Valentin Viteză a fost condamnat prin sentința penală din 0. 09. 2013 la an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 87 alin

Valentin Viteză a fost condamnat prin sentința penală din 30.09.2013 la 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 și anume faptul că a condus un autoturism pe drumurile publice având în sânge o alcoolemie peste limita legală.

În baza art. 71 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.

În baza art. 81 Cod penal, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei de 1 an închisoare pe un termen de încercare de 3 ani, stabilit în condițiile art. 82 Cod pen.

În baza art. 71 alin. 5 Cod pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

În fapt s-a reținut că în data de 01.09.2009 în jurul orelor 23, Valentin Viteză, aflându-se la volanul autoturismului marca Mecedes care circula pe direcția Turda – Cluj-Napoca, a efectuat o manevră de depășire a unui alt autovehicul moment în care a acroșat semiremorca acestuia, fapt ce a dus la răsturnarea în afara părții carosabile a autoturismului condus de Valentin Viteză. La fața locului în scurt timp a ajuns poliția și o unitate SMURD care a acordat îngrijiri medicale lui Valentin Viteză. Acesta a fost transportat la o unitate spitalicească și după investigațiile de rutină medicii au constata că nu prezintă leziuni ce pun în pericol viața acestuia și l-au externat.

Organele de poliție ajunse la fața locului l-au testat cu aparatul etilotestul la orele 00,08 rezultatul fiind de 1.06 mg/l alcool pur în aerul expirat.

La orele 01,30 și respectiv 02,30 i s-au recoltat două probe de sânge alcoolemia fiind de 1,70 gº/00 la prima probă de analiză toxicologică și respectiv 1,55 gº/00 la cea de a doua.

Prin rezoluția procurorului din 24.08.2010 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului pe considerentul că din rapoartele de expertiză, cu privire la calculul retroactiv al alcoolemiei la momentul conducerii autoturismului, există un dubiu cu privire la faptul că valoarea alcoolemiei ar fi peste limita legală. S-a apreciat astfel că fapta inculpatului constituie contravenție și s-a comunicat soluția către IPJ – Serviciul Poliției Rutiere. Ca atare, prin Procesul verbal de contravenție din data de 31.08.2010 s-a dispus sancţionarea inculpatului pentru contravenţia prevăzută de art. 102 alin. 3 lit. a din OUG 195/2002. Inculpatul nu a contestat procesul verbal de contravenţie şi a achitat jumătate din cuantumul amenzii aplicate în termen de 48 de ore.

Prin Ordonanța din 17.12.2010 a fost însă infirmată rezoluţia de scoatere de sub urmărire penală cu consecința redeschiderii dosarului.

Urmărirea penală a început la data de 07.01.2012 și a fost confirmată de procuror la data de 08.01.2012. Prezentarea materialului de urmărire penală a avut loc la data 02.06.2012.

Pentru determinarea alcoolemiei la momentul conducerii autoturismului în cauză s-au efectuat două rapoarte de expertiză. Din primul raport de expertiză a rezultat faptul că „calculul retroactiv efectuat pe baza valorilor alcoolemiilor stabilite la analiză, și raportat la alcoolemia teoretică rezultată din consumul de alcool declarat de inculpat cât și de intervalul de timp scurs între evenimentul rutier, o alcoolemie a inculpatului mai mare decât 0,80 gº/00, cu o valoare teoretică apropiată de 1,90 gº/00, alcoolemie care este consecința unui consum de alcool nedeclarat și nerecunoscut de învinuit”.

Din cel de al doilea raport de expertiză rezultă următoarele: „calculul retroactiv efectuat pe baza valorilor alcoolemiilor stabilite la analiză, la care s-a ținut cont de alcoolemia teoretică rezultată din consumul de alcool declarat de învinuit, de intervalul de timp scurs între evenimentul rutier și prima recoltare de sânge, prin coroborarea datelor din a doua variantă de consum de alcool cu valorile alcoolemiei stabilite la analiză și cu ceilalți factori implicați în cinetica alcoolului în organism – indică, pentru ora 23,55 o alcoolemie a inculpatului mai mică decât 0,80 gº/00, cu o valoare teoretică apropiată de 0,50 gº/00, numitul fiind, la ora evenimentului rutier în această variantă de date, în faza de absorbție a alcoolului în organism”.

Prima instanță a apreciat că între cele două variante de calcul retroactiv al alcoolemiei nu există neconcordanță deoarece experții au determinat valorile plecând de la date diferite. Astfel, rezultatul de 1,90 gº/00 din prima expertiză are la bază elemente obiective, respectiv valorile alcoolemiilor stabilite la analiză, faza toxicologică, intervalul de timp scurs între evenimentul rutier și prima recoltare de sânge. Consumul de alcool declarat de inculpat în această variantă (300 ml bere între orele 19:30-20:15) nu a influențat valorile alcoolemiilor stabilite în analiză, alcoolemia fiind metabolizată și eliminată până la ora evenimentului rutier.

În ceea ce privește rezultatul din cea de a doua expertiză, instanța a reținut faptul că acesta are la bază elemente subiective, îndoielnice, respectiv felul și cantitatea băuturilor alcoolice, intervalul de consum, care sunt indicate în mod arbitrar de inculpatul. Inițial, acesta a declarat că a consumat 300 ml bere. Ulterior, a declarat în fața procurorului de caz și un consum de 250 ml țuică de casă de 50º între orele 23,40-23,50. Instanța a reținut că inculpatul nu a putut să ofere o explicație plauzibilă cu privire la motivul pentru care consumul de alcool indicat în ultima declarație ar fi cel real. Această schimbare a declarației reprezintă mai degrabă o apărare ce are la bază faptul că absorbția este întârziată față de băuturile cu un grad de alcool mai scăzut.

Astfel, din moment ce pe parcursul cercetărilor inculpatul a avut o atitudine oscilantă în privința consumului de alcool consumat, verosimilitatea acestuia a fost pusă sub semnul întrebării. Instanța a reținut că nu poate fi acceptat ca alcoolemia să fie stabilită pe baza propriei declarații de consum de alcool, fiind evident că este vorba de o apărare pro causa.

Nemulțumit de soluția de condamnare, în data de 20 octombrie 2013 Valentin Viteză a dezumflat roțile autoturismului judecătorului Duru, cel care l-a condamnat în primă instanță. Autoturismul judecătorului era parcat în fața instanței. Din același motiv la 1 februarie 2014 a scris cu vopsea pe casa închiriată de judecător că ”Nimeni nu este mai presus de lege, nici măcar judecătorul Duru”.

Formulați acuzarea lui Valentin Viteză la data de 15 .05 2015.

Susțineți apărarea lui Valentin Viteză la data de 15. 05. 2015.