Vaccinu nu vindeca o infectie deja existenta

Dominantă de apă

Pulsatilla

apă (urina conţine mucus) şi aer.

Revendică susţinere, protecţie.

- Nesiguranţă, nevoia de sprijin / suport, schimbătoare, vrea să fie susţinută / băgată în seamă, să te ocupi de ea, să i se acorde permanent atenţie  un moment dacă nu se concentrează, a şi scăpat urina;

- nu îşi controlează emoţiile, le lasă să se manifeste  nu poate să ţină urina, urina curge liber;

- plânge imediat, din orice  nevoie intensă de micţiune, apărută brusc;

- îşi doreşte consolare, la cea mai mică emoţie plânge  nevoia imperioasă de micţiune apare chiar şi atunci când numai o picătură s-a acumulat în vezica urinară;

- plânge mult  evacuează o cantitate mare de urină;

- ameliorată când plânge, agravată dacă trebuie să-şi reprime emoţiile, dacă nu poate să plângă  durerea sporeşte de la o clipă la alta atunci când se abţine să urineze;

- agravare:

 dacă nu se poate exterioriza, atunci când se acumulează reziduuri emoţionale / energetice  agravare înainte de menstruaţie sau la suprimarea menstruaţiei;

 dacă nu este consolată, nu i se arată căldură sufletească, dacă este tratată cu răceală şi nu i se acordă adăpost / protecţie  agravare expunere la vreme rece şi umedă, dacă prinde umezeală la picioare, dacă răceşte;

 când se amplifică sentimentul de vulnerabilitate  agravare când stă întinsă pe spate;

 agravare la mers;

Dureri ascuţite apar mai ales după micţiune. Patologia este localizată la nivelul colului vezicii, vezicii, uretrei. urina: hematurică.

Sarsaparilla

Sarsaparilla este unul dintre cele mai importante remedii specifice pentru tractul urinar. Practic este cel mai bun remediu de care dispunem pentru cistita simplă necomplicată şi, de asemenea, este util şi în boli mai severe ale aparatului urinar. Cistită. Pielonefrită. Hematurie. Calculi renali sau vezicali.

Mental de tip apă: Kent descrie o stare de slăbiciune, apatie, torpoare.

Componenta de apă: depresie, tristeţe, deznădejde, mergând până la disperare, proastă dispoziţie, care o face ursuză – are tendinţa de a compensa prin activitate, dar nu este capabilă de efort fizic	micţiune abundentă, evacuează o cantitate mare de urină
Ataşament	retenţie de urină
pentru ea fiecare ceartă este o ameninţare pentru relaţia însăşi – se teme că fiecare ceartă este sfârşitul relaţiei	cu durere intensă, ca o arsură, lasfârşitul micţiunii; durerea survine la eliminarea ultimelor picături de urină

 

Pe lângă aspectele mentale de tip apă: Clarke menţionează însă şi aspecte de:

F o c	irascibilitate şi susceptibilitate	senzaţie de arsură; hematurie; urina: cu sediment roşiatic; ultimele picături evacuate sunt amestecate cu sânge;
a e r		evacuează aer odată cu urina – fistulă
	anxietate, teamă că relaţia s-ar putea încheia privând-o de căldura afectivă;	în timpul micţiunii, are frisoane care pornesc de la nivelul vezicii urinare, răspândindu-se în tot corpul; ag. vreme rece şi umedă
	nerăbdare, instabilitate temperamentală – îşi schimbă repede dispoziţia	nevoia frecventă de a urina

 

Simptomele apar: când necesitatea de a urina devine imperioasă, provocând dureri; la sfârşitul micţiunii. Agravareînainte de şi în timpul menstruaţiei. Patologia este localizată: la nivelul vezicii urinare şi a colului vezicii urinare; rinichiului drept. Sarsaparilla trebuie avută în vedere când principalul simptom este durerea la sfârşitul micţiunii.

