O. Goga. Concepţii estetice. „Vreau o literatură militantă…
Scriitorul român trebuie să iasă din izolare.
Societatea îl aşteaptă…”
1931
O. Goga. Concepţii estetice.
„Eu, graţie structurii mele sufleteşti, am crezut
întotdeauna că scriitorul trebuie să fie un
luptător, un deschizător de drumuri, un mare
pedagog al neamului din care face parte, un om
care filtrează durerile poporului prin sufletul lui
şi se transformă într-o trâmbiţă de alarmă… Am
văzut în scriitor un semănător de credinţe şi un
semănător de biruinţă.
(„Mărturisiri literare”,1932)
O. Goga. Creaţia literară. „Era în intenţia mea să fac un fel de georgicon
în care să se înseileze un fel de poezie largă a
tuturor îndeletnicirilor româneşti de la ţară.”
O. Goga. Creaţia literară. „Deci, eu, din frageda copilărie, am urmărit
satul, cu toate figurile lui. Am avut contact cu
toate frământările anonime, cu toate bucuriile,
începând de la botez şi până la coborîrea în
pământ.” („Fragmente autobiografice”)
O. Goga. Creaţia literară. „M-am născut cu pumnii strânşi, sufletul meu
s-a organizat din primul moment pentru
protestare, pentru revoltă, cel mai puternic
sentiment care m-a călăuzit în viaţă şi din care a
derivat şi formula mea literară.” („Fragmente autobiografice. Discursuri.”)
O. Goga. Creaţia literară. „Eu am văzut în ţăran un om chinuit al
pământului:N-am putut să-l văd în acea
atmosferă în care l-a văzut Alecsandri în
pastelurile sale şi n-am putut să-l văd încadrat în
acea lumină şi veselie a lui Coşbuc.”
O. Goga. „Rugăciune” „Poetul e o prăpastie în care cad cu vuiet
durerile lumii şi în cădere se dezintegrează şi
ard, încât până jos nu mai ajunge decât un ecou
nins de cenuşă, şi, întors spre înalt, – aproape o
muzică.”
Ana Blandiana
O. Goga. „Noi”, „Oltul” „Istoria de veacuri a Ardealului românesc e
istoria de lacrimi şi de umilinţă a unui popor
orfan”. („Avram Iancu”)
O. Goga. Creaţia literară. „Conştiinţa unităţii e o realitate sufletească a
poporului românesc de pretutindeni”. („Unirea tuturor românilor ”, 3.XI.1918)
B. P. Hasdeu
B. P. Hasdeu. Concepţii estetice. „Sunt ţări unde tocmai epocele cele mai politice au fost tot odată şi cele mai literare: Elada; sunt ţări unde anume lipsa mişcării politice a căşunat
mortăciunea literaturii.”
(„A propos de scrierea d-lui C.Negruzzi”)
B. P. Hasdeu. Concepţii social-politice. „.... avurăm ocazii de a observa că românii, în
toate privinţele, cunosc de minune universul
întreg, afară numai propria lor ţară.” („Gamenul de Paris”)
B. P. Hasdeu. Concepţii social-politice.
„Dictatura este o patimă necesară nulităţilor.”
(B. P. Hasdeu).
B. P. Hasdeu. Patriotismul. „Patria nu este o bucăţică limitată de pământ, ci unirea la un loc a tuturor fraţilor de aceeaşi vorbă şi de aceeaşi origine.” (B. P. Hasdeu)
B. P. Hasdeu. Poezia. „Niciodată n-aş fi cutezat a scoate la lumină
această anatomie a suferinţelor mele, dacă nu
ştiam că unora le place sumbra şi violenta pictură
a lui Caravagio în care vezi numai oase şi muşchi
în loc de frageda şi catifelata carne.”
B. P. Hasdeu. „Razvan şi Vidra”
„Dacă trecutul unui popor poate să învie
undeva cu culorile sale plăpânde… apoi numai
doară pe scenă, într-o dramă istorică… drama şi
numai drama e în stare a reproduce viaţa umană
cum este ea…”
B. P. Hasdeu. „Razvan şi Vidra” „Mărirea deşartă şi iubirea de arginţi – acestea
sunt nişte neputinţi iuţi ale sufletului.”
(Cazania).
B. P. Hasdeu. „Razvan şi Vidra” „Istoria ne spune în bloc că Răzvan domni
foarte puţin şi muri în mod tragic în urma unei
bătălii cu invazia polonă, ei bine, opera mea nu
contrazice de loc aceste două fapte sintetice.”
B. P. Hasdeu. „Razvan şi Vidra”
„Frunză verde de negară
De când domneşte în ţară
Petru – Vodă şchiop şi slut
De râs ţara s-a făcut.”
-----------------------------------
„Frunză verde de negară
Vodă doarme în cămară,
Iar boierii toţi furând
Îşi fac treburile pe rând.”
