2. Ascultati acestea, voi batranilor, luati aminte, voi toti locuitorii tarii! Oare s-a mai intamplat asa in vremea voastra sau in zilele parintilor vostri?
3. Povestiti-le feciorilor vostri, iar ei feciorilor lor, iar aceia neamului care va veni dupa ei!
4. Ceea ce a ramas de la lacustele mici au mancat lacustele mari, si ceea ce a ramas de la cele mari au mancat cele zburatoare, si ceea ce a ramas de la cele zburatoare au prapadit stolurile de lacuste.
5. Desteptati-va, betivilor, si plangeti! Si voi, bautorilor de vin, tanguiti-va pentru vinul cel nou, caci vi s-a luat de la gura.
6. Caci un popor a navalit in tara mea, puternic si fara de numar; dintii lui ca dintii de leu, iar falcile, ca falcile de leoaica.
7. Pustiit-a via mea, iar smochinul meu mi l-a facut bucati; l-a jupuit de coaja si l-a trantit la pamant. Mladitele de vita au ramas albe.
8. Tanguieste-te ca o fecioara incinsa cu sac dupa barbatul din tineretea ei!
9. Prinosul si jertfa cu turnare nu mai sunt in templul Domnului! Preotii, slujitorii Domnului, sunt in mare jale.
10. Campul a ramas pustiu, tarina este plina de jale; graul nu mai este, mustul ajuns-a de ocara, iar untdelemn n-a ramas chiar nici un strop!
11. Plugarii sunt zapaciti, stapanii de vii se tanguiesc pentru grau si pentru orz, caci secerisul din tarini este pierdut.
12. Vita de vie este fara vlaga, smochinul tanjeste, rodiile de asemenea si finicii, merii si toti copacii de pe camp s-au uscat; ba mai mult, bucuria ajuns-a ocara pentru fiii oamenilor.
13. Incingeti-va si va tanguiti, voi preotilor, izbucniti in bocete, voi slujitori ai altarului! Intrati in templu si petreceti noaptea in sac de jale, voi slujitori ai lui Dumnezeu, caci prinosul si jertfa cu turnare au fost indepartate din templul Dumnezeului vostru!
14. Postiti post sfant, strangeti obste de praznuire, adunati pe batrani, pe toti locuitorii tarii in templul Dumnezeului vostru si strigati catre Domnul rugandu-L:
15. "O, ce zi! Caci aproape este ziua Domnului si vine ca o pustiire de la Cel Atotputernic.
16. Oare nu ni s-a luat hrana de sub ochii nostri, bucuria si veselia din templul Dumnezeului nostru?
17. Semintele s-au uscat sub bulgarii din brazda, granarele sunt goale, hambarele sunt fara nimic in ele, caci nu mai este grau.
18. Cum gem vitele! Cirezile de boi mugesc, caci nu afla nicaieri pasune; chiar si turmele de oi sunt in mare lipsa.
19. Catre Tine, Doamne, strig! Caci focul a mistuit toate pasunile pustiului si vapaia lui a dogorit toti copacii de pe camp.
20. Si fiarele campului zbiara catre tine, caci paraiele de apa au secat si focul a mistuit pasunile stepei".
CAPITOLUL 2 Pedeapsa, indemnarea la pocainta.
1. Sunati din trambita in Sion, strigati din rasputeri in muntele cel sfant al Meu, ca sa se cutremure toti locuitorii tarii! Caci vine ziua Domnului; iata ea este aproape;
2. O zi de intuneric si de bezna, zi cu nori si cu negura deasa. Precum zorile se revarsa pe deasupra muntilor, tot asa da navala un popor numeros si puternic, cum n-a mai fost niciodata si cum nu va mai fi dupa el pana in anii vremurilor celor mai indepartate.
3. Inaintea lui merge mistuind focul, iar dupa el arde vapaia. Pamantul este inaintea lui ca gradina raiului, iar dupa trecerea lui, pustiu infricosator, caci nimic nu scapa din fata lui.
4. Cum sunt caii, asa le este chipul lor; si ca sprinteni calareti, asa alearga.
5. Se aud ca un duruit de care de razboi, care se avanta in goana pe crestetul muntilor, ca paraitul flacarilor care mistuie o miriste, ca o ostire puternica asezata in linie de bataie.