Equisetum

apă  ataşament  acumulare, retenţie:

- are frecvent dorinţa de a urina, cu eliminarea unei mari cantităţi de urină;

- Urina: închisă la culoare, uneori conţine mucus;

- se simte mai bine/ameliorare când vezica este plină:

 * dorinţa de micţiune creşte în paralel cu golirea vezicii. Dorinţa de micţiune este cu atât mai mare cu cât volumul de urină din vezică este mai mic – este mai presantă când vezica urinară este aproape goală;

 când este ceva mai multă urină, senzaţia este mai puţin presantă, iar disuria este mai puţin pronunţată;

 senzaţia permanentă că vezica este plină în timpul sarcinii, neameliorată după micţiune;

- nu se simte bine când vezica este goală:

 durere şi senzaţie de plin la nivelul vezicii, chiar şi după golirea acesteia / chiar şi atunci când sunt doar câteva picături de urină în vezica urinară;

 nevoia este resimţită şi după ce micţiunea s-a încheiat;

 simptomele apar în timpul sau la sfârşitul micţiunii; durere la sfârşitul micţiunii (Sars);

 Cistită. Enurezis.

Sepia

Tracasare  revendică dreptul la repaus/relaxare.

Nevoia de dinamism/activitate  devine excesivă: se implică în prea multe activităţi, se angajează să facă prea multe (agravare după prima parte a zilei: 2(3)-4(5) p.m.) (Sep: mişcare activă, contracţie dinamică; exerciţiile dinamice, ritmice o înviorează  deplasare, mişcare, ameliorare la efort fizic intens, orice formă de activitate ≠ Nux-v: încordare, contracţie statică  sedentarism)  tracasată  dorinţa de repaus/relaxare (de a fi lăsată în pace) 

              ameliorare seara;

              * aversiune pentru companie; * ameliorată când este singură; alteori îi este groază să rămână complet singură;

              degenerează în stagnare şi atonie:

- fizic: laxitatea ţesuturilor, a musculaturii netede, ţesuturi flasce, hipotone 

    constipaţie (de obicei fără senzaţie de defecaţie);

    stază venoasă, insuficienţă venoasă cronică, varice;

    slăbirea planşeului pelvin cu prolaps genital, incontinenţă urinară (polakiurie, micţiune imperioasă) la efort,tuse, râs, strănut, agravare în timpul menstruaţiei.

- emoţional: insensibilă, dură, indiferentă, deprimată, neimplicare, nepăsare, pierderea dorinţei sexuale;

 orice solicitare este o povară, copleşită de prea multă treabă 

senzaţie de presiune înainte de micţiune; trebuie să se grăbească la toaletă;

senzaţie perineală de presiune în jos;

 iritabilă, se enervează, nu se mai stăpâneşte, ţipă  nevoie imperioasă de micţiune frecventă sau apărută brusc;

 mânioasă, sarcastică, tăioasă  sindrom de vezică iritabilă, cistită recidivantă, cu sediment urinar roşu-închis sau sanguinolent;

 când ceva/cineva o deranjează, la orice solicitare, aruncă celorlalţi în faţă adevăruri dureroase, cuvinte usturătoare, după care adesea este cuprinsă de remuşcare, se simte vinovată  Plânge fără să vrea şi fără să ştie de ce  incontinenţă urinară, enurezis;

- mental: lentoare, opacitate  urina: este din ce în ce mai tulbure pe măsură ce se evacuează.

partea stângă.

Agravare: rece (friguroasă), contact sexual, dacă are frecvent relaţii sexuale, tulburări hormonale (înainte de sau după menstruaţie, periodicitate de 28 de zile, în timpul gravidităţii, pierderea unei sarcini, avort, menopauză) sau sexuale.

Natrum carbonicum

apă mascând focul: aparent sunt blânzi, rafinaţi, altruişti (veseli), dar adevărul apare la urmă: aversiunea (inexplicabilă – alergii alimentare; mai ales la lapte) faţă de anumite persoane / companie 

    durere şi arsură la sfârşitul micţiunii;

    fisuri sau iritaţii uretrale / la nivelul meatului uretral, cu senzaţia de arsură şi înţepături

nu îi place să se deschidă către ceilalţi, preferă să fie singur, timid, ag. de soare).