B. P. Hasdeu. „Razvan şi Vidra” „ Aşa-i! Tocmai! Ai dreptate! Ai vorbit
adevărat!
Toţi banii din ţara noastră poartă, moşule, pe
sine.
Semnul furilor ce-i pradă, printre lacrimi şi
suspine,
De la noi, de la opincă, de la omul cel sărman.”
B. P. Hasdeu. „Razvan şi Vidra”
„Omul ce-şi iubeşte ţara cu adevăratul dor,
Nu-i pasă de lutul ţării, ci de-al ţării viitor.”
B. P. Hasdeu. „Razvan şi Vidra”
„Nu, hatmane, niciodată. Fie pâinea cât de rea
Tot mai dulce mi se pare când o ştiu în ţara mea.”
B. P. Hasdeu. „Razvan şi Vidra” „Ce-mi foloseşte domnia? Pe amândoi aici ne
vezi praf, pulbere şi cenuşă!...
Nebun ce din lăcomie, el pentru o biată leţcaie, eu
pentru un ceas de mândrie,
Necruţând nimica-n lume, neştiind nimica sfânt, Uitam că viaţa-i o punte dintre leagăn şi
mormânt.”
B. P. Hasdeu. „Razvan şi Vidra” „La voi însă, când o rază de soare pătrunde-n
ţară.
Toţi se scoală, toţi turbează
Toţi voiesc s-o dea afară!.”
B. P. Hasdeu. „Ioan Vodă cel Cumplit” „O naţiune ingrată către oamenii cei mari, ce au
lucrat s-o ridice, este o naţiune fără rădăcină, o
naţiune moartă, o naţiune care se sinucide.”
(B. P. Hasdeu)
B. P. Hasdeu. Chipul lui Ioan Vodă. „…o figură cam armenească, faţa închisă, păr
des şi negru ca pana corbului, nas coroiat într-o
formă orientală… o frunte înaltă, lată în rădăcină şi strâmtându-se în partea superioară.”
B. P. Hasdeu. Chipul lui Ioan Vodă. „… cursul apei fu schimbat şi canalizat în
profitul tronului astfel, încât pâraiele cele
împrăştiate, numeroase şi umflate, se reduse
deodată la proporţiile unui singur fluviu de aur.”
B. P. Hasdeu. Chipul lui Ioan Vodă.
„… e român oricine voieşte şi simte
româneşte.”
B. P. Hasdeu. Chipul lui Ioan Vodă. „Dar nu fu, nu este, nu poate fi nici o
penalitate destul de crudă pentru a corespunde cu
fapta unui vânzător de patrie!”
B. P. Hasdeu. Concepţii estetice. „… fondul şi forma sunt o spontanietate
indivizibilă a oricărei concepţiuni poetice.” („Lecca”)
B. P. Hasdeu. Concepţii estetice. „Un romancier adevărat, un Dickens, un
Balzac, un Thackerey, nu face altceva în privinţa
realităţii celei concrete decât ceea ce face algebra
în privinţa aritmeticii.” („Fondul basmului”)
B. P. Hasdeu. Concepţii estetice. „Adevăratul poet, un Shakespeare un Goethe
un Schiller un Victor Hugo nu se gândeşte la
sine însuşi, el repercută şi reproduce într-o
minunată prismă durerile altora, suferă
suferinţele aproapelui, uşurează chinurile
neamului omenesc asumându-şi chintesenţa lor,
este un martir al altruismului.”
(„Lecca”)
B. P. Hasdeu. Concepţii estetice. „Un romanist, un poet, un istoric sunt
portretiştii societăţii: vinovaţi-s ei oare zugrăvind-
o aşa cum este?” („Apărarea redactorului”)
B. P. Hasdeu. Concepţii estetice. „Vreţi a aprofunda caracterul unui popor,
studiaţi poezia sa naţională.”
B. P. Hasdeu. Concepţii estetice.
„Baladele şi doinele noastre naţionale sunt
nişte lacrimi cristalizate, în care s-a eternizat, ca
strălucite palaturi de basalt, toată viaţa intimă a
poporului român, aspiraţiile, suferinţele,
desnădăjduirile şi speranţele sale.”
B. P. Hasdeu. Concepţii estetice. „Precum fără raţie nu poate fi filosofia, aşa
fără imaginaţie n-ar putea fi poezia.” („Mişcarea literelor în Ieşi”)
M. Kogălniceanu
M. Kogălniceanu. „Dacia literară” „Dorul imitaţiei s-au făcut la noi o manie
primejdioasă, pentru că omoară în noi duhul
naţional...”
„Traducţiile însă nu fac o literatură.”
M. Kogălniceanu. „Dacia literară” „Critica noastră va fi nepărtinitoare: vom critica
cartea, iar nu persoana.”