6. Inaintea lui popoarele tremura de spaima, toate fetele ard ca vapaia.
7. Alearga ca niste viteji; ca razboinicii incercati se avanta peste ziduri; om dupa om isi urmeaza calea, fara ca vreunul sa se rataceasca.
8. Nimeni nu se imbranceste cu cel de alaturi, fiecare isi vede de drumul lui; printre sageti isi croiesc cale, fara ca nici unul sa rupa randul.
9. Dau navala in cetate, alearga pe deasupra zidurilor, patrund in case si intra pe ferestre ca furii.
10. Inaintea lor tremura pamantul, cerul se cutremura, soarele si luna se intuneca, iar stelele isi pierd stralucirea lor.
11. Dar Domnul Isi face auzit glasul in fruntea ostirilor Sale, caci intinsa foarte este tabara Lui si puternic este cel ce implineste poruncile Lui. Ziua Domnului este mare si infricosatoare foarte si cine va putea sta impotriva ei?
12. "Si acum, zice Domnul, intoarceti-va la Mine din toata inima voastra, cu postiri, cu plans si cu tanguire".
13. Sfasiati inimile si nu hainele voastre, si intoarceti-va catre Domnul Dumnezeul vostru, caci El este milostiv si indurat, incet la manie si mult Milostiv si-I pare rau de raul pe care l-a trimis asupra voastra.
14. O, de v-ati intoarce si v-ati pocai, ar ramane de pe urma voastra o binecuvantare, un prinos si o jertfa cu turnare pentru Domnul Dumnezeul vostru!
15. Sunati din trambita in Sion, gatiti postiri sfinte, praznuiti sarbatoarea cea pentru toti!
16. Adunati poporul, vestiti o adunare sfanta, strangeti laolalta pe batrani, aduceti copiii si pruncii care sug la san; sa iasa mirele din camara lui si mireasa din iatacul ei!
17. Intre tinda si altar sa planga preotii, slujitorii Domnului, si sa zica: "Milostiveste-Te, Doamne, catre poporul Tau si nu face de ocara mostenirea Ta ca sa-si bata joc de ea neamurile!" Pentru ce sa se spuna printre neamuri: "Unde este Dumnezeul lor?"
18. Dar Domnul este plin de zel pentru tara Sa si Se indura de poporul Sau.
19. Pentru aceasta a raspuns Domnul catre poporul Sau, graind: "Iata, Eu va voi trimite grau, must si untdelemn si va voi satura si nu va voi mai face de ocara printre neamuri!
20. Prapadul dusmanului de la miazanoapte il voi departa de la voi si-l voi izgoni inspre un tinut uscat si pustiu; capatul lui spre marea cea de la rasarit, iar sfarsitul la marea cea dinspre apus; si se va ridica din el duhoare si miros de starv va porni din el, caci a savarsit lucruri mari".
21. Nu te teme, tu tara, bucura-te si te veseleste, caci Domnul a facut lucruri mari!
22. Nu va temeti nici voi dobitoacele campului, caci au inverzit pasunile pustiului; caci pomii dau roadele lor; smochinul si vita de vie vor fi plini de roade.
23. Si voi locuitori ai Sionului, bucurati-va si va veseliti in Domnul Dumnezeul vostru, caci El v-a dat pe Invatatorul dreptatii; si v-a mai trimis si ploaie, ploaie timpurie si tarzie, ca odinioara.
24. Si ariile se vor umple de grau; iar teascurile vor da peste margini de must si de untdelemn.
25. Si va voi da ani de belsug in locul anilor in care au mancat lacustele mici, cele mari, cele zburatoare si stolurile de lacuste, marea Mea ostire pe care am trimis-o impotriva voastra.
26. Si veti manca din destul si va veti satura si veti preaslavi numele Domnului Dumnezeului vostru, Care a facut cu voi lucruri minunate. Si poporul Meu nu se va rusina in veci de veci!
27. Atunci va veti da seama ca Eu sunt in mijlocul lui Israel si ca Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru si nu este altul, iar poporul Meu nu va mai fi niciodata de ocara!