Persoană dificilă, complicată, greu de mulţumit, în ciuda aparenţei blânde, căreia nu îi plac schimbările, ataşată de un status quo 

              simptome persistente (cistită recidivantă, sindrom de vezică iritabilă);

              sensibilă atât la cald cât şi la rece, interval îngust al limitelor de confort; sensibilă la muzică; plânge (incontinenţă urinară?) şi devine melancolic, când ascultă muzică; preferă intenţionat piese triste;

              agravare la schimbarea vremii, furtună;

Rhus toxicodendron

Pământ: rigiditatea / înţepeneala  morocănos şi depresiv. rigiditate, fixitate mentală, tulburări obsesiv-compulsive, ritualuri, superstiţii, idei fixe.

cistită cu retenţie de urină dureroasă; agravare în timpul erecţiilor;

Agravare la nemişcare, dacă întârzie / amână micţiunea mult timp, după ce încetează mişcarea / efortul fizic, trebuie să se mişte permanent  agitaţie, se mişcă pentru a ameliora durerea.

Agravare la rece, dacă prinde umezeală la picioare, după expunere la frig, dacă răceşte.

Dulcamara

În majoritatea relaţiilor:

apa / umezeala	Ataşamentul	Constituie fondul şi frâna
focul / căldura	Iubirea	constituie dinamismul

La Dulcamara, ataşamentul se referă mai ales la relaţiile familiale (anxietate legată de familie, dominatoare, încăpăţânată, încordată, tensionată, pe punctul de a izbucni mânioasă, implicată în probleme de familie – FOC; toată consultaţia se consumă în jurul discuţiilor legate de controversele de familie):

Anotimpurile unei relaţii:

- primăvara (începutul idilic / roz; căldura sufletească este doar o promisiune);

- vara (căldura sufletească plenară, pasiunea, momentele cele mai bune, de activitate);

- toamna (căldura alternează cu răceala, se culeg / ies la iveală roadele – de multe ori certuri; vremea devine alternantă – schimbarea vremii mai ales când zilele calde sunt urmate de seri reci = certuri; ag. vreme rece (disensiuni, răceală sufletească), umedă / ataşament, toamna – spre sfârşitul unei relaţii iubirea / căldura scade dar ataşamentul / umezeala sporeşte);

- iarna (despărţirea definitivă – răceala devine permanentă).

Simte nevoia să-şi manifeste nemulţumirile:

- neexprimarea lor este dureroasă (cistită cu retenţie de urină dureroasă);

- cu atât mai mult când există răceală sufletească (durerea şi necesitatea imperioasă de a urina sunt mult accentuate atunci când îi este frig, când răceşte, când are frisoane).

Dominantă de foc

- disurie  Cantharis;

- răceală  Camphora;

- distrucţii  Kreosotum;

Cantharis

foc. Iritare, mânie, furie.

Cistită (de la uşoară până la severă) cu tenesme şi disurie importantă; uretrită, pielonefrită.

Senzaţie intensă de arsură înainte, după, dar mai ales în timpul micţiunii: „fiecare picătură care trece pare să fie apă clocotită”.

Cistită hemoragică. Urina cu cheaguri mari de sânge.

Urinează involuntar sau scapă urina după micţiune, agravare: când are cistită, în timpul menstruaţiei.

Dureri îngrozitoare la nivelul vezicii, colului vezicii şi uretrei, ameliorate temporar după micţiune. Pacienta ţipă de durere în timp ce urinează.

Iritabilitate extremă, nu se poate stăpâni deloc  senzaţie imperioasă de micţiune la acumularea unei cantităţiinfime de urină în vezică: nevoia de micţiune apare la fiecare 2-3 minute, dar nu poate evacua decât câteva picături de urină. Simte că dacă şi-ar putea goli complet vezica ar putea găsi alinare.

Senzaţie voluptuoasă în timpul infecţiei; iritaţia îi declanşează excitaţie sexuală, cu erecţii violente, dureroase.

Urină excoriantă, chiar şi organele genitale externe sunt iritate („opărite”).

Agravare: când bea, când aude apă curgând, când are erecţii, în timpul contactului sexual, în timpul ejaculării.

Ameliorare: aplicaţii reci, după ce urina a fost evacuată complet.

Simptomele apar înainte de, în timpul şi la sfârşitul micţiunii.

Durerea poate să înceapă după ce au fost evacuate câteva picături.

Patologia poate fi localizată la orice nivel al tractului urinar.

Mental: este înnebunit(ă) de durere; îi vine să se tragă de organele genitale externe sau chiar să se masturbeze.

