Vă îmbrățișez cu drag

Dragii mei,

Vă mulțumesc că ați primit-o pe Ela în mijlocul vostru. Sper să ajungă și în inimile voastre, cu tot cu prietenii ei imaginari. Dacă o veți face, șoricelul o să vă conducă spre o bibliotecă, acolo unde se adună toate cărțile la taifas, pisica o să vă toarcă la ureche versuri, elefantul o să vă care în spate atunci când ghiozdanul este prea greu, iar peștele o să vă învețe cât de importante sunt și tăcerile. Pentru că tăcerea noastră lasă loc cuvintelor celorlalți să existe. Și doar așa putem să aflăm noi oameni, noi prieteni și noi cuvinte.

Cuvintele sunt importante. Cu ajutorul lor spunem cînd ne este foame, când vrem o jucărie nouă, cu ele putem să ne certăm prietenii că nu au fost destul de buni cu noi. Cuvintele sunt puternice. Cu ele putem să ridicăm un om de jos, dar tot ele,nestăpânite, pot să rănească pentru totdeauna.

Cred însă că tăcerile sunt și mai importante. Pentru că ele lasă cuvintele să se odihnească în noi, să se gândească și să-și găsească forma perfecta.

Poate că ar trebui să facem o materie care să se numească: Tăcere. La ora de Tăcere, liniștiți, am sta unii lângă alții, cu geamurile deschise și am asculta cum se învârte lumea.

Cred că am descoperi bucuroși că Universul nu se sfârșește în vârful nasului nostru, ci departe, atât de departe, că stele și planete se învârt de milioane de ani fără să obosească vreun pic, că păsările nu ciripesc toate la fel și că nota mica luată la o materie nu înseamnă sfârșitul lumii. Am descoperi că putem fi tot ceea ce ne imaginăm și că poate chiar în ziua aia este momentul potrivit pentru a face ceva grozav.

Vă îmbrățișez cu drag,

Victoria Pătrașcu