CAPITOLUL 3 Fagaduinta mantuirii.
l. Dar dupa aceea, varsa-voi Duhul Meu peste tot trupul, si fiii si fiicele voastre vor profeti, batranii vostri visuri vor visa iar tinerii vostri vedenii vor vedea.
2. Chiar si peste robi si peste roabe voi varsa Duhul Meu.
3. Si va voi arata semne minunate in cer si pe pamant: sange, foc si stalpi de fum;
4. Soarele se va intuneca si luna va fi rosie ca sangele, inainte de venirea zilei celei mari si infricosatoare a Domnului.
5. Si oricine va chema numele Domnului se va izbavi, caci in muntele Sionului si in Ierusalim va fi mantuirea, precum a zis Domnul; si intre cei mantuiti, numai cei ce cheama pe Domnul.
CAPITOLUL 4 Judecata impotriva neamurilor si fagaduinta pentru Iuda.
l. Caci iata in zilele acelea si in vremea aceea, cand voi intoarce pe Iuda si pe Ierusalim din robie,
2. Aduna-voi toate popoarele si le voi cobori in valea lui Iosafat si Ma voi judeca acolo cu ele pentru poporul Meu si pentru mostenirea Mea Israel, pe care au imprastiat-o intre neamuri si tara Mea au impartit-o in bucati.
3. Caci ei au aruncat sorti asupra poporului Meu, au dat copilul pentru o desfranata si fata tanara au vandut-o pentru vin si au baut pretul ei.
4. Ce-Mi cautati cearta voi, Tirule si Sidonule, impreuna cu toate tinuturile Filisteii? Oare vreti sa va razbunati impotriva Mea? Daca vreti sa va razbunati asupra Mea, indata voi face sa cada razbunarea asupra capetelor voastre.
5. Voi ati luat aurul si argintul Meu, precum si odoarele Mele, si le-ati dus in palatele voastre.
6. Pe fiii lui Iuda si pe cei ai Ierusalimului i-ati vandut Grecilor, ca sa-i departati din tara lor.
7. Iata Eu ii voi starpi din tinutul unde i-ati vandut si voi intoarce fapta voastra asupra capului vostru.
8. Si voi vinde pe fiii si pe fiicele voastre feciorilor lui Iuda, iar ei ii vor vinde Sabeenilor, popor tare departe, caci asa a grait Domnul.
9. Dati neamurilor de stire lucrul acesta: Pregatiti-va de razboi! Inflacarati vitejii! Toti barbatii buni de lupta sa dea fuga si sa se apropie.
10. Faceti din brazdarele voastre sabii si din secerile voastre lanci! Cel slab sa zica: "Eu sunt viteaz!"
11. Alergati in graba si veniti, voi, toate popoarele din jur, si adunati-va aici! - Acolo, coboara, Doamne, pe vitejii Tai!
12. Sa se trezeasca toate neamurile si sa vina in valea lui Iosafat, caci acolo voi aseza scaun de judecata pentru toate popoarele din jur.
13. Aduceti seceri, caci holda este coapta, veniti, coborati-va, caci teascul este plin, albiile dau peste margini; faradelegile lor n-au seaman.
14. Multimi si iar multimi in Valea Judecatii. Caci aproape este ziua Domnului in Valea judecatii!
15. Soarele si luna se intuneca si stelele isi pierd lumina lor.
16. Din Sion Domnul va striga puternic si din Ierusalim va slobozi tunetul Sau: pamantul si cerurile se vor cutremura atunci.
17. Atunci veti cunoaste ca Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru, Care salasluieste in Sion, in muntele cel sfant al Meu; Ierusalimul va fi altarul Meu, iar strainii nu vor mai trece pe acolo.
18. Si in vremea aceea, din munti va curge must, vaile vor fi pline de lapte, toate paraiele din Iuda vor serpui umplute de apa, iar din templul Domnului va iesi un izvor oare va uda valea Sitim.
19. Egiptul va fi pustiit si Edomul se va preface in tinut nelocuit, din pricina silniciilor impotriva fiilor lui Iuda, fiindca au varsat sange nevinovat in pamantul lor.
20. Dar Iuda va fi locuit in veci si de-a pururi si Ierusalimul din neam in neam.
21. Voi razbuna sangele pe care nu l-am razbunat; si Domnul va locui Sionul in veac.
AVDIE
CAPITOLUL 1 Pedeapsa Edomitilor, izbavirea lui Israel.