Pielonefrită: dureri îngrozitoare la nivelul rinichilor, iradiind spre vezica urinară; agravare: la mişcare, când apare senzaţia de micţiune, la atingere sau la zdruncinături; urina devine hematurică la scurt timp după debutul simptomelor, uneori pacienta evacuează sânge curat.

Cantharis trebuie avut în vedere atunci când pe primul plan se află durerea.

Camphora

Senzaţie de presiune şi spasm la nivelul vezicii urinare.

Cistită cu disurie, senzaţie de arsură uretrală în timpul micţiunii. Pielonefrită.

Nevoie bruscă de a urina deşi jetul de urină este subţire.

Simptomele apar în timpul micţiunii. urina: de culoare verde.

Adesea are acţiune complementară faţă de Cantharis şi finalizează cazul.

Principala indicaţie este efectul de răcire – răceala este un simptom constituţional de bază, în cazurile atât acute, cât şi cronice;

- pete reci localizate (Asar);

- senzaţie rece-dureroasă (are simultan senzaţie de rece şi de durere);

- colaps, mai ales asociat cu frisoane reci, răceală şi vitalitate mult scăzută, cu puls abia perceptibil.

- foarte friguros, tremură de frig, dar nu suportă să fie acoperit (Carb-v), doreşte să stea dezvelit, ba chiar poate dori băi reci ca gheaţa, care îl ameliorează; se acoperă când are febră; se descoperă imediat ce temperatura cutanată scade (pielea devine rece).

Kreosotum

Focul distructiv  miasma sifilitică agravare noaptea: senzaţie bruscă de micţiune, mai ales noaptea în pat, nu poate să se ridice din pat suficient de repede şi se scapă în pat).

Iritabil şi ţâfnos – când este tratat cu răceală, izbucneşte fără să se poată stăpâni  micţiune involuntară, agravare dacă introduce mâinile în apă rece.

Excoriaţii, inflamaţie a mucoaselor cu infecţie purulentă ce determină friabilitate tisulară şi sângerare. Miros puternic, neplăcut, fetid. Arsură sau mâncărime vulvară foarte intensă în timp ce urinează.

Urina: cu miros respingător, brună sau hematurică, iritantă, corozivă.

Inflamaţie acută

- fierbinţeală pulsatilă  Belladona;

- inflamaţie determinând acumulare de apă  Apis;

- constricţie şi hemoragie  Cactus;

- hipersensibilitate, distrugere  Mercurius corrosivus;

Belladona

Inflamaţia acută, bruscă (Canth – iritare).

Fierbinţeală, zvâcniri, roşeaţă.

Inflamarea bruscă a rinichilor sau vezicii urinare cu febră înaltă.

Nevoie imperioasă de a urina apărută brusc. Are tenesme şi se forţează să urineze. Senzaţie spastică de strângere la nivelul colului vezicii urinare.

Agravare la zdruncinături: tuse, când se împiedică, când păşeşte greşit, călătorie în mijloace de transport.

Localizarea patologiei: mai ales rinichiul drept şi colul vezicii urinare.

Urina: pare fierbinte; hematurică, conţine cheaguri de sânge.

Apis

Focul (inflamaţia) care reţine apa:

- inflamaţie  oligurie, edem, anasarcă; după remediu se reia fluxul urinar; retenţie de urină, mai ales la nou-născuţi; glomerulonefrită;

- arsură / înţepătură (foc), mai ales la începutul micţiunii, ca şi cum ar vrea să prevină evacuarea urinei (apei);

- cistită cu nevoie imperioasă de micţiune frecventă, dureroasă (simptom nespecific, caracteristic bolii, nu remediului), mai ales înainte de menstruaţie; pielonefrită;

- Agravare înainte de menstruaţie (înainte de declanşarea fluxului;

- Agravare la căldură, mai ales căldură aplicată local. Ameliorare la rece.

Simptomele apar înainte de, la începutul, în timpul, după micţiune.

Localizarea patologiei: colul vezicii urinare, rinichi.

Cactus

- constricţie (dureri constrictive insuportabile la nivelul vezicii urinare, adesea cu retenţie spastică de urină cu dureri spastice / crampe insuportabile);

- hemoragie (cistită hemoragică, evacuarea dureroasă de cheaguri de sânge).

Colici ureterale cu litiază, sânge sau cheaguri de sânge în urină.

Mercurius corrosivus

Hipersensibilitate, distrugere  miasmă luetică (agravare noaptea).

Hipersensibilitate:

- micţiunile sunt frecvente şi foarte dureroase (atât de dureroase, încât transpiraţia i se scurge în picături mari);

- cistită cu nevoie imperioasă de a urina, disurie, senzaţie intensă de arsură la nivelul uretrei şi al vezicii urinare, adesea neameliorată după evacuare;

- nevoia permanentă de a urina, cu sentimentul că nu îi va trece niciodată; urina este evacuată picătură cu picătură;

- tenesme severe;

URINA: sânge şi mucus în timpul şi la sfârşitul micţiunii. Verzuie.

Seamănă cu Merc-sol, dar intensitate deosebită a tenesmelor şi a manifestărilor ulcerative, excoriante. Secreţii iritante, excoriante: secreţie groasă, verzuie.

Terebinthina

Foc distructiv (diateză luetică). Seamănă cu Kreos prin:

- tendinţa corozivă;

- senzaţiile de arsură la nivelul organului afectat;

- predispoziţia la hemoragii la nivelul tractului urogenital (specificitate: Kreos – genital; Tereb – urinar).

Este utilă afecţiuni urinare (nefrită, infecţii severe ale tractului urinar, inclusiv pielonefrită) însoţite de simptomul cheie caracteristic: urina foarte închisă la culoare, fumurie, prin hematurie masivă (cistită hemoragică), urină cu miros de violete.

Pielonefrită: arsură în regiunea rinichilor (mai ales rinichiul drept) şi prostraţie.

Arsură şi tenesme în timp ce urinează; durerile iradiază ascendent, spre rinichi.

Uretrită cu senzaţie intensă de arsură; secreţie uretrală cronică.

Ameliorare în repaus, în timpul micţiunii. Agravare la plimbare în aer liber.

Inflamaţie cronică (probabil sindrom de vezică iritabilă)

Hydrophobinum

Infecţii urinare. Sindrom de vezică iritabilă.

Arsură/mâncărime în vezica / uretră după micţiune.

Necesitate imperioasă de a urina/micţiune involuntară când aude/atinge/vede apă.

Tuberculinum

Sindrom de vezică iritabilă („cistită cronică”)

Schimbător  agravare la schimbarea vremii;

Nerăbdare  durere dacă amână micţiunea fie şi numai foarte puţin.

Populs tremuloides

Sindrom de vezică iritabilă: sindrom urinar jos persistent după un episod acut (unei cistite secundare unei sarcini, unei intervenţii chirurgicale, unei afecţiuni prostatice).

Piurie. Disurie şi tenesme. Caracteristică: durere retropubiană la sfârşitul micţiunii.

Natrum carbonicum

Sepia

Sicoză – vizează mai degrabă patologia genitală, decât urinară

Când simptomele seamănă mai mult a uretrită decât a cistită, ne gândim la remediile care vizează preponderent patologia genitală:

Două sunt mari policreste, puternic antimiasmatice:

- Fire puternică, deschisă, liberă, necenzurată, extremistă: Medorrhinum;

- Fire slabă, ascunsă, complexată: Thuja;

Medorrhinum

Expresia tipică a sicozei: manifestare către exterior, proliferare în exterior, invadare a exteriorului, înstăpânire asupra exteriorului, dobândire, acumulare, posesiune, să aibă cât mai mult – ceea ce se reflectă în impulsul sexual excesiv. cât mai multe relaţii, experienţe, senzaţii (droguri, alcool).

Sexualitatea excesivă  boli venerice: Uretrită nespecifică.

Consideră că i se cuvine, că este dreptul lui să aibă cât mai mult  boli urinare: Nefrită. Cistită recidivantă. Episoade repetate de cistită care debutează la scurt timp după începerea unei noi relaţii sexuale. Durere la nivelul colului vezicii urinare la sfârşitul micţiunii. Durere renală ameliorată după micţiune. Senzaţie frecventă de micţiune noaptea şi în timpul menstruaţiei.

Thuja

Prescrierea remediului se bazează pe

 probleme genitale şi/sau istoric de uretrită suprimată;

 tabloul psihic: Fragilitate a imaginii despre sine  orice o poate sfărâma  îşi ascunde adevărata înfăţişare 

    personalitate disociată: Jetul urinar se bifurcă.

    manifestări care-l trădează 

         leziuni cutanate care ies în relief  veruci, papiloame, condiloame, polipi suprimaţi sau nu; Veruci, tumori cutanate pe faţă şi pe pleoape. Urcioare.

         miros neplăcut;

Transpiră pe părţile neacoperite. *- Transpiraţia este uleioasă cu miros dulceag sau respingător.

Picioarele cu transpiraţie excesivă şi urât mirositoare.

Urina cu miros dulce, respingător.

Faţa grasă sau uleioasă.

         afinitate/repulsie pentru ceea ce are un miros neplăcut: ceapă, usturoi.

    Se corelează cu tendinţa pe care o au mulţi dintre cei care au avut boli venerice de a ascunde aceasta. Cea mai frecventă, până în urmă cu câteva deceni, era gonoreea  multe simptome nespecifice de gonoree (patologia este mai degrabă genitală decât urinară):

 acută – uretrită acută: Senzaţie de micţiune imperioasă apărută brusc, dureroasă; durere tăioasă după micţiune;

 sindrom de vezică iritabilă (simptome de tip cistitic persistente, urmând sau nu după un episod de cistită acută, dar fără semne obiective de infecţie/inflamaţie urinară);

 complicată: artrită gonococică;

 sechelară: Istoric de gonoree (stricturi uretrale);

 urina: miros dulce, respingător. Spumoasă.

 Istoric de reacţii adverse postvaccinale. Cistită cronică ori interstiţială. Uretrită.

Două sunt remedii mici-medii, specifice:

Clematis

Uretrită – induraţii sau stricturi uretrale cu arsură violentă la evacuarea ultimelor picături de urină.

Cistită:

 arsură chiar la începutul micţiunii, după care evacuarea este nedureroasă; arsură la începutul şi la sfârşitul micţiunii;

 nevoie de micţiune bruscă, dureroasă – trebuie să se grăbească să urineze;

 micţiune incompletă sau întreruptă brusc;

 micţiune involuntară; urina continuă să se scurgă involuntar după încheierea micţiunii.

Cannabis sativa

Cistită secundară unei uretrite acute (gonoree). Uretrită. Cistită.

Durere şi spasm la nivelul colului vezicii urinare la sfârşitul micţiunii.

Uretra: inflamată, dureroasă. Agravare la: atingere, presiune, când merge cu picioarele strânse laolaltă (în timpul mersului îndepărtează picioarele unul de celălalt). Secreţie uretrală (groasă, gălbuie) cu iritaţie şi edem. Stricturi uretrale.

Meatul: iritat, inflamat, tumefiat; arsură / usturime (mai ales la evacuarea ultimelor picături); presiune (ca şi cum ar vrea să iasă ceva în afară) atunci când se forţează să urineze. În timpul micţiunii, durerea iradiază retrograd, de la meat spre vezica urinară.

Trebuie să aştepte mult până când începe să urineze. Micţiunea este întreruptă. Închidere spastică a sfincterului urinar în timpul micţiunii cu întreruperea jetului de urină.

Cistită cu senzaţie de arsură în timpul şi la sfârşitul micţiunii, durerea localizându-se cu precădere la nivelul uretreişi, încă şi mai specific, la nivelul meatului urinar.

Senzaţie de defecaţie în timpul micţiunii.

Erecţii dureroase, dureri în testicule.

Asemănare puternică cu Cannabis indica, dpv mental şi fizic. Manifestările confuzionale sunt mai puţin severe la Cannabis sativa, care acoperă o gamă mai largă de simptome urogenitale.

Cannabis indica

Arsură vezicală şi, mai ales, uretrală în timpul micţiunii.

Nevoie permanentă de micţiune, chiar după ce a urinat. Urina continuă să se scurgă după micţiune. Senzaţia că urina se scurge involuntar, chiar şi atunci când este uscat.

Istoric de gonoree suprimată medicamentos.

Dureri renale când râde.

Simptomele apar înainte, în timpul şi după micţiune.

Patologia este localizată la nivelul uretrei, meatului, vezicii, rinichilor.

Cistită cronică. Uretrită.