa aritmeticii.” („Fondul basmului”)	B. P. Hasdeu. Concepţii estetice. „Adevăratul poet, un Shakespeare un Goethe un Schiller un Victor Hugo nu se gândeşte la sine însuşi, el repercută şi reproduce într-o minunată prismă durerile altora, suferă suferinţele aproapelui, uşurează chinurile neamului omenesc asumându-şi chintesenţa lor, este un martir al altruismului.” („Lecca”)
B. P. Hasdeu. Concepţii estetice. „Un romanist, un poet, un istoric sunt portretiştii societăţii: vinovaţi-s ei oare zugrăvind- o aşa cum este?” („Apărarea redactorului”)	B. P. Hasdeu. Concepţii estetice. „Vreţi a aprofunda caracterul unui popor, studiaţi poezia sa naţională.”

B. P. Hasdeu. Concepţii estetice. „Baladele şi doinele noastre naţionale sunt nişte lacrimi cristalizate, în care s-a eternizat, ca strălucite palaturi de basalt, toată viaţa intimă a poporului român, aspiraţiile, suferinţele, desnădăjduirile şi speranţele sale.”	B. P. Hasdeu. Concepţii estetice. „Precum fără raţie nu poate fi filosofia, aşa fără imaginaţie n-ar putea fi poezia.” („Mişcarea literelor în Ieşi”)

M. Kogălniceanu

M. Kogălniceanu. „Dacia literară” „Dorul imitaţiei s-au făcut la noi o manie primejdioasă, pentru că omoară în noi duhul naţional...” „Traducţiile însă nu fac o literatură.”	M. Kogălniceanu. „Dacia literară” „Critica noastră va fi nepărtinitoare: vom critica cartea, iar nu persoana.”
M. Kogălniceanu. „Dacia literară” „În sfârşit, ţălul nostru este realizarea dorinţei ca românii să aibă o limbă şi o literatură comună pentru toţi.”	M. Kogălniceanu. „Dacia literară” „Istoria noastră are destule fapte, frumoasele noastre ţări sunt destul de mari, obiceiurile noastre sunt destul de pitoreşti şi poetice, pentru ca să putem găsi şi la noi sugeturi de scris.”

M. Kogălniceanu. Folclorul. „Dar ceea ce formează sâmburile poeziei noastre naţionale sânt baladele şi cântecele populare”.	M. Kogălniceanu. Patriotismul. „Istoria trebuie să fie, şi a fost totdeauna, cartea de căpetenie a popoarelor şi a fiecărui om îndeosebi.” „Cuvânt introductiv…”
M. Kogălniceanu. Patriotismul. „Eu privesc ca Patria mea toată acea întindere de loc unde se vorbeşte româneşte.”	M. Kogălniceanu. Patriotismul. „Începutul nostru ni s-au tăgăduit, numele ni s-au prefăcut, pământul ni s-au sfâşiat, drepturile ni s-au călcat în picioare numai pentru că n-am avut conştiinţa naţionalităţii noastre.”

N. Labiş

N. Labiş. Creaţia literară. „Poezia lui Nicolae Labiş prezintă buzduganul unei noi generaţii.” E. Simion	N. Labiş. Creaţia literară. „Nicolae Labiş este poet al timpului revoluţionar.” T. Vianu
N. Labiş. „Moartea căprioarei” „Fugind după stele, copii se izbesc de lume.” M. Voiculescu

T. Maiorescu

T. Maiorescu. Creaţia. „Critica, fie şi amară, numai să fie dreapta, este un element neapărat al susţinerii şi propăşirii noastre.”	T. Maiorescu. Creaţia. „Subiectul poeziilor, impresiunile lirice, pasiunile omeneşti, frumuseţile naturii sunt aceleaşi de când lumea; nouă însă şi totdeauna variată este încorporarea lor în artă…” („O cercetare critică…”, (1867)
T. Maiorescu. Concepţii despre limbă. „Limba… este un product necesar şi instinctiv al naţiunii şi individul nu o poate niciodată modifica după raţiunea sa izolată”.	T.Maiorescu. Ortografia. Anul 1866: Eliminarea literelor âe, oe =e, y, ph, th, k, qu, (excepţie - cuvintele străine) 2. Scrierea cu ch, gh. „ea” „oa” în loc de „e” şi „o”; 3. Introducerea literelor „ş”, „ţ”, „î”, „ă”. (preluate de la P. Maior)

T. Maiorescu. Ortografia. Anul 1879: 1. Eliminarea lui y, ph, th, gh, gu, k,. 2. Scrierea cu ch, gh, ş, ţ. 3. Î - la început, â – în interiorul cuvântului. 4. Păstrarea lui ŭ (scurt). 5. Eliminarea consoanelor duble.	T. Maiorescu. Ortografia. Anul 1904: 1. Eliminarea lui d (dz). (dzic – zic) 2. Scrierea diftongilor ea, oa, (în loc de e, o). 3. Scrierea cu î din i (Excepţie: când e precedat de “c”, ”g” şi în cuvintele român, România ); ( până în 1953).

A. Mateevici

A. Mateevici. Biografia. „Da, suntem moldoveni, fii ai vechei Moldove, însă facem parte din marele trup al românismului.” (1917. Congresul învăţătorilor.)	A. Mateevici. Biografia. „Trebuie să ştim de unde ne tragem, căci altfel suntem nişte nenorociţi rătăciţi. Trebuie să ştim că suntem români… Aceasta trebuie să le-o spunem şi copiilor şi tuturor celor neluminaţi. Să-i luminăm pe toţi cu lumina dreaptă.” (1917. Congresul învăţătorilor.)
A. Mateevici. Creaţia literară. „…ar fi fost un poet mare dacă trăia.” (G. Călinescu)	A. Mateevici. Creaţia literară. „Numai Eminescu a mai putut să scoată atâta mireasmă din ritmurile poporane.” (G. Călinescu)

A. Mateevici. „Limba noastră” „Mă gândesc la o poezie despre limba noastră. Poeziile lui Sion şi Coşbuc îmi par cam sărăcăcioase în conţinut că să poată fi privite drept o cântare a limbii noastre.” (Dintr-o scrisoare de pe front)	A. Mateevici. „Limba noastră” „N-avem două limbi şi două literaturi, ci numai una, aceeaşi ca ceea de peste Prut. Noi trebuie să ajungem de la limba proastă de azi numaidecât la limba literară românească.”