Vaccinu nu vindeca o infectie deja existenta

I - COPIII FRICOŞI

Ei sunt astfel, adesea, prin natura lor. Este vorba de hiperemotivi, de hipersensibili care se trezesc într-un mediu ostil pe care nu-l suportă. Adesea copii unici la părinţi sau supraprotejaţi de o mamă fricoasă şi ea, ei se găsesc confruntaţi cu violenţa. Asta se poate întâmpla încă de la sosirea lor în colectivitatea de copii, sau poate mai târziu, într-o clasă unde educatorul ţipă prea tare, se inervează din nimic, loveşte sau pedepseşte cu uşurinţă. Uneori aceste atitudini vin din partea unor grupuri de copii agresivi care practică devreme tirania sau bătaia de joc. În astfel de condiţii săracul de el, micuţul FRICOS este literalmente terorizat, într-atât încât nu mai poate să audă sau să reţină nimic din ce se spune şi din ce se face la şcoală. Acasă el se simte fericit.

Pentru a regăsi grupul de remedii care ar putea corespunde acestei stări, avem de comparat rubricile:

Ø URMARILE FRICII (fright complainte from, pag. 41)

Ø COPII HIPERSENSIBILI (Sensitive children, pag. 78)

Ø SENSIBILITATEA LA VIOLENTA (Sensitive rudeness, pag. 79)

Remediile care se regăsesc aici valorizate şi care ar putea fi adaptate acestor cazuri de copii, sunt:

ACONITUM, BELLADONNA, OPIUM, CALCAREA CARB., NATRUM MUR., PHOSPHORIC ACIDUM, PHOSPHORUS, PULSATILLA şi STAPHYSAGRIA.

Alegerea ce va fi făcută între ele depinde pe de o parte de modalităţile complementare ale fiecăruia şi mai ales de simptomele pe care le vom putea descoperi la copil, pe plan general sau local.
Vom prezenta acum caracteristicele şi indicaţiile esenţiale ale primelor trei remedii, pentru inceput de tratament, celelalte venind după ele, dacă va fi nevoie.
ACONITUM : are o frică îngrijorătoare, aproape fizică, care se citeşte pe faţa copilului; el are o frică de alţii aşa cum are frică de mulţime, de boală, de durere, de moarte. Sensibilitatea sa se manifestă deopotrivă şi la zgomot, muzică.
BELLADONNA: aduce în imagine mai ales lucrurile înfricoşetoare, răutatea oamenilor şi ferocitatea animalelor şi are o frică aşa de mare încât este gata să fugă de la şcoală (escape, pag. 39). Reacţia lui poate fi violentă, lovind şi urlând dacă frica lui e prea puternică.
OPIUM : este, din contră, fricosul paralizat. El îşi pierde toate resursele şi trece drept neinteligent deşi nu este aşa. Se retrage într-un colţ al curţii, privindu-şi colegii cum se joacă. El numai în somnul său poate participa, în vis sau sub formă de coşmaruri cu acţiuni violente.
CALCAREA CARBONICA : prezintă întrucâtva cam acelaşi gen de frică, întâlnită la BELLADONNA, şi vine după ea, dacă temperamentul friguros, transpirant şi indolent se regăseşte asociat cu frica.
NATRUM MURIATICUM : este copilul terorizat de şcoală pentru că a pierdut protecţia familială. El se crede abandonat, trădat de mama sa, ca şi când ea l-a împins într-un mediu ostil. Incapabil să-şi exprime frica sa, se repliază în el-însuşi şi nu vrea să spună nimic despre ce se petrece în clasă. Mai mult, încurajările sau sfaturile îl fac furios.
PHOSPHORIC ACIDUM : est cel care se situează cel mai aproape de depresia nervoasă şi de disperare. El cade într-o stare de indiferenţă faţă de tot, refuzând să se alimenteze. Acesta va fi remediul stărilor celor mai grave.
PHOSPHORUS : este cel care are cele mai multe frici, înafară de cea de şcoală. Paradoxal el are în acelaşi timp o teribilă frică de a fi singur, mai ales noaptea. In mod deosebit, el are frică de apă şi furtună. Este de asemenea hipersensibil, foarte afectuos: el are nevoie de dovezi de dragoste, fiind profund impresionat afectiv de mângâieri şi săruturi.
PULSATILLA : este fricosul care nu ştie decât să plângă. Pe toată durata şcolii, el rămâne plângăreţ într-un colţ. Şi-ar dori de bună seamă să se refugieze în braţele educatoarei sau profesoarei, pentru că ştie că numai acolo se simte bine, dar , nefiind acceptat, el nu ştie decât să plângă.
STAPHYSAGRIA : are frică să nu se abată asupra lui vreo pedeapsă sau mustrare pe care n-ar merita-o. A remarcat deja că profesorul este adesea nedrept şi se aşteaptă în mod constant să fie viitoarea victimă a unei sancţiuni imprevizibile. Această atitudine atrage după sine adesea, de altfel, necazurile de care se teme. El se descarcă, după programul de la clasă şi la el acasă, prin furii violente.

II - COPIII TIMIZI

Comportamentul lor este adesea foarte vecin cu cel al copiilor fricoşi la care ne-am referit, dar în realitate timidul are mai multă frică de el decât de alţii. Lui îi e frică de a fi remarcat, de a-şi bate joc de el şi mai ales de a lua cuvântul, chiar şi pentru lucrul simplu de a se ridica de pe loc dacă este întrebat. Se spune clasic că el nu participă în clasă. Şi-ar dori, de bună seamă, dar el este paralizat de sentimentul propriei sale incapacităţi. Îi lipseşte total încrederea în el. Temele făcute acasă sunt corecte, dar în clasă el nici nu poate nici nu mai ştie nimic să exprime.

In acest caz este vorba de o stare constituţională adesea moştenită de la unul din părinţi, deci greu de modificat. Cadrele didactice ale acestui tip de copii trebuie să aibă o mare doză de răbdare şi indulgenţă ca să scoată ceva din ei.
Medical, pentru a încerca să-i ajutăm, va trebui să căutăm un remediu printre cele ce se referă la rubricile:
Ø TIMIDITATE : (Timidity, pag. 80)

Ø LIPSĂ DE ÎNCREDERE ÎN SINE (Confidence, want of self, pag. 13)

Ø AVERSIUNE DE A RASPUNDE (Answer. Aversion, pag. 3)

Ø NU SUPORTĂ SĂ FIE PRIVIT (Looked at, cannot bear to, pag. 63)

Nu este de mirare să constatăm că majoritatea remediilor care convin frisoşilor pot fi date şi timizilor şi de aceea simptomele generale şi locale, particulare fiecărui caz, vor fi cele care vor determina prescripţia.
Nu vom mai reveni asupra remediilor fricoşilor, cele la care ne-am referit mai sus :
CALCAREA CARBONICA

NATRUM MURIATICUM

PHOSPHORUS

PHOSPHORIC ACIDUM

PULSATILLA

STAPHYSAGRIA

Ele sunt absolut indicate pentru timizi dacă şi celelalte simptome convin dar va trebui, poate, să preferăm anumite medicamente care sunt de asemenea foarte tipice acestor cazuri, cum ar fi :
BARYTA CARBONICA : care este timidul ireductibil, dar de asemenea şi puţin retardat pe plan intelectual care ştim că, de regulă, merge şi vorbeşte mai târziu . El are deci o conştienţă vagă asupra stării lui şi se ascunde efectiv în spatele profesorului sau a mobilierului din clasă. El caută protecţia dar şi afecţiunea adultului.
BARYTA MURIATICA : Are absolut acelaşi comportament şi aceiaşi întârziere mentală, dar, graţie componentei muriatice, el se arată mai introvertit, refuzând încurajările şi consolarea. El este cel care se duce mai degrabă pe sub mobilier decât spre educator.
LYCOPODIUM : este de asemenea un mare timid, dar el domonă mai bine frica să nu facă ceva rău. El se teme în special de tot ce e nou şi neaşteptat şi asta se traduce adesea prin inversări ale cuvintelor sau silabelor, când citeşte sau scrie. El se bâlbâie din cauza timidităţii, în timp ce este foarte capabil de a face totul bine atunci când este singur acasă
SILICEA : Este foarte vecin cu Lycopodium prin mentalitatea sa iar diferenţa va fi făcută mai mult pe baza simptomelor generale şi modalităţilor organice sau funcţionale decât pe cea a caracterului său.
ANACARDIUM : este dintre toate, cel care are cea mai mare lipsă de încredere în el. El crede atât de puţin că este capabil să facă o treabă bună, o dictare bună, încât cocoloşeşte ciorna pe motiv că ar avea avea greşeli pe care nu le făcuse de prima dată. O voinţă morbidă îl obligă să facă ceva rău pentru că este convins că el nu este capabil de a reuşi din prim moment.
RHUS TOXICODENDRON : Este timidul gesticulant, care ascunde emoţia sa sub forma unor comportamente bizare şi unor gesturi necontrolate. Dacă îl priveşti sau îl întrebi, este cuprins de mişcări involuntare fiind incapabil de a răspunde corect. În fapt el transpune într-o agitaţie motorie dezordinea din capul său.