M. Kogălniceanu. „Dacia literară” „În sfârşit, ţălul nostru este realizarea dorinţei
ca românii să aibă o limbă şi o literatură comună
pentru toţi.”
M. Kogălniceanu. „Dacia literară” „Istoria noastră are destule fapte, frumoasele
noastre ţări sunt destul de mari, obiceiurile
noastre sunt destul de pitoreşti şi poetice, pentru
ca să putem găsi şi la noi sugeturi de scris.”
M. Kogălniceanu. Folclorul. „Dar ceea ce formează sâmburile poeziei
noastre naţionale sânt baladele şi cântecele
populare”.
M. Kogălniceanu. Patriotismul. „Istoria trebuie să fie, şi a fost totdeauna,
cartea de căpetenie a popoarelor şi a fiecărui
om îndeosebi.”
„Cuvânt introductiv…”
M. Kogălniceanu. Patriotismul. „Eu privesc ca Patria mea toată acea întindere
de loc unde se vorbeşte româneşte.”
M. Kogălniceanu. Patriotismul. „Începutul nostru ni s-au tăgăduit, numele ni
s-au prefăcut, pământul ni s-au sfâşiat,
drepturile ni s-au călcat în picioare numai
pentru că n-am avut conştiinţa naţionalităţii
noastre.”
N. Labiş
N. Labiş. Creaţia literară. „Poezia lui Nicolae Labiş prezintă buzduganul
unei noi generaţii.” E. Simion
N. Labiş. Creaţia literară. „Nicolae Labiş este poet al timpului
revoluţionar.” T. Vianu
N. Labiş. „Moartea căprioarei” „Fugind după stele, copii se izbesc de lume.” M. Voiculescu
T. Maiorescu
T. Maiorescu. Creaţia. „Critica, fie şi amară, numai să fie dreapta, este
un element neapărat al susţinerii şi propăşirii
noastre.”
T. Maiorescu. Creaţia. „Subiectul poeziilor, impresiunile lirice,
pasiunile omeneşti, frumuseţile naturii sunt
aceleaşi de când lumea; nouă însă şi totdeauna
variată este încorporarea lor în artă…” („O cercetare critică…”, (1867)
T. Maiorescu. Concepţii despre limbă. „Limba… este un product necesar şi instinctiv al
naţiunii şi individul nu o poate niciodată modifica
după raţiunea sa izolată”.
T.Maiorescu. Ortografia. Anul 1866:
Eliminarea literelor âe, oe =e, y, ph, th, k,
qu, (excepţie - cuvintele străine)
2. Scrierea cu ch, gh.
„ea” „oa” în loc de „e” şi „o”;
3. Introducerea literelor „ş”, „ţ”, „î”, „ă”.
(preluate de la P. Maior)
T. Maiorescu. Ortografia. Anul 1879:
1. Eliminarea lui y, ph, th, gh, gu, k,.
2. Scrierea cu ch, gh, ş, ţ.
3. Î - la început, â – în interiorul cuvântului.
4. Păstrarea lui ŭ (scurt).
5. Eliminarea consoanelor duble.
T. Maiorescu. Ortografia. Anul 1904:
1. Eliminarea lui d (dz). (dzic – zic)
2. Scrierea diftongilor ea, oa, (în loc de e, o).
3. Scrierea cu î din i
(Excepţie: când e precedat de “c”, ”g” şi în
cuvintele român, România ); ( până în 1953).
A. Mateevici
A. Mateevici. Biografia. „Da, suntem moldoveni, fii ai vechei Moldove,
însă facem parte din marele trup al
românismului.”
(1917. Congresul învăţătorilor.)
A. Mateevici. Biografia. „Trebuie să ştim de unde ne tragem, căci altfel
suntem nişte nenorociţi rătăciţi. Trebuie să ştim
că suntem români… Aceasta trebuie să le-o
spunem şi copiilor şi tuturor celor neluminaţi.
Să-i luminăm pe toţi cu lumina dreaptă.”
(1917. Congresul învăţătorilor.)
A. Mateevici. Creaţia literară. „…ar fi fost un poet mare dacă trăia.” (G. Călinescu)
A. Mateevici. Creaţia literară. „Numai Eminescu a mai putut să scoată atâta mireasmă din ritmurile poporane.” (G. Călinescu)
A. Mateevici. „Limba noastră” „Mă gândesc la o poezie despre limba noastră.
Poeziile lui Sion şi Coşbuc îmi par cam
sărăcăcioase în conţinut că să poată fi privite
drept o cântare a limbii noastre.” (Dintr-o scrisoare de pe front)
A. Mateevici. „Limba noastră” „N-avem două limbi şi două literaturi, ci numai
una, aceeaşi ca ceea de peste Prut. Noi trebuie să