1. Vedenia lui Avdie. Asa zice Domnul Dumnezeu despre Edom: Auzit-am o veste de la Domnul si un sol a fost trimis catre popoare: Veniti, sa ne sculam cu razboi impotriva lui!
2. Iata ca mic te-am facut printre neamuri si neluat in seama foarte!
3. Semetia inimii tale te-a inselat! El, care are salas in vagaunile stancilor si odihna pe varfuri, zice in inima sa: „Cine ma va cobori pe pamant?"
4. "Daca te vei inalta ca vulturul si-ti vei face cuibul tau printre stele, si de acolo te voi da jos", zice Domnul.
5. Daca furii ar fi venit la tine, sau jefuitorii in vreme de noapte, n-ar fura ei decat atat cit le este de ajuns? Sau daca culegatorii ar fi venit la tine, n-ar fi lasat pe urma ciorchini de poama?
6. Cum a fost scotocit Isav si cercetate cu de-amanuntul ascunzisurile lui!
7. Ei te-au alungat pana la hotare, si-au batut joc de tine toti cei uniti cu tine! Ei te-au inselat, bunii tai prieteni! Cei care mancau painea ta iti intind curse pasilor tai si tu n-ai bagat de seama.
8. Oare in ziua aceea, zice Domnul, nu voi pierde pe inteleptii Edomului si priceperea din muntele lui Isav?
9. Se vor inspaimanta vitejii tai, Temane, ca toti din muntele lui Isav sa piara.
10. Din pricina macelului si a silniciei fratelui tau Iacov, vei fi acoperit de rusine si vei pieri de-a pururi!
11. In vremea cand tu erai de fata, cei straini se faceau stapani pe avutia lui si cei de alta lege veneau in portile lui si asupra Ierusalimului au aruncat sorti, si tu erai ca unul dintre aceia!
12. Nu te uita la ziua fratelui tau, a prapadului venit peste el! Nu te veseli de fiii lui Iuda in ziua pieirii lor! Nu grai trufas in vremea aceea de stramtorare!
13. Nu intra pe poarta poporului Meu in ziua zbuciumarii lui si nici nu te uita la nenorocirea lui in ziua cand se prapadeste! Nu intinde mana ta catre averea lui in ziua pieirii lui ;
14. Nu sta la raspantii ca sa dobori pe cei fugari ai lui si nu fi silnic cu cei ramasi in ziua cea de stramtorare!
15. Ca aproape este ziua Domnului pentru toate neamurile! Cum ai facut asa ti se va face; fapta se va intoarce asupra ta.
16. Precum ati baut voi pe muntele meu cel sfant, tot asa popoarele toate vor bea vin fara incetare, vor bea, se vor imbuiba, vor fi ca si cum n-ar fi fost!
17. Ci numai in muntele Sionului va fi mantuire si sfant va fi, si casa lui Iacov va stapani pe cei care au stapanit-o.
18. Si va fi casa lui Iacov foc, a lui Iosif vapaie si a lui Isav paie. Ele o vor aprinde si mistui, si niciunul din casa lui Isav nu va scapa, zice Domnul.
19. Cei din Negheb (Miazazi) vor cuprinde muntele lui Isav, iar cei din campie, tara Filistenilor; ei vor lua in stapanire tinutul lui Efraim si Samariei, si Veniamin va stapani Galaadul.
20. Si cei robii din aceasta ostire, fiii lui Israel, vor lua in stapanire Canaanul pana la Sarepta, si cei robiti din Ierusalim care sint la Sefarad vor stapani cetatile de la miazazi.
21. Si biruitorii se vor sui in muntele Sionului ca sa judece muntele lui Isav; iar imparatia a Domnului va fi!
IONA
CAPITOLUL 1 Chemarea, neascultarea si pedeapsa lui Iona.
1. Si a fost cuvantul Domnului catre Iona, fiul lui Amitai, zicand:
2. "Scoala-te si du-te in cetatea cea mare a Ninivei si propovaduieste acolo, caci faradelegile lor au ajuns pana in fata Mea!"
3. Si s-a sculat Iona sa fuga la Tarsis, departe de Domnul. Si s-a coborat la Iope, unde a gasit o corabie, care mergea la Tarsis, si, platind pretul calatoriei, s-a coborat in ea ca sa mearga la Tarsis impreuna cu toti cei de acolo, el fugind din fata Domnului.
4. Dar Domnul a ridicat un vant napraznic pe mare si o furtuna puternica s-a starnit, incat corabia era gata sa se sfarame.
5. Corabierii s-au infricosat si au strigat fiecare catre dumnezeul sau si au aruncat in mare incarcatura corabiei ca sa se usureze. Dar Iona se coborase in fundul corabiei, se culcase si adormise.
6. Atunci s-a apropiat de el carmaciul corabiei, si i-a zis: "Pentru ce dormi? Scoala-te si striga catre Dumnezeul tau, poate El Isi va aduce aminte de noi, ca sa nu pierim!"
7. Si au zis unul catre altul: "Haidem sa aruncam sorti, ca sa stim din pricina cui a venit peste noi nenorocirea aceasta!" Si au aruncat sorti, si sortul a cazut pe Iona.
8. Si l-au intrebat pe el: "Spune-ne noua din pricina cui s-a abatut nenorocirea aceasta asupra noastra? Care este mestesugul tau, de unde si din ce tara vii si din ce popor esti?"
9. Atunci el le-a raspuns: "Sunt evreu si Domnului Dumnezeului cerului ma inchin - Cel care a facut marea si uscatul".
10. Si toti oamenii s-au temut cu frica mare si i-au zis lui: "Pentru ce ai savarsit una ca aceasta?" Caci ei stiau ca el fuge din fata lui Dumnezeu, fiindca el le spusese.
11. Si i-au zis lui: "Ce sa-ti facem ca sa se potoleasca marea?" Caci marea se ridica din ce in ce mai mult.
12. Atunci el a raspuns: "Luati-ma si ma aruncati in mare si ea se va potoli, caci stiu bine ca din pricina mea s-a pornit peste voi aceasta vijelie".
13. Si marinarii vasleau ca sa ajunga la tarm, dar in zadar, caci marea se ridica din ce in ce mai mult impotriva lor.
14. Atunci au strigat catre Domnul si au zis: "O, Doamne, de-am putea sa nu pierim din pricina vietii acestui om si sa nu ne impovarezi pe noi cu un sange nevinovat! Ca Tu, Doamne, precum ai voit ai facut!"
15. Si il ridicara pe Iona si il aruncara in mare si s-a potolit urgia ei.
16. Si oamenii s-au temut cu teama mare de Domnul si au adus jertfa lui Dumnezeu si I-au facut Lui fagaduinte.
CAPITOLUL 2 Rugaciunea lui Iona pentru izbavire.
1. Si Dumnezeu a dat porunca unui peste mare sa inghita pe Iona. Si a stat Iona in pantecele pestelui trei zile si trei nopti.
2. Atunci s-a rugat Iona din pantecele pestelui catre Domnul Dumnezeul lui, zicand:
3. "Strigat-am catre Domnul in stramtorarea mea, si El m-a auzit; din pantecele locuintei mortilor catre El am strigat, si El a luat aminte la glasul meu!
4. Tu m-ai aruncat in adanc, in sanul marii si undele m-au inconjurat; toate talazurile si valurile Tale au trecut peste mine.
5. Si gandeam: Aruncat sunt dinaintea ochilor Tai! Dar voi vedea din nou templul cel sfant al Tau!
6. Apele m-au invaluit pe de-a intregul, adancul m-a impresurat, iarba marii s-a incolacit in jurul capului meu;
7. Ma coborasem pana la temeliile muntilor, zavoarele pamantului erau trase asupra mea pentru totdeauna, dar Tu ai scos din stricaciune viata mea, Doamne Dumnezeul meu!
8. Cand se sfarsea in mine duhul meu, de Domnul mi-am adus aminte, si la Tine a ajuns rugaciunea mea, in templul Tau cel sfant!
9. Cei ce slujesc idolilor deserti dispretuiesc harul Tau;
10. Dar eu Iti voi aduce Tie jertfe cu glas de lauda si toate fagaduintele mele le voi implini, caci mantuirea vine de la Domnul!"
11. Si Domnul a dat porunca pestelui si pestele a aruncat pe Iona la tarm!
CAPITOLUL 3 Mustrarea cea roditoare a lui Iona. Pocainta Ninivitenilor.
1. Si a fost cuvantul Domnului catre Iona, pentru a doua oara, zicand:
2. "Scoala si porneste catre cetatea cea mare a Ninivei si vesteste-le ceea ce iti voi spune!"
3. Si s-a sculat Iona si a mers in Ninive, dupa cuvantul Domnului. Si Ninive era cetate mare inaintea lui Dumnezeu; iti trebuia trei zile ca s-o strabati.
4. Si a patruns Iona in cetate, zicand: "Patruzeci de zile mai sunt, si Ninive va fi distrusa!"
5. Atunci Ninivitenii au crezut in Dumnezeu, au tinut post si s-au imbracat cu sac, de la cei mai mari si pana la cei mai mici.
6. Si a ajuns vestea pana la regele Ninivei. Acesta s-a sculat de pe tronul sau, si-a lepadat vesmantul lui cel scump, s-a acoperit cu sac si s-a culcat in cenusa.
7. Apoi, din porunca regelui si a dregatorilor sai, s-au strigat si s-au zis acestea: Oamenii si animalele, vitele mari si mici sa nu manance nimic, sa nu pasca si nici sa bea apa;
8. Iar oamenii sa se imbrace cu sac si catre Dumnezeu sa strige din toata puterea si fiecare sa se intoarca de pe calea lui cea rea si de la nedreptatea pe care o savarsesc mainile lui;
9. Poate ca Dumnezeu Se va intoarce si Se va milostivi si va tine in loc iutimea maniei Lui ca sa nu pierim!"
10. Atunci Dumnezeu a vazut faptele lor cele de pocainta, ca s-au intors din caile lor cele rele. Si i-a parut rau Domnului de prezicerile de rau pe care li le facuse si nu le-a implinit.
CAPITOLUL 4 Intristarea lui Iona si mustrarea lui Dumnezeu.
l. Si Iona a fost cuprins de mare suparare si s-a aprins de manie.
2. Si a rugat pe Domnul, zicand: "O, Doamne, iata tocmai ceea ce cugetam eu cand eram in tara mea! Pentru aceasta eu am incercat sa fug in Tarsis, ca stiam ca Tu esti Dumnezeu indurat si milostiv, indelung-rabdator si mult-milosard si Iti pare rau de faradelegi.
3. Si acum, Doamne, ia-mi sufletul meu, caci este mai bine sa mor decat sa fiu viu!"
4. Si a zis Domnul: "Faci tu oare bine ca ti-ai aprins mania?"
S. Atunci Iona a iesit din cetate si s-a asezat la rasaritul ei, si-a facut o coliba si a stat sub ea la umbra, ca sa vada ce se va intampla cu cetatea.
6. Si Domnul Dumnezeu a facut sa creasca un vrej care s-a ridicat deasupra capului lui Iona, ca sa-i tina umbra si sa-i mai potoleasca mania. Si s-a bucurat Iona cu bucurie mare pentru vrej.
7. Dar Dumnezeu, a doua zi, la revarsatul zorilor, a poruncit unui vierme sa reteze vrejul. Iar el s-a uscat.
8. Si la rasaritul soarelui a pornit Dumnezeu un vant arzator de la rasarit si soarele a dogorit capul lui Iona, incat el se prapadea de caldura. Si si-a rugat moartea zicand: "Mai bine este sa mor decat sa traiesc!"
9. Si a grait Domnul catre Iona: "Ai tu dreptate sa te manii pentru vrej?" Si el a raspuns: "Da, am dreptate sa fiu suparat de moarte!"
10. Si a zis Domnul: "Tu ti-ai facut necaz pentru acest vrej pentru care nu te-ai trudit si nici nu l-ai crescut, care si-a luat fiinta intr-o noapte si intr-alta a pierit!
11. Dar Mie cum sa nu-Mi fie mila de cetatea cea mare a Ninivei cu mai mult de o suta douazeci de mii de oameni, care nu stiu sa deosebeasca dreapta de stanga lor, si cu un mare numar de dobitoace?